Sfântul și binecredinciosul împărat '''Teodosie I''', numit şi și '''Teodosie cel Mare''' (grec. Θεοδόσιος ο Μέγας), a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman (între anii 379 și 395), înainte de divizarea acestuia în cel două imperii - de răsărit şi și de apus. Teodosie cel Mare este cunoscut şi și pentru că a decretat [[creştinismcreștinism|creştinismul creștinismul ortodox]] ca religie oficială a Imperiului Roman. A fost un puternic apărător al credinţei credinței ortodoxe şi și trecut în rândul [[sfinţisfinți]]lor, [[prăznuirePraznic|prăznuirea]]a lui făcându-se la data de [[17 ianuarie]].

==ViaţaViața==Teodosie cel Mare (numele roman fiind ''Flavius Theodosius'') s-a născut pe [[11 ianuarie]] 347 la Cauca în nord-vestul provinciei romane Hispania (azi Coca, în Spania). Era fiul generalului Flavius Theodosius ''cel Bătrân'', mama sa numindu-se Thermantia; ambii săi părinţi părinți erau creştini ortodocşicreștini ortodocși.

S-a căsătorit cu Aelia Flacilla, de la care a avut doi fii, [[Arcadie]] şi și Honorius (urmaşii urmașii săi la tron), şi și o fiică, Pulcheria. Soţia Soția sa, Aelia Flacilla (cunoscută şi și ca ''Placilla'' sau ''Plachilla''), este [[Prăznuire|prăznuită]] ca [[sfânt]]ă pe data de [[14 septembrie]]. Atât Aelia, cât şi și fiica sa Pulcheria au murit în anul in 385. Mai târziu, Teodosiu s-a căsătorit cu Galla, fiica împăratului Valentinian I, cu care a avut o fiică, Galla Placidia, viitoarea mamă a împăratului Valentinian al III-lea.

Mergând pe urmele tatălui său, Teodosie îmbrăţişează şi îmbrățișează și el cariera militară, ajungând la demnitatea de ''dux'' în provincia Moesia superioară în anul 374, după ce se distinsese în bătăliile purtate împotriva sarmaţilor sarmaților la Dunărea de Jos<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, București, 1976</ref>.

La scurt timp însă, datorită faptului că tatăl său (generalul roman Flavius Theodosius ''cel Bătrân'') căzuse în dizgraţie şi dizgrație și fusese executat la ordinul împăratului Valentinian I, Teodosie s-a retras la moşiile moșiile sale în Spania (în 376), aparent temându-se de persecuţiile persecuțiile împăratului din cauza legăturilor sale de familie. Dar reputaţia reputația sa din domeniul militar nu a fost uitată, şi și după moartea lui Valentinian I, urmaşii urmașii acestuia, co-împăraţii împărații Valentinian al II-lea şi Graţianși Grațian, l-au rechemat pe Teodosie, încredinţânduîncredințându-i comanda unei noi campanii împotriva sarmaţilorsarmaților. După o serie de victorii, Teodosie a câştigat câștigat rangul de ''magister militum per Illyricum'', iar în anul 378 împăratul Graţian Grațian l-a desemnat drept co-împărat (''Augustus'') pentru partea de răsărit a imperiului roman, după ce fostul co-împărat Valens fusese ucis de către goţi goți în bătălia de la Adrianopol.

Spirit energic și autoritar, Teodosiu a întreprins o serie de măsuri vizând întărirea capacității de apărare a imperiului, efectuând o serie de reforme în domeniul dreptului, fiscalității și finanțelor, și acceptând un număr sporit de contingente „barbare” în armată.După moartea lui lupte grele cu vizigoții, care ocupaseră o parte din peninsula balcanică, Teodosie a ajuns la o înțelegere cu aceștia, semnându-se un tratat de pace în 382, prin care îi stabilește ca federați în provincia Tracia, între Balcani și Dunăre. După aceasta, Teodosie a trebuit să-i vină în ajutor Valentinian al II-lea (co-împărat în 392părțile apusene ale imperiului roman), împotriva uzurpatorului Clemens Maximus. Oștile lui Teodosie rămâne conducător al Imperiului Roman ca împărat unic l- el a fost ultimul împărat roman au învins pe Maximus în acest sens (al imperiului unic)388, acesta fiind executat.

Upon becoming emperor, Theodosius’ attention was called by the entrenched Goths in the Balkans, the solution to which occupied Theodosius for the first two years of his reign. On Teodosie cel Mare a murit pe [[November 2417 ianuarie]]395 la Mediolanum (Milano de astăzi, 380, Theodosius was finally able to enter Constantinople, and a settlement with the Gothic forces was finally achieved with the signing of treaties on în Italia).Sf. [[October 3Ambrozie al Milanului]], 382. During the latter 380scu care Teodosie a avusese o strânsă relație spirituală, Theodosius was occupied with aiding Valentinian II in the West against the usurper Clemens Maximusa ținut cu această ocazie discursul funerar "''De obitu Theodosii''". This episode was finally concluded when Theodosius’ army defeated Maximus in 388Moartea lui Teodosie a fost o piatră de hotar în istorie: lumea romană nu a mai fost niciodată unită. The captured Maximus was then executed on Imperiul Roman a fost divizat (de această dată definitiv) între cei doi fii ai săi: [[August 28Arcadie]]în Imperiul Roman de Răsărit, sub regența lui Rufinus, și Honorius în Imperiul Roman de Apus, 388sub regența lui Stilicho.

With Valentinian II’s death, under questionable circumstances==Teodosie și creștinismul ortodox==Deși se născuse într-o familie creștină (atât tatăl său, generalul Flavius Theodosius gave his son Honorius the full rank of Augustus of the West in January 393. In the meantimecel Bătrân, the magister militum Arbogastcât și mama sa, who had served under Valentinian IIThermantia, elected Eugeniusfiind creștini ortodocși), Teodosie nu a former teacher of rhetoric and a paganfost [[botez]]at decât în toamna anului 380, as emperor of the West. Armed force was needed to settle the usurpation. Aiding Honoriusla vârsta de 33 de ani, Theodosius led the campaign against Eugenius, culminating in the two-day Battle of Frigidus on de către [[September 5episcop]] and ul [[September 6|6Acholius al Tesalonicului]], 394. The first day of the battle did not go well for Theodosius’ forces, but the battle turned on the second day after it was said that two “heavenly riders all in white” gave Theodosius courage, and a după ce se asigurase în prealabil că acest episcop nu era adept al [[w:Bora (wind)Arianism|Boraarianismului]] (natural air current) arose with its cyclonic winds blowing directly into the face of Eugenius’ forces, disrupting his line of battle. Eugenius was captured and soon executederezie care începuse să facă mulți adepți în imperiul roman.

==Imediat ce a ajuns co-împărat (''Augustus'') pentru partea de răsărit a imperiului roman, Teodosie şi creştinismul ortodox==While born into a Christian familyînceput o activitate susținută de combatere a [[erezie|ereziilor]], Theodosius was not în special a [[baptizeArianism|arianismului]]d until . Astfel, în februarie 380, when împreună cu Grațian (împăratul din apus), a serious sickness in Thessalonica brought him to make the decisiondat un edict (decret) care legifera obligativitatea credinței ortodoxe pentru toți supușii lor. He was baptized by the Orthodox bishop of Thessalonica, Ascholios, after assuring himself that the La două zile după intrarea sa ca împărat (''Augustus'') în [[bishopConstantinopol]] was not an , la [[Arianism|Arian24 noiembrie]]. From the start of his reign380, Teodosie l-a considerable part of Theodosius’ activities were spent defending the Orthodox faith and suppressing Arianism. In February 380exilat pe episcopul arian Demophilus, he joined with Gratian in iar în locul său l-a edict declaring that all subjects of their domains should profess the Orthodox faith. Upon entering Constantinople, Theodosius began to expel the Arian party from their hold there. Stnumit pe Sf. [[Gregory the Theologian|Gregory of NazianzusGrigorie Teologul]] was elected patriarch of (''Grigorie de Nazianz''), care era conducătorul spiritual al comunității ortodoxe din Constantinopol și un apărător intransigent al [[Church of Constantinople|ConstantinopleCrezul]] by the ui de la [[Second Ecumenical CouncilNiceea]]. Acest lucru a stârnit nemulțumiri în rândul arienilor, which had been called into session in 381 to deal with nemulțumiri care s-au tradus chiar și printr-o încercare de asasinare a împăratului. Teodosie nu a number of issuesdat înapoi, including the ci a convocat un important [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Creedsinod]]la Constantinopol, various în luna mai 381, sinod care avea să rămână în istoria Bisericii ca [[hereticSinodul II Ecumenic]]s, and the order of honor among the patriarchates.

During his reign TheodosiusDeși în tot timpul domniei sale Teodosie a fost un apărător ferm al creștinismului ortodox, while holding strictly to the mai cu seama în ce privește credința în [[TrinitySfânta Treime]], așa cum stabiliseră primele două [[Sinod Ecumenic|TrinitarianSinoade Ecumenice]] position of the first two Ecumenical Councils, attempted to be conciliatory with the heretical parties but was not successfulel a încercat să fie conciliant și cu ereticii dar fără succes. Din acest motiv, a fost nevoit să ia și unele măsuri dure împotriva ereticilor și a păgânilor. In Astfel, în anul 388a numit noi prefecți în provinciile orientale, against the remnants of the paganscu misiunea expresă de a distruge templele zeilor păgâni. În 391, Theodosius took severe measuresTeodosie a refuzat restaurarea altarului tradițional al ''Victoriei'' din Senatul roman; tot el este acela care a pus capăt Jocurilor Olimpice, sending prefects throughout the Middle Eastcare aveau o tradiție de peste o mie de ani. Practic, destroying temples and disrupting pagan associationsîn perioada 391-92 toate templele păgâne din imperiul roman au fost închise. In 391Împăratul Teodosie cel Mare a pus capăt, printr-un decret, jertfelor păgâne (atâtea câte se mai practicau) în Roma și Alexandria; a interzis și cultul zeilor domestici, Theodosius refused the restoration of the Altar of Victory in the Roman senate. He also put an end to the Olympic gamesodată cu întregul păgânism.

With the rise of Eugenius, the pagan forces made an armed attempt to restore pagan rites. Eugenius set up pagan altars in Rome, including the Altar of Victory. Thus Theodosius' Christian armies met Eugenius near Aquileia on [[September 6]], 394, once more the Christians triumphed over the banner of the ancient gods, and Theodosius entered Rome as the sole emperor of the now finally Christian empire. ==Note== Theodosius proclaimed his two sons, Arcadius and Honorius, ''augusti'' earlier during his life, and with his death Arcadius became emperor of the eastern half of the empire and Honorius emperor of the western half. Theodosius died in Milan on [[January 17]], 395. St [[Ambrose of Milan|Ambrose]], with whom Theodosius had a close relationship, preached his funeral oration ("De obitu Theodosii", P. L., XVI, 1385). With the division of the empire between his sons, his death was a milestone in history: The Roman world was never again to be united.<references/>

[[CategoryCategorie:SfinţiSfinți]][[CategoryCategorie:Împăraţi şi regiÎmpărați romani]]