[[ImageImagine:Benedict.JPG|frame|right|<center>Benedict al Nursiei</center>]][[Preacuvios]]ul părintele nostru '''Benedict al Nursiei''' (n. 480 d.Hr. - d. 543) este unul dintre întemeitorii întemeietorii [[monahism]]ului în Europa Apuseană. A scris o [[rânduială monahală]] care este respectată până astăzi de ordinul călugărilor benedictini din Apus şi și a fost sursă de inspiraţie inspirație pentru alte rânduieli monahale apusene. Este [[PrăznuirePraznic|prăznuit]] la [[14 martie]].

==ViaţaViața==Cuviosul părintele nostru Benedict s-a născut la Nursia, lângă Spoleto, în Italia, în jurul anului 480 d.Hr. Despre viaţa viața sa povestesc mai ales ucenicii săi Constanţiu şi Constanțiu și Honorat. Viaţa Viața sa a fost pentru prima dată scrisă de sfântul [[Grigorie Dialogul]], papă al Romei, în faimoasa sa scriere, ce i-a dat şi și supranumele, „''Dialoguri''”.

Cuviosul părintele nostru Benedict, al cărui nume pe latineşte latinește înseamnă „binecuvântatul”, era de fel din ţinutul ținutul romanilor, din provincia Nursia şi și se trăgea din părinţi credincioşi şi bogaţipărinți credincioși și bogați. Părăsindu-şi și casa, pe părinţii părinții săi şi și toată averea părintească, încă de pe când era tânăr şi și bărbat nedesăvârşitnedesăvârșit, a plecat împreună cu aceea pe care o avusese dădacă într-un loc pustiu, unde, prin virtute şi și înfrânare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus puterea de a face minuni şi și tămăduiri. Cele mai multe dintre faptele lui minunate s-au păstrat pe larg în istoria vieţii vieții lui. De aici aflăm că el a săvârşit săvârșit tot felul de minuni: a înviat morţimorți, a vestit de mai înainte cele viitoare şi și a vorbit despre cei ce erau departe ca şi și cum ar fi fost de faţăfață. Trebuie însă să nu uităm un lucru de mare însemnătate, şi și anume că, mai înainte de a se muta la Domnul, a grăit în chip profetic celor care se găseau împreună cu el şi și a adus şi și la cunoştiinţa cunoștința celor ce se găseau departe, că se va întâmpla şi și un semn oarecare, prin care vor cunoaşte cunoaște cu toţii toții că s-a despărţit despărțit de trup.

Astfel, cu şase șase zile mai înainte de adormirea lui, a poruncit să i se sape groapa şi și îndată după aceasta a fost cuprins de o fierbinţeală fierbințeală puternică, iar trupul lui, timp de şase șase zile a fost scuturat de friguri. În ziua a şasea șasea a poruncit ucenicilor săi să-l ia şi și să-l ducă la casa de rugăciune, unde fiind dus, după ce s-a cuminecat cu Sfintele Taine, stând în mijlocul ucenicilor săi, care îl sprijineau, şiși-a ridicat mâinile către cer şi și în felul acesta, privind în sus şi și rugându-se, şiși-a dat sfinţitul sfințitul său duh.

În aceeaşi aceeași clipă, doi fraţifrați, dintre care unul se găsea stând liniştit liniștit în chilia lui, iar altul locuia mult mai departe, au avut aceeaşi aceeași vedenie. Astfel şi și unul şi și celălalt au văzut un drum minunat care se întindea de la chilia cuviosului Benedict până la cer, către răsărit, şi și care era aşternut așternut tot cu veşminte preţioase şi veșminte prețioase și strălucitoare de mătase, iar pe acest drum se găseau şi și vreo câţiva câțiva oameni minunaţiminunați, care ţineau țineau făclii în mâini şi și care în rânduială desăvârşită desăvârșită se suiau. Un alt bărbat, îmbrăcat în alb, şi și el, şi și strălucitor de lumină, care se găsea alături, i-a întrebat dacă stiu știu al cui este drumul acesta, pe care ei, privindu-l cu mintea lor, îl găsesc atât de minunat. Dar aceia răspunzându-i că nu ştiuștiu, cel ce s-a arătat lor, le-a zis: Acesta este drumul pe care iubitul Benedict se urcă la ceruri ”. După ce aceştia şiaceștia și-au revenit de pe urma vedeniei pe care au avut-o, au înţelesînțeles, fiecare în parte, că sfântul Benedict se săvârşise săvârșise din viaţăviață, ca şi și cum ar fi fost de faţă şi față și l-ar fi văzut săvârşindusăvârșindu-se.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieştemiluiește-ne şi și ne mântuieşte mântuiește pe noi! Amin.

Nu sunt păstrate, nici cunoscute, scrieri ale cuviosului Benedict al Nursiei, în afară de ''Rânduiala'' sa monahală, inspirată după cele ale Sfinţilor Sfinților [[Pahomie cel Mare]] şi și [[Vasile cel Mare]], pe baza căreia a fost întemeiat ordinul monahal apusean cunoscut astăzi ca ''Ordinul benedictin''. Majoritatea autorilor acceptă atribuirea acestui text Sfântului Benedict al Nursiei, deşi deși acest lucru nu poate fi pe deplin verificat, întrucât nu s-au păstrat decât manuscrise mult mai târzii ale acestuia.

:Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi și luptând, ai învăţat învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi și cu îngerii se bucură, Cuvioase Părinte Benedict, duhul tău.

În ''[[Erminia]]'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sofia, BucureştiBucurești, 2000), acesta dă următoarele indicaţii indicații pentru reprezentarea [[sfinţisfinți]]lor din [[14 martie]] (p. 161, 199): Sf. Benedict trebuie reprezentat ca un [[cuvios]] [[pustnic]], bătrân, cu puţină puțină barbă, care zice: "Cela ce voieşte voiește să fie cu totul călugăr, nu-i foloseşte folosește a-şi și avea voia sa în orice lucru".

*„''Proloagele''“”, volumul II, diortosite şi îmbogăţite și îmbogățite de Arhim. Dr. [[Benedict GhiuşGhiuș]], [[Editura Bunavestire]], Bacău, 1999, ISSN 973-97243-3-7, pp. 580-582.

*[http://www.osb.org/gen/benedict.html Un site specializat, dedicat resurselor de pe Web în privinţa privința cuviosului Benedict al Nursiei]

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:CuvioşiCuvioși]]