Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Ioan Botezătorul

18.416 octeți adăugați, 27 aprilie 2019 04:32
m
Botezul lui Ioan: corect. leg. int.
{{Articol de calitate}}[[image:Johnforerunner.jpg|right|thumb|Sfântul [[prorocprooroc]] Ioan Botezătorul şi și înainte-mergătorul Domnului nostru Iisus Hristos]]Sfântul '''[[Ioan Botezătorul]] Botezătorul''' a fost ultimul dintre [[prorocprooroc]]i, înainte-mergător şi botezător și [[botez]]ător al Domnului nostru [[Iisus Hristos]].__TOC__==Viaţa==Sfântul Ioan, Înainte-mergătorul şi Botezătorul Domnului a primit de la însuşi Domnul Hristos mărturia că el era cel „cel mai mare dintre toţi oamenii născuţi din femeie şi cel dintâi între Prooroci. Pe când încă se afla în pântecele maicii sale, sfânta Elisabeta, el a tresărit de bucurie în preajma lui cei născuți dintre femei” ([[Mesia]] pe care îl purta în ea Prea Sfântă [[Maica DomnuluiEvanghelia după Matei|Matei]]11, venită în vizită la verişoara ei (11; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 17, 39-5428), așa cum îi spune [[Mântuitorul]]. La maturitate, Iisus mai afirmă că elnu este nici o „trestie clătinată de vânt”, "de care lumea nu era vrednică" nici un „om îmbrăcat în haine moi” (cf. Evrei Matei 11, 38), s7-a retras în pustiu, acoperit cu o haină din păr de cămilă şi încins cu o curea de piele (aceasta semnificând stăpânirea tuturor pornirilor trupeşti8). Regăsind, ca un nou indicând astfel caracterul neclintit și auster al [[Adamprofet]], starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hrănea cu lăcuste conservate în miere sălbatică, şi îşi ţinea în contemplare mintea netulburată de grijile acestei lumiului.
În anul 15 al domniei cezarului Tiberiu (anul 29), ==Viața Sf. Ioan, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu în pustie, s-a dus în regiunea Iordanului, pentru a predica pocăinţa către mulţimile care veneau la el, atrase de viaţa sa îngerească. El îi boteza în apele Iordanului în semn de curăţire de păcatele lor, şi pentru a-i pregăti să îl primească pe Mântuitorul, el îi îndruma să facă mai curând roade vrednice de pocăinţă, decât să se laude că sunt fiii lui [[Avraam]]. Reluând cuvintele proorocului [[Isaia]], el le spunea :Botezătorul==
===Nașterea===[[Image:''Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi Nativity of St John the Baptist.JPG|left|thumb|Nașterea Sf. Ioan Botezătorul]]Nașterea Sfântului Ioan a fost ea însăși o [[Minunea în loc neumblat cărările Dumnezeului nostruBiblie|minune]]. Toată valea Părinții Sfântului Ioan, preotul și proorocul [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] și [[Elisabeta]], din neamul lui [[Aaron]], au ajuns la bătrânețe fără se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbeaibă copii, drepte şi cele colţuroaselucru rușinos în rândul poporului evreu în acea vreme (Luca 1, căi netede25). Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit".''<br>Un [[înger]] pe nume [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] îl anunță pe Zaharia că [[Isaiarugăciune]] 40a sa a fost ascultată și că nevasta sa, 3Elisabeta îi va naște un fiu căruia îi va pune numele de Ioan. Zaharia însă nu a crezut aceste vorbe (Luca 1,20), invocând faptul că și el și nevasta sa erau bătrâni (Luca 1,18). Drept pedeapsă pentru necredința lui, Zaharia a rămas mut până când s-a săvârșit ceremonia tăierii-5)împrejur, cu punerea numelui pruncului.
Pentru Elisabeta era mătușă sau verișoară a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Și ei i s-a vestit în chip minunat poporul se întreba dacă nu cumva era el Mântuitorul aşteptat de atâtea generaţii, Ioan le spune: "Eu vă botez avea să nască un copil și a primit vestea cu apă[[bucuria|bucurie]], dar vine altul mai mare decât mineînsă a ascuns-o vreme de cinci luni (Luca 1, El vă va boteza cu foc şi cu Duh Sfânt"24).
Curăţenia sa şi dragostea sa pentru feciorie erau întrPruncul pe care îl purta s-atât de mari încât fost socotit vrednica arătat a fi profet încă din pântecele maicii lui. După [[Bunavestire]], Fecioara Maria, purtându-L în pântece pe Mântuitorul Iisus Hristos, nu doar de avizitat-l vedea o pe MântuitorElisabeta. Când cele două femei s-au întâlnit, Ioan a săltat de bucurie în pântecele maicii lui, al cărui Înainteiar mama lui s-mergător a fost să fie, ci chiar să Îl boteze în Iordan ("ca să se plinească dreptatea") şi să fie martorul descoperirii Sfintei Treimi cu acest prilej (umplut și ea de acest moment facem pomenire la [[TeofanieDuhul Sfânt]], și a binecuvântat-o pe Maica Domnului și pe Prunc ([[6 ianuarieEvanghelia după Luca|Luca]], cap. 1).
Sfântul Ioan medita fără încetare la Cuvântul lui Dumnezeu şi le considera pe toate ale acestei lumi ca fără valoare faţă de Legea dumnezeiască, În ziua a cărei desăvârşită întruchipare era viaţa sa. De aceea nu se temea să adreseze reproşuri aspre lui [[Irod Antipa]]opta, tetrarhul Galileiicând avea loc ceremonia tăierii împrejur, om lipsit participanții vroiau să îi pună numele de ruşine şi dezmăţat care, contrar LegiiZaharia, după numele tatălui său. Elisabeta se căsătorise cu [[Irodiada]]opune, soţia fratelui său, Filip, pe când acesta din urmă era încă în viaţă şi avusese cu ea o fată, [[Salomeea]]. Profetul îi vorbea în spunând că numele lui Dumnezeu : "Nu îţi este îngăduit noului născut avea ai ca soţie pe femeia fratelui tău"fie Ioan. De aceea Irodiada nutrea o ură puternică împotriva lui Ioan şi voia să îl omoare; era însa împiedicată Cei de Irodfață au insistat, spunându-i Elisabetei că nimeni dintre rudele ei nu purta acest nume și l-au întreabă și pe Zaharia care îl proteja era numele pe Ioan, ca bărbat drept şi sfânt, dar mai ales pentru că se temea de popor, care dorea să îl cinstea ca pe un trimis al lui Dumnezeu. În cele din urmă Irodiada cea perfidă îşi atinse scopul şi făcu astfel încât Profetul sa fie dus la închisoare în fortăreaţa din Macherontedea pruncului. Când fu aniversarea zilei de naştere Acesta a regeluiscris pe o tăbliță același nume, în apropierea PaştilorIoan, pentru că acesta invită era numele pe notabilii regatului său la un mare ospăţ, în timpul căruia toţi se dedară îmbuibării şi beţiei. Salomeea dansa cu voluptate în faţa mesenilor acestui banchet al slavei deşarte, şi ea plăcu privirii desfrânate a tatălui său care îi jura sa îi dea ca recompensă orice i-ar cere, chiar del spusese mai înainte îngerul Gavriil. Toți s-ar fi jumătate din regatul său. La sfatul mamei saleau minunat, tânăra ceru sa îi fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezătorul. Regele se simţi încurcat, dar din cauza jurământului său, şi pentru a că cei doi soți nu-şi pierde onoarea în faţa invitaţilor, se decise să îl omoare pe Cel Drept. Sentinţa fu pe loc executată, un soldat îi tăie capul Sfântului Ioan în închisoare şi îl aduse imediat, încă sângerând, pe un platou, în sala înțeleseseră de ospăţ care adresa în tăcere reproşul său faţă de slăbiciunea criminală a regeluimai înainte unul cu altul asupra numelui pruncului. Salomeea prezentă mamei sale trofeul, cu aerul de Din acel moment Zaharia și-a spune : "Mănâncă, o, mamă, trupul celui care recăpătat darul vorbirii și la rândul său a trăit început să profețească despre fiul său ca unul fără trupînaintemergător al lui Mesia (Luca 1, şi bea sângele lui. Această limbă care nu înceta să ne facă reproşuri va tăcea de59-acum pentru totdeauna"79).
Ucenicii Sfântului veniră să îi ia trupul şi merseră să îl îngroape în Sevastia apoi Când, după nașterea Domnului Iisus, regele [[Irod cel Mare]] a poruncit uciderea pruncilor de până la doi ani, Sf. Elisabeta și pruncul ei s-au refugiat, potrivit [[Protoevanghelia lui Iacov|Protoevangheliei lui Iacov]] (cap. XXII-XXIII), pe dealurile din jurul Ierusalimului. Urmăriți cu insistență de soldați, întrucât se duseră știa despre nașterea miraculoasă a lui Ioan, Elisabeta s-a [[rugăciune|rugat]] fierbinte lui Dumnezeu îl înştiinţeze pe Iisuso apere, iar pământul s-a deschis și i-a adăpostit, mamă și prunc, până la trecerea primejdiei. Abia mult mai târziu Moaştele Sfântului Înaintemergător fură regăsite Zaharia a fost însă [[uciderea|ucis]], chiar în mod miraculos[[Templul din Ierusalim]], pentru a răspândi harul asupra credincioşilor care li se închinăde către ostașii trimiși de Irod (Matei 23,35).
Acest act sângeros pare să fi fost îngăduit ===Pustnicia===Când a ajuns aproape de Dumnezeu pentru căvârsta adultă, după ce Ioan s-a fost Înaintemergătorul lui Hristos pe pământretras în pustiu, ducând o viață aspră, de [[post]] și [[rugăciune]]. Purta o haină aspră, din păr de cămilă (în semn de [[pocăință]]) și încinsă cu o curea de piele (care, potrivit exegeților, simbolizează stăpânirea pornirilor trupești). Se hrănea cu lăcuste<ref>Lăcustele erau între animalele considerate curate, potrivit prescripțiilor Legii Vechi: Levitic 11,21-22.</ref> și miere sălbatică<ref>Mierea era un aliment consumat, recomandat și apreciat foarte mult: I Regi 14,27; Psalmi 19,10; Pilde 16,24; 24,13; 27,7, Cântarea Cântărilor 5,1.</ref> și își petrecea vremea în rugăciune și contemplare (Luca 1, 80). Sfântul Ioan , Înainte-mergătorul și Botezătorul Domnului avea fie primească de asemenea în împărăţia morţilor şi să meargă să înştiinţeze pe morţii cei drepţi de speranţa în Mântuirela însuși Domnul Hristos mărturia că el era cel mai mare dintre toți oamenii născuți din femeie (Matei 11,11; Luca 7, venirea apropiată a lui Mesia care trebuia să spargă28), prin Crucecel dintâi între prooroci și prooroc al Celui Preaînalt (Luca 1, porţile şi închizătorile Iadului76).
Prin viaţa precum şi prin moartea sa===Botezul lui Ioan===[[Image:Theophany.jpg|right|frame|Botezul Domnului]]Aproximativ în anul 29 d.Hr., Înaintemergătorul rămâne de asemenea pentru toţi Creştinii un Profet şi un stăpânitor al vieţii spiritualeîn vremea domniei împăratului Tiberiu (14-37 d.Hr. Prin comportamentul său ireproşabil), Ioan s-a dus, el îi învaţă să lupte până la moarte împotriva păcatului, nu numai pentru respectul dreptăţii şi ascultarea Legii porunca lui Dumnezeu dar şi pentru , în regiunea Iordanului și și-a început propovăduirea, chemând oamenii la pocăință și vestind apropiata venire a înainta lui Mesia (Matei 3,2). Pe cei care veneau la el în număr din ce în virtute şi curăţia inimii. Orice conştiinţă cizelată prin meditarea asupra Legii lui Dumnezeu se aseamănăce mai mare, deciatrași de viața sa sfântă și de puterea cuvintelor sale, cu Înaintemergătorul şi croieşte "căile Domnului" îi [[botez]]a prin afundarea în sufletul care se căieşteapa Iordanului, pentru în semn de curățire a [[păcat]]elor și de lepădare de ele și spre a-i da cunoaşterea Mântuirii pregăti pentru venirea lui Mesia, Mântuitorul (cf. Luca 3, 1:76-28).
Îi îndemna pe toți să își părăsească păcatele, fără deosebire de condiția lor socială. Le cerea celor care veneau la el să se boteze să nu o facă doar de formă, ci să facă și „roade vrednice de pocăință”. Le arăta că faptul că descindeau din patriarhul [[Avraam]] nu era suficient pentru a le aduce mântuirea (Matei 3,7-12). Îndemna la milostenie și la o viață dreaptă și propovăduia venirea apropiată a lui Mesia. Astfel Ioan îndemna poporul să [[mila|facă pomeni]] cu tot prisosul lor de haine și mâncare; vameșilor care veneau la el le spunea [[nedreptatea|să nu ceară nimic peste taxele stabilite oficial]], iar ostașilor [[nedreptatea|să nu stoarcă nimic de la nimeni prin amenințări]], să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept și să se mulțumească cu solda lor (Luca 3,11-14). Întrebat fiind dacă nu era el însuși Mesia, Sf. Ioan arată despre sine însuși că este doar înaintemergătorul Domnului, „glasul celui ce strigă în pustie”, făcând aluzie la un fragment din profețiile lui [[Proorocul Isaia|Isaia]]::''Un glas strigă: „În pustiu gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple și tot muntele și dealul să se plece; și să fie cele strâmbe, drepte și cele colțuroase, căi netede. Și se va arăta slava Domnului și tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit”.''<br>(Isaia 40, 3-5). Le precizează că botezul lui era unul pregătitor și că Cel care avea să vină era mai mare decât el: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc.” (Luca 3,11). ===Prăznuirile Sfântului Întâlnirea cu Mântuitorul===Pentru viața lui îngerească, Sf. Ioan s-a învrednicit să-L vadă pe [[Mântuitorul]] a Cărui cale o pregătise și să Îl boteze în Iordan, fiind atunci și martorul descoperirii [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] (de acest moment se face pomenire la [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]]). Atunci când, după ce restul poporului se botezase, Iisus înaintează și El spre apa Iordanului ca să fie botezat, Ioan Îl recunoaște drept Mesia – „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” – și mărturisește că el ar fi avut mai degrabă nevoie să fie botezat de Iisus, iar nu invers, pentru că Iisus nu avea nevoie de pocăință. Primește însă cu smerenie să Îl boteze pe Domnul la cererea Acestuia, moment în care vede cerurile deschizându-se și aude mărturia dumnezeiască: „Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”, și pe Duhul Sfânt în chip de porumbel pogorându-Se deasupra lui Iisus (Matei 3,13-17). Și mai târziu avea să-și păstreze aceeași atitudine [[smerenia|smerită]] față de Mântuitorul. Când ucenicii săi îl întreabă mai târziu despre Iisus, el reafirmă cele spuse despre Mântuitorul și se descrie pe sine doar ca „prietenul mirelui [Hristos], care stă și ascultă pe mire, [și] se bucură cu bucurie de glasul lui”<ref>Imaginea lui Hristos-Mirele și pe cea a „prietenilor mirelui” se regăsește și la Matei 9, 15, Matei 25 și Marcu 2, 19-20. Iar mireasa lui Hristos este [[Biserica]] (Efeseni 5).</ref>, adăugând: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 29-30). Probabil pentru a-i convinge pe ucenicii săi despre [[adevăr]]ul mărturiei lui și pentru a le arăta drumul de urmat mai departe, Ioan, aflat deja în închisoare, îi trimite la Iisus pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe dacă El era Mesia, Cel care trebuia să vină, iar atunci Domnul le spune: „Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ați auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește./Și fericit este acela care nu se va sminti întru Mine” (Luca 7, 22-23). Hristos însuși mărturisește despre Ioan că a fost prooroc „și mai mult decât prooroc”, „cel mai mare dintre cei născuți din femei” și, totuși, „cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el”, așa cum spune [[Iisus]] (Matei 11,11). De la el încolo împărăția cerurilor se ia prin străduință ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=11 Matei 11,12]). El este mărturisitor al [[adevăr]]ului, „făclia care arde și luminează”, de lumina căreia oamenii au vrut să se bucure o clipă (Ioan Botezătorul5, 35) și, cu cuvintele lui [[Isaia]], „înger trimis înaintea feței Domnului ca să-I pregătească calea” (Luca 1,27). ===Reproșurile adresate lui Irod===Sfântul Ioan, care se ruga și medita mereu la Cuvântul lui Dumnezeu și își trăia viața în curăție, dobândise nu doar darul smereniei, ci și pe cel al proorociei. Îi mustra pe cei păcătoși, de orice condiție ar fi fost, cu cuvinte aspre. Între cei care veneau la Ioan pentru a-i asculta cuvintele se afla și [[Biserica OrtodoxăIrod Antipa]], tetrarhul Galileei, care la început îl respecta pe Ioan ca pe un om drept și sfânt și asculta sfaturile lui, dar se și temea de el, pentru că era foarte iubit de popor. Însă sfântul Ioan nu s-a [[teama|temut]] are şase zile să adreseze aspre mustrări nici lui Irod. Astfel, Ioan l-a mustrat pe față pe Irod Antipa, pe care l-a învinuit că trăiește într-un păcat grav, acela de a o fi luat de soție pe [[prăznuireIrodiada]] , soția lui Filip, fratele său, aflat încă în viață (Luca 14,3-4) Căci, potrivit legii ebraice, era interzis cu desăvârșire oricui să „descopere goliciunea” nevestei fratelui, căci ea echivala cu descoperirea goliciunii fratelui (Levitic 18,16; 20,21), fiind, în plus, o preacurvie care se pedepsea cu moartea ambilor păcătoși (Levitic 20,10; Deuteronom 22,22). De asemenea, Ioan l-a mustrat pe Irod Antipa și pentru toate [[păcat|relele]] pe care le făcuse (Luca 3,19). Irod Antipa l-a întemnițat pe Ioan și ar fi vrut să-l [[uciderea|omoare]] (Matei 14,5), ceea ce dorea și Irodiada (Marcu 6,24). Irod se temea însă de popor, pentru Sfântul că acesta îl privea pe Ioan ca pe un prooroc (Matei 14,5, Luca 20,6) și se temea și de Ioan, căci știa că era „bărbat drept și sfânt” (Marcu 6,20). Irod îl și ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și îl asculta cu [[plăcere]] (Marcu 6,20). ==Moartea Sf. Ioan Botezătorul=====Uciderea lui Ioan===[[Imagine:Ioan Botezătorul 4 800px-Odilienberg-Kreuzgang3.jpg|thumb|300px|left|Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul; frescă medievală]]La cererea Irodiadei, [[Irod Antipa]] l-a aruncat în închisoare pe Ioan (Marcu 6,17). În ordine calendaristicăO vreme, a fost probabil tratat mai bine, întrucât li se îngăduia ucenicilor săi să-l vadă și să vorbească cu începutul anului bisericesc el, acesta primind astfel știri din afară (Matei 11, 2).  Totuși, atunci când Irod și-a prăznuit ziua de naștere, dând un ospăț curtenilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor [[Galileea|Galileii]], Salomeea (fiica Irodiadei) a intrat la ospăț, a dansat și i-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Regele i-a zis Salomeeei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da”. Apoi a adăugat cu [[jurământ]]: „Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea”. Fata a ieșit afară și a întrebat-o pe mama ei ce să ceară, iar [[Irodiada]] i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Regele s-a întristat, dar pentru că jurase și rușinându-se de invitații săi, a poruncit să i-l dea. Ioan a fost decapitat, iar sfântul său cap a fost adus pe un platou și înmânat Salomeei, care i l-a dat mai departe Irodiadei (Matei 14, 1 septembrie-12; Marcu 6, 14-29). ===Rostul morții===Moartea sângeroasă a lui Ioan de atunci a fost probabil îngăduită de Dumnezeu pentru ca Înaintemergătorul lui Hristos din această lume să vestească venirea Izbăvitorului și în împărăția morților, mai înainte ca Hristos, prin patima și moartea Sa pe [[Cruce]], să biruiască puterea morții și a [[iad]]ului și să aducă învierea și mântuirea. ===După moarte===După moartea acestuia, ucenicii Sfântului Ioan i-au luat trupul și l-au îngropat în Sevastia, dându-i apoi de știre și lui Iisus. [[Moaște]]le sale au fost regăsite mult mai târziu, în chip miraculos, iar acum fragmente din acestea se găsesc în mai multe locuri din lume. ==Moștenirea lăsată de Sf. Ioan== Sfântul Ioan Înaintemergătorul este pentru toți creștinii cel mai mare dintre prooroci, întruchipare a vieții duhovnicești. Viața lui este ea însăși un model pentru toți creștinii: trăitor în nevoință și în [[rugăciune]], grăitor și apărător al [[dreptatea|dreptății]], al fidelității în [[căsătorie]] (Matei 14,3-4), al [[mila|milei]] față de [[sărăcia|săraci]] (Luca 3,11):, propovăduind ascultarea față de Legea lui Dumnezeu și curățirea de orice [[păcat]]e.
*Întruchipare a smereniei, [[23 septembriecurăție]] - Zămislirea sfântului Ioan Botezătorul*i, iubitor și propovăduitor al [[7 ianuariepocăință|pocăinței]] - Soborul sfântului prooroc, înaintemergătorului şi botezătorului Ioan (a doua zi după Teofanie„înger în trup”, el este considerat în mod deosebit drept arhetipul vieții [[6 ianuarie]])*[[24 februariemonahism|monahale]] - Întâia şi a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan*[[25 mai]] - A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul*[[24 iunie]] - Naşterea sfântului Ioan Botezătorul*[[29 august]] - Tăierea capului Înaintemergătorului
==MoaşteSfintele Moaște==Părţi [[Image:John the forerunner head.jpg|thumb|right|Capul Sf. Ioan Botezătorul (icoană de la Mănăstirea "Schimbarea la Față", Brookline, Massachussets)]]Părți din moaştele [[moaște]]le Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc la:
*Biserica Sfântul Dimitrie, Neo Phaleron, Pireu, Grecia
*Biserica Sfântul Macarie din Alexandria, Egipt
*Catedrala Notre-Dame din Amiens, Franţa Franța
*Muzeul Benaki, Atena
*Muzeul Topkapi, Istanbul
*Moscheea UmayyazilorUmmayazilor, din Damasc, Siria
*Mănăstirea Cetinje, Muntenegru
*Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, Lipnița, jud. Constanța
 
În anul 2010 au fost descoperite moaște ale Sf. Ioan Botezătorul în Bulgaria, în orașul Sozopol.<ref>[http://www.gandul.info/international/moaste-ale-sf-ioan-botezatorul-descoperite-in-bulgaria-6774437 Moaște ale Sf. Ioan Botezătorul, descoperite în Bulgaria], ''Gândul'', 4 august 2010; [http://theologhia.wordpress.com/2010/08/07/particele-din-moastele-sfantului-ioan-botezatorul-descoperite-de-arheologi-in-bulgaria/ Părticele din Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite de arheologi în Bulgaria], ''Theologhia'', 7 august 2010; Radu Alexandru, [http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-ioan-botezatorul/moastele-sfantului-ioan-botezatorul-sozopol-bulgaria-128074.html Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul din Sozopol - Bulgaria], ''crestinortodox.ro''; [http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/tematic/sfinte-moaste/3870-foto-particele-din-moastele-sfantului-ioan-botezatorul-descoperite-de-arheologi-in-bulgaria.html Părticele din Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite de arheologi în Bulgaria], ''Lăcașuri ortodoxe''; [http://www.libertatea.ro/detalii/articol/autoritatile-din-bulgaria-si-expertii-vaticanului-moastele-sf-ioan-botezatorul-sunt-autentice-301448.html Autoritățile din Bulgaria și experții Vaticanului: ”Moaștele Sf. Ioan Botezătorul sunt autentice"], ''Libertatea'' 28 august 2010.</ref>
 
==Prăznuirile Sfântului Ioan Botezătorul==
[[Biserica Ortodoxă]] are șase zile de [[Praznic|prăznuire]] pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, cu începutul anului bisericesc ([[1 septembrie]]):
*[[23 septembrie]] - Zămislirea sfântului Ioan Botezătorul
*[[7 ianuarie]] - Soborul Sfântului prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan (a doua zi după [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]])
*[[24 februarie]] - Întâia și a doua aflare a Capului Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan
*[[25 mai]] - A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul
*[[24 iunie]] - Nașterea sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaică.<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2, pag. 218</ref>
*[[29 august]] - Tăierea capului Înaintemergătorului (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de [[post|post negru]]).
 
===Onomastică===
Potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, 1.957.468 de cetățeni români, dintre care 1.429.887 bărbați și 527.581 femei, poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul.
Din totalul româncelor, 369.219 se numesc Ioana, 140.333 - Ionela, 11.323 - Nela, iar 6.706 - Ionelia. Majoritatea bărbaților se numesc Ioan - 521.561, Ion - 418.448, Ionuț - 317.270, Ionel - 146.035, Nelu - 21.847 sau Ionică - 4.726.<ref>[http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/168654-Aproape-doua-milioane-de-romani-isi-sarbatoresc-onomastica-de-Sfantul-Ioan.html Agenția Națională de Presă AGERPRES], accesat 7 ianuarie 2013</ref>
 
==Imnografie==
'''La Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul ([[23 septembrie]]):'''
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 
:Ceea ce mai înainte erai stearpă neroditoare, veselește-te; că iată ai zămislit pe sfeșnicul Soarelui, Cel ce va să lumineze toată lumea care pătimea cu nevederea. Dănțuiește Zaharia cu îndrăzneală strigând: Prooroc Celui Preaînalt este cel ce va să se nască!
 
[[Condac]], glasul 1:
 
:Se veselește luminat marele Zaharia, cu Elisabeta, soția sa cea întru tot mărită, după vrednicie zămislind pe Ioan Înaintemergătorul, pe care Arhanghelul l-a binevestit bucurându-se. Iar noi oamenii după datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al darului.
 
'''La Soborul Înaintemergătorului Domnului ([[7 ianuarie]]):'''
 
Tropar, glasul al 2-lea:
 
:Pomenirea dreptului este cu laude; iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule; că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni<ref>REPEJÚNE s. v. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor. (''[http://dexonline.ro/definitie/repejune DEX online]'') Aici arhaism poetic, face trimitere la apa repede a Iordanului.</ref> pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.
 
Condac, glasul al 6-lea:
 
:De venirea Ta cea trupească temându-se Iordanul, cu frică s-a întors; și slujba cea duhovnicească plinind-o Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngerești s-au spăimântat, văzându-Te și toți cei din întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel ce Te-ai arătat și ai luminat toate.
 
'''La Nașterea sfântului Ioan Botezătorul ([[24 iunie]]):'''
 
Tropar, glasul al 4-lea:
 
:Proorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-au dezlegat întru mărită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.
 
Condac, glasul al 3-lea:
 
:Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naște, și El este plinirea a toată proorocia că pe Cel pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-și, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu prooroc, propovăduitor, împreună și Înaintemergător.
 
'''La Tăierea capului Înaintemergătorului ([[29 august]]):
 
Tropar, glasul al 2-lea:
 
:Pomenirea dreptului cu laude... (''<small>A se vedea mai sus </small>'')
 
Condac, glasul al 5-lea:
 
:Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială dumnezeiască a fost, ca și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fără de lege; că nu legea lui Dumnezeu, nici viața cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare și vremelnică.
 
==Iconografie==
[[Dionisie din Furna]]<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 89, 92, 107, 144, 186, 192, 198, 206, 208, 212, 213, 229, 236.</ref> arată că Sf. Ioan Înaintemergătorul se zugrăvește după cum urmează:
 
Sf. Ioan Botezătorul se zugrăvește ca un bărbat de vârstă mijlocie, cu barbă ascuțită, nu prea lungă, cu barba și părul închise la culoare și în neorânduială, purtând un veșmânt mițos (de păr de cămilă), iar pe deasupra purtând un [http://dexonline.ro/definitie/himation himation] (un fel de mantie prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr) de culoare ocru deschis sau verde. Se zugrăvește singur, precum și în diferite scene din [[Evanghelie]]. Atunci când este zugrăvit singur, ori arătând spre Hristos, poartă înscrisul: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!” sau „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”
 
În reprezentări mai târzii (începând cu sec. al XVI-lea), atunci când este reprezentat singur, Sf. Ioan Botezătorul se zugrăvește purtând în mână o tipsie pe care este așezat capul său tăiat. Uneori mai este zugrăvit purtând și aripi, amintind de viața sa [[înger]]ească.
Dionisie arată detaliat și cum se zugrăvesc diferitele scene și minuni din viața Înaintemergătorului. <ref>Loc. cit., pp 168-170.</ref>
 
Poate cea mai cunoscută reprezentare a sa este cea de la [[Teofania|Botezul Domnului]], când este zugrăvit [[botez]]ându-L pe Hristos. Atunci Domnul este zugrăvit intrat în râul Iordan până la brâu, iar pe lângă El niște pești. Sf. Ioan ține mâna dreaptă pe capul lui Hristos, iar mâna stângă este întinsă în sus; ține un toiag de cioban. Dionisie insistă că aici Sf. Ioan nu trebuie zugrăvit ca purtând ceva (de ex. o cochilie) în mâna dreaptă, cu care-L botează pe Domnul, ci doar mâna goală. Peste Domnul se coboară [[Duhul Sfânt]] în chip de porumbel, iar deasupra este cerul deschis, și se aud cuvintele: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele am binevoit”, iar în jur sunt îngeri, stând cuviincios, cu mâinile ascunse sub veșminte, și mai în jos este reprezentat un bătrân în pielea goală, culcat, privind înapoi cu teamă, spre Hristos, care ține un potir din care toarnă apă (probabil o reprezentare antropomorfă a râului Iordan).
 
O altă reprezentare foarte cunoscută este cea din icoana Deisis, unde el și [[Fecioara Maria|Maica Domnului]] sunt zugrăviți de o parte și de alta a lui [[Iisus Hristos|Hristos]] – Dreptul Judecător (aceasta se așază adesea în centrul registrului al treilea al iconostasului – cel cu reprezentările [[apostol]]ilor).
 
În [[biserică|biserici]], el se poate picta, după cum arată Dionisie, „în naos, spre apus, sus pe arc sau în pronaos, pe una dintre bolți, ori pe [[iconostas|tâmplă]] în stânga icoanei împărătești a lui Hristos, dacă tâmpla e largă”.
 
==Note==
<references/>
 
==Surse==
*[http://bibliaortodoxa.ro/ Biblia sau Sfânta Scriptură]
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august29.htm Sinaxar 29 august], Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
*Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, pp. 218-219, ISBN 973-97569-7-2
 
==A se vedea și==
* [[Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul]]
 
==Legături externe==
*Arhim. [[Cleopa Ilie]], [http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou31.htm Predică la Nașterea Sf. Ioan Botezătorul]
*[[Nicolae Steinhardt]], [http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2009/08/27/la-praznicul-sfantului-ioan-botezatorul/ Predică la praznicul Sf. Ioan Botezătorul].
*Constantinos Cavarnos, ''[http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-sfantului-ioan-botezatorul/sfantul-ioan-botezatorul-iconografie-69747.html Sfântul Ioan Botezătorul în iconografie]''
*Adrian Cocoșilă, ''[http://www.crestinortodox.ro/diverse/sfantul-ioan-botezatorul-98649.html Sfântul Ioan Botezătorul]''
*[http://poeziicrestinortodoxe.wordpress.com/2012/01/07/paraclisul-sfantului-ioan-botezatorul-7-ianuarie/ Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul]
[[Categorie:Sfinţi Sfinți din Noul Testament]][[Categorie:Sfinţi Sfinți biblici]][[Categorie:SfinţiArticole de calitate]]
[[el:Ιωάννης ο βαπτιστής]]
[[en:John the Forerunner]]
[[fr:Jean Baptiste]]
[[mk:Свети Јован Крстител]]
14.992 de modificări