42 de mucenici din Amoreea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere parțială)
Linia 2: Linia 2:
  
 
[[File:42 Martyres.jpg|right|thumb|Cei 42 de mucenici din Amoreea, Passion-bearers.]]
 
[[File:42 Martyres.jpg|right|thumb|Cei 42 de mucenici din Amoreea, Passion-bearers.]]
Sfinții '''42 mucenici din Amoreea''' (sau Amorium<ref group="note">[[w:Amorium|Amorium]] sau Amoreea este în [[w:Phrygia|Phrygia]], Asia Mică.</ref>) (†845) &mdash; Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi cei împreună cu ei &mdash; au fost ofițeri și ocârmuitori ai cetății bizantine Amorium (Amoreea), una dintre cele mai importante cetăți ale Imperiului bizantin în secolul al IX-lea, care au capturați cu ocazia căderii cetății în mâinile saracinilor conduși de califul Abbasid<ref group="note">Sau [[w:Al-Mu'tasim|Al-Mu'tasim]].</ref> la anul 838 d.Hr., duși în sclavie la Samara<ref group="note">[[w:Samarra|Samarra]], azi în Irak.</ref>, unde au fost decapitați murind ca [[Mucenic|mucenici]] pentru că au refuzat să-și renege credința creștină și să se convertească la [[islam]].  
+
Sfinții '''42 mucenici din Amoreea''' (sau Amorium din Frigia, Asia Mică.) (†845) &mdash; Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi cei împreună cu ei &mdash; au fost ofițeri și ocârmuitori ai cetății bizantine Amorium (Amoreea), una dintre cele mai importante cetăți ale Imperiului bizantin în secolul al IX-lea, care au capturați cu ocazia căderii cetății în mâinile saracinilor conduși de califul Abbasid în anul 838 d.Hr., duși în sclavie la Samara, (azi în Irak), unde au fost decapitați murind ca [[Mucenic|mucenici]] pentru că au refuzat să-și renege credința creștină și să se convertească la [[islam]].  
  
 
[[Praznic|Prăznuirea]] lor în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[6 martie]].
 
[[Praznic|Prăznuirea]] lor în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[6 martie]].
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
===Background===
+
===Fundal===
Amorium was an episcopal see (bishopric) as early as 431, and was fortified by the Emperor [[Zenon]], but did not rise to prominence until the 7th century. Its strategic location in central [[w:Asia Minor|Asia Minor]] made the city a vital stronghold against the armies of the Arab [[w:Caliphate|Caliphate]] following their conquest of the [[w:Levant|Levant]].  
+
Amorium a devenit scaun episcopal (episcopie) încă din 431 și a fost fortificat de Împăratul [[Zenon]], dar nu a devenit o așezare importantă decât în secolul al VII-lea. Poziția sa strategică din Asia Mică a făcut să devină o fortificație importantă împotriva armatelor arabe ale Califatului Arab în urma cuceririi Levantului de către acesta.  
  
The city was first attacked by the Arabs in 644, and taken in 646. Over the next two centuries, it remained a frequent target of Muslim raids (''[[w:Ghazi (warrior)|razzias]]'') into Asia Minor, especially during the great sieges of 716 and 796. It became the capital of the [[w:Theme (Byzantine district)|theme]] of [[w:Anatolic Theme|Anatolikon]] soon after.  
+
Primul atac arab a avut loc în 644 și a fost cucerit în 646. În următoarele două secole a rămas o țintă favorită a raidurilor musulmane în Asia Mică, în special în timpul marilor asedii din 716 și 796. A devenit capitala districtului bizantin anatolian, curând după acestea.  
  
In 742-743, it was the main base of [[Iconoclasm|iconoclast]] Emperor [[Constantine V]] against the usurper [[w:Artabasdos|Artabasdos]]. In 820, an Amorian, [[w:Michael II|Michael II]], ascended the Byzantine throne, establishing the [[w:Amorian_dynasty#Phrygian_or_Amorian_dynasty_.28820.E2.80.93867.29|Amorian dynasty]]. This began the period of the city's greatest prosperity, when it became the largest city in Asia Minor.  
+
În 742-743, a fost baza principală a Împăratului iconoclast [[Constantin al V-lea]] împotriva uzurpatorului Artabasdos. În 820, un amorian, Mihail al II-lea a urcat pe tronul bizantin, înființând dinastia amoriană sau frigiană. Astfel, a început cea mai prosperă perioadă din istoria orașului, devenind cel mai mare oraș din Asia Mică.  
  
However due to its' status as the native city of the reigning dynasty, in 838 AD the Caliph Al-Mu'tasim launched a campaign specifically against the city, which was [[w:Sack of Amorium|captured and razed]].
+
În orice caz, datorită statutului său de oraș natal al dinastiei conducătoare, în 838 AD Califul Al-Mu'tasim a demarat o campanie militară special împotriva acestui oraș, acesta fiind capturat și distrus.
  
===42 de mucenici din Amoreea===
+
===Cei 42 de mucenici din Amoreea===
During the war between the Byzantine Emperor [[Theophilus the Iconoclast]] (829-842) and the Saracens, the Saracens managed to besiege the city of Ammoria. As a result of treason on the part of the military commander Baditses, Ammoria fell, and forty-two of its generals were taken captive and sent off to Syria.
+
În timppul războiului dintre Împăratul Bizantin [[Teofil Iconoclastul]] (829-842) și saracini, aceștia din urmă au reușit să încercuiască orașul Amoreea. În urma trădării comandantului militar Baditses, Amoreea a fost capturată și patruzecișidoi dintre generalii săi au fost capturați și trimiși în Siria.
  
During the seven years of their imprisonment they tried in vain to persuade the captives to [[Apostasy|renounce Christianity]] and accept [[Islam]]. The captives stubbornly resisted all their seductive offers and bravely held out against terrible threats. After many torments that failed to break the spirit of the Christian soldiers, they condemned them to death, hoping to shake the determination of the saints before executing them. The martyrs remained steadfast, saying that the [[Old Testament]] [[Prophet]]s bore witness to [[Christ]], while Mohammed called himself a prophet without any other witnesses to support his claim.
+
În timpul celor șapte ani de prizonierat saracinii au încercat în van să-i convingă pe captivi să [[Apostazie|renunțe la Creștinism]] și să accepte [[Islam]]ul. Prizonierii au rezistat cu încăpățânare la toate ofertele seducătoare și și-au păstrat cu curaj credința în fața amenințărilor teribile. După multe torturi care nu au reușit să înfrângă voința soldaților creștini, aceștia au fost condamnați la moarte, saracinii sperând să le clatine hotărârea. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că [[Profet|profeții]] [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] au adus mărturie despre [[Hristos]], în timp ce Mohamed s-a autodenumit profet fără nici un fel de mărturie care să-i susțină pretenția.
  
They said to the soldier Theodore:  
+
Ei i-au spus soldatului Teodor:  
:''"We know that you forsook the [[priest]]ly office, became a soldier and shed [[blood]] in battle. You can have no hope in [[Christ]], Whom you abandoned voluntarily, so accept Mohammed."''  
+
:''"Noi știm că tu ai părăsit [[preot|preoția]], ai devenit soldat și ai vărsat sânge în luptă. Nu poți avea nici o speranță în Hristos, pe care tu L-ai abandonat de bunăvoie, aș că acceptă-l pe Mohamed."''  
But the [[martyr]] replied:  
+
Dar [[mucenic]]ul a replicat:  
:''"You do not speak truthfully when you say that I abandoned [[Christ]]. Moreover, I left the priesthood because of my own unworthiness. Therefore, I must shed my blood for the sake of Christ, so that He might forgive the sins that I have committed against Him."''
+
:''"Tu nu spui adevărul când spui că eu L-am abandonat pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoția din cauza nevredniciei mele. Prin urmare, eu trebuie să-mi vărs sângele pentru Hristos, astfel ca El să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut împotriva Lui."''
  
 
Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul şi trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, aceşti sfinţi suferitori de patimi sunt numiţi astfel:  
 
Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul şi trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, aceşti sfinţi suferitori de patimi sunt numiţi astfel:  
Linia 34: Linia 34:
 
:* Vasois cel "Puternic".
 
:* Vasois cel "Puternic".
  
==Impact and Aftermath==
+
==Impact și urmări==
The most long-term result of the fall of Amorium, was in the religious rather than in the military sphere. [[Iconoclasm]] was supposed to bring divine favour and assure military victory, but neither the army's weaknesses nor the reported treachery of Baditses could detract from the fact that this was "a humiliating disaster to match the worst defeats of any iconophile emperor" (Whittow), comparable in recent memory only to the crushing defeat suffered by Emperor [[w:Nikephoros I|Nikephoros I]] (r. 802–811) at [[w:Battle of Pliska|Pliska]]. As Warren Treadgold writes, "the outcome did not exactly prove that Iconoclasm was wrong ... but it did rob the iconoclasts for all time of their most persuasive argument to the undecided, that Iconoclasm won battles". [[Iconoclasm]] was thoroughly discredited, and a little over a year after Theophilos' death, on 11 March 843, a [[synod]] [[Sunday of Orthodoxy|restored]] the [[veneration]] of [[icon]]s, and [[iconoclasm]] was declared [[heresy|heretical]].<ref>Treadgold 1988, p. 305; Whittow 1996, pp. 153–154.</ref>
+
Cel mai mare impact pe termen lung al căderii Amoreei a fost, mai degrabă, religios decât militar. [[Iconoclasm]]ul, ar fi trebuit să aducă ajutor divin și să aducă victoria militară, dar nici slăbiciunea armatei și nici trădarea lui Baditses nu pot ascunde faptul că această înfrângere a fost "un dezastru umilitor pe măsura celor mai grele înfrângeri ale oricărui împărat iconofil" (Whittow), comparabil în memoria recentă doar cu înfrângerea copleșitoare suferită de Împăratul Nichifor I (802–811) la Pliska. După cum scrie Warren Treadgold: "rezultatul nu a dovedit deplin că iconoclasmul este greșit ... dar le-a luat iconoclaștilor pentru totdeauna cel mai persuasiv argument al lor, anume că iconoclasmul câștigă bătăliile ". În acest fel, iconoclasmul a fost discreditat complet, și, la puțin peste un an după moartea lui Teofil, din 11 martie 843, un [[sinod]] [[Duminica Ortodoxiei|a restaurat]] [[cinstire]]a [[icoană|icoanelor]] iar iconoclasmul a fost declarat [[erezie|eretic]].<ref>Treadgold 1988, p. 305; Whittow 1996, pp. 153–154.</ref>
  
 
The city itself never recovered from the sack, but retained an active bishopric until definitively conquered by the [[w:Great Seljuq Empire|Seljuks]] following the [[w:Battle of Manzikert|Battle of Manzikert]] in 1071. Emperor [[w:Alexios I Komnenos|Alexios I Komnenos]] defeated the Seljuks at Amorium in 1116, but the area was never recovered.
 
The city itself never recovered from the sack, but retained an active bishopric until definitively conquered by the [[w:Great Seljuq Empire|Seljuks]] following the [[w:Battle of Manzikert|Battle of Manzikert]] in 1071. Emperor [[w:Alexios I Komnenos|Alexios I Komnenos]] defeated the Seljuks at Amorium in 1116, but the area was never recovered.
Linia 56: Linia 56:
 
you continually send down from on high remission of [[sin]]s to those who praise you.
 
you continually send down from on high remission of [[sin]]s to those who praise you.
  
==Note==
+
==Referințe==  
<references group="note" />
 
 
 
==References==  
 
 
<div><references/></div>
 
<div><references/></div>
  
==Surse==
+
==Izvoare==
 
* Great Synaxaristes {{el icon}}: ''[http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2356/sxsaintinfo.aspx Οἱ Ἅγιοι Ἀέτιος, Βασσόης, Θεόδωρος, Θεόφιλος, Κάλλιστος, Κωνσταντῖνος καὶ ἄλλοι 36 Μάρτυρες].'' 6 Μαρτίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
 
* Great Synaxaristes {{el icon}}: ''[http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2356/sxsaintinfo.aspx Οἱ Ἅγιοι Ἀέτιος, Βασσόης, Θεόδωρος, Θεόφιλος, Κάλλιστος, Κωνσταντῖνος καὶ ἄλλοι 36 Μάρτυρες].'' 6 Μαρτίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
 
* ''[http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100672 42 Martyrs of Ammoria in Phrygia].'' OCA - Feasts and Saints.
 
* ''[http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100672 42 Martyrs of Ammoria in Phrygia].'' OCA - Feasts and Saints.

Versiunea de la data 17 martie 2019 19:12

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Cei 42 de mucenici din Amoreea, Passion-bearers.

Sfinții 42 mucenici din Amoreea (sau Amorium din Frigia, Asia Mică.) (†845) — Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi cei împreună cu ei — au fost ofițeri și ocârmuitori ai cetății bizantine Amorium (Amoreea), una dintre cele mai importante cetăți ale Imperiului bizantin în secolul al IX-lea, care au capturați cu ocazia căderii cetății în mâinile saracinilor conduși de califul Abbasid în anul 838 d.Hr., duși în sclavie la Samara, (azi în Irak), unde au fost decapitați murind ca mucenici pentru că au refuzat să-și renege credința creștină și să se convertească la islam.

Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face la 6 martie.

Istoric

Fundal

Amorium a devenit scaun episcopal (episcopie) încă din 431 și a fost fortificat de Împăratul Zenon, dar nu a devenit o așezare importantă decât în secolul al VII-lea. Poziția sa strategică din Asia Mică a făcut să devină o fortificație importantă împotriva armatelor arabe ale Califatului Arab în urma cuceririi Levantului de către acesta.

Primul atac arab a avut loc în 644 și a fost cucerit în 646. În următoarele două secole a rămas o țintă favorită a raidurilor musulmane în Asia Mică, în special în timpul marilor asedii din 716 și 796. A devenit capitala districtului bizantin anatolian, curând după acestea.

În 742-743, a fost baza principală a Împăratului iconoclast Constantin al V-lea împotriva uzurpatorului Artabasdos. În 820, un amorian, Mihail al II-lea a urcat pe tronul bizantin, înființând dinastia amoriană sau frigiană. Astfel, a început cea mai prosperă perioadă din istoria orașului, devenind cel mai mare oraș din Asia Mică.

În orice caz, datorită statutului său de oraș natal al dinastiei conducătoare, în 838 AD Califul Al-Mu'tasim a demarat o campanie militară special împotriva acestui oraș, acesta fiind capturat și distrus.

Cei 42 de mucenici din Amoreea

În timppul războiului dintre Împăratul Bizantin Teofil Iconoclastul (829-842) și saracini, aceștia din urmă au reușit să încercuiască orașul Amoreea. În urma trădării comandantului militar Baditses, Amoreea a fost capturată și patruzecișidoi dintre generalii săi au fost capturați și trimiși în Siria.

În timpul celor șapte ani de prizonierat saracinii au încercat în van să-i convingă pe captivi să renunțe la Creștinism și să accepte Islamul. Prizonierii au rezistat cu încăpățânare la toate ofertele seducătoare și și-au păstrat cu curaj credința în fața amenințărilor teribile. După multe torturi care nu au reușit să înfrângă voința soldaților creștini, aceștia au fost condamnați la moarte, saracinii sperând să le clatine hotărârea. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că profeții Vechiului Testament au adus mărturie despre Hristos, în timp ce Mohamed s-a autodenumit profet fără nici un fel de mărturie care să-i susțină pretenția.

Ei i-au spus soldatului Teodor:

"Noi știm că tu ai părăsit preoția, ai devenit soldat și ai vărsat sânge în luptă. Nu poți avea nici o speranță în Hristos, pe care tu L-ai abandonat de bunăvoie, aș că acceptă-l pe Mohamed."

Dar mucenicul a replicat:

"Tu nu spui adevărul când spui că eu L-am abandonat pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoția din cauza nevredniciei mele. Prin urmare, eu trebuie să-mi vărs sângele pentru Hristos, astfel ca El să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut împotriva Lui."

Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul şi trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, aceşti sfinţi suferitori de patimi sunt numiţi astfel:

  • Teodor "Întrutotul Binecuvântat",
  • Calist cel "Neînfrânt",
  • Constantin cel "Nepreţuit",
  • Teofil cel "Minunat" şi
  • Vasois cel "Puternic".

Impact și urmări

Cel mai mare impact pe termen lung al căderii Amoreei a fost, mai degrabă, religios decât militar. Iconoclasmul, ar fi trebuit să aducă ajutor divin și să aducă victoria militară, dar nici slăbiciunea armatei și nici trădarea lui Baditses nu pot ascunde faptul că această înfrângere a fost "un dezastru umilitor pe măsura celor mai grele înfrângeri ale oricărui împărat iconofil" (Whittow), comparabil în memoria recentă doar cu înfrângerea copleșitoare suferită de Împăratul Nichifor I (802–811) la Pliska. După cum scrie Warren Treadgold: "rezultatul nu a dovedit deplin că iconoclasmul este greșit ... dar le-a luat iconoclaștilor pentru totdeauna cel mai persuasiv argument al lor, anume că iconoclasmul câștigă bătăliile ". În acest fel, iconoclasmul a fost discreditat complet, și, la puțin peste un an după moartea lui Teofil, din 11 martie 843, un sinod a restaurat cinstirea icoanelor iar iconoclasmul a fost declarat eretic.[1]

The city itself never recovered from the sack, but retained an active bishopric until definitively conquered by the Seljuks following the Battle of Manzikert in 1071. Emperor Alexios I Komnenos defeated the Seljuks at Amorium in 1116, but the area was never recovered.

Imnografie

Tropar - glas 4
Your forty-two holy martyrs, O Lord,
through their sufferings have received incorruptible crowns from You, our God.
For having Your strength, they laid low their adversaries,
and shattered the powerless boldness of demons.
Through their intercessions, save our souls!

Condac - glas 4
Forty-two holy martyrs of Ammoria,
you contended for the sake of Christ on earth;
you were revealed as crown-bearing martyrs,
and have been received into the life of the joy of heaven.
Since you overthrew all the wiles of the enemy
by your sufferings and the blood of your wounds,
you continually send down from on high remission of sins to those who praise you.

Referințe

  1. Treadgold 1988, p. 305; Whittow 1996, pp. 153–154.

Izvoare

https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-42-mucenici-amoreea-99561.html

Wikipedia