<b>Preoţii</b> sau <b>presbiterii</b> erau consideraţi la început urmaşi ai celor 70 {{Format:Cler}}'''Preotul''' este, în [[Biserica Ortodoxă]], persoana înzestrată cu puterea de ucenici ai Domnului de care se vorbeşte a săvârși în Sfânta Scriptură (Luca 10parohia sa, 1-20) şi ca simpli ajutători ai în virtutea [[episcophirotonie]]ilor. Dar din sec. II – III înainte, când numărul comunităţilor s-i și a înmulţitdelegației permanente primite de la episcop, nevoile religioase ale credincioşilor n-au mai putut fi satisfăcute toate slujbele și lucrările sfinte de către episcopii înşişicult, preoţii devenindnecesare în viața religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu delegaţia şi binecuvântarea excepția celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ilor, înlocuitorii lor permanenţi, mai întâi în parohiile din interiorul oraşelor şi apoi la cele din afara lor, săvârşind cele sfinte în numele şi în locul episcopilorului.

Preotul poate săvârşi ==Hirotonia==Un bărbat intră în parohia sarândul preoților prin [[Sfintele Taine|Sfânta Taină]] a [[hirotonire|hirotoniei]], în virtutea hirotoniei şi a delegaţiei permanente primite care este realizată doar de un episcop. Însă este necesar și acordul credincioșilor, astfel că la episcopmomentul potrivit, toate slujbele şi lucrările sfinte membrii parohiei spun în cor cu voce tare [[Axios]] sau ''Vrednic este!''. Înainte de culta fi hirotonit în taina preoției, necesare candidatul trebuie să fie hirotonit întâi în viaţa religioasăa parohiilor, cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al treapta [[episcopdiacon]]uluiiei.

În exerciţiul funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dubluPreoții ortodocși se împart în două grupuri distincte: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la clerul [[episcopcăsătorie|căsătorit]] prin hirotonie(clerul secular, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoţiei Mântuitorului, iar pe "de alta el este un interpret, delegat al Bisericii, adică mir") și clerul [[monah]]al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilorÎn Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de cât și soția sa trebuie să fie la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea păcatelor, viaţa veşnică şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care le primim de la Dumnezeuprima căsătorie. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credinciosDacă rămâne văduv, între cer şi pământel nu se poate recăsători și continua să fie preot.

Ca semn că nÎn general, dacă un celibatar este hirotonit, el trebuie să devină monah pentru a-are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta)și putea păstra preoția {{citare}}.

Liturgica teoretică – Pr==Preoția==În învățătura de credință a Bisericii este precizat că toți [[cler]]icii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin "punerea mâinilor" în cel mai bun mod cu putință. ProfDar Biserica învață că realitatea și eficacitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] ale Bisericii realizate de preoți nu depind de virtuțile lor personale, ci de prezența și lucrarea lui [[Iisus Hristos]], Care acționează în Biserica Sa prin [[Sfântul Duh]]. DrAstfel, preoția este un dar al Bisericii - Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba comunități eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. Ene BranişteLa fel se întâmplă și în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învățător, păstor bun, Arhim. Profiertător și vindecător. Ghenadie NiţoiuHristos este cel care șterge păcatele și vindecă bolile fizice, Pr. Prof. Gheorghe Neda – E.I.B.M.B.Omentale și spirituale ale lumii întregi.RPreotul este icoana lui Hristos., 2002

Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta). În mod normal, preoții au funcția de preoți de parohie, funcție care în Biserica Primară era deținută de episcopi. Ei sunt liderii comunității locale de creștini. Ei prezidează la [[categorieSfânta Liturghie]] și învață, predică, sfătuiesc și exercită funcția de iertare și vindecare. Deoarece preoții sunt numiți de episcop și aparțin acelei comunități unde au fost numiți, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunități. Pe [[Sfânta Masă]] din altarul fiecărei parohii, există o țesătură numită ''[[antimis]]'', semnată de episcop, care semnifică permisiunea dată acelei comunități de a se întâlni și acționa ca Biserica. Fără antimis, preotul și poporul de credincioși ai comunității nu pot sluji în mod legitim. ==Istoric ==Organizarea inițială a Bisericilor creștine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernați de un sinod de bătrâni (''presbyteroi''). În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotonește bătrâni, înțelepți în bisericile pe care le fondează. Inițial, acești '''preoți''' erau aparent aceiași cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), așa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] și [[Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili {{citare}}. Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferențiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariția a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' și '''preotul'''. Episcopul era înțeles, în principal, ca președintele unei grupări de preoți, și astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât și în prerogative față de preot, care erau văzuți ca avându-și autoritatea derivată din cea a episcopului prin delegare. Distincția dintre preot și episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, așa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care folosește termenii consistent și clar pentru a se referi la două funcțiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]''). Inițial, fiecare comunitate locală își avea episcopul ei, în Biserică. Ulterior, pe măsură ce numărul credincioșilor și comunităților creșteau, comunitățile locale au început să nu mai fie coordonate direct de un episcop. Episcopul dintr-un oraș mare va începe să numească preoți care să îngrijească de turma din fiecare comunitate, acționând ca un delegat al său. ==Forme de adresare==Adesea, credincioșii se adresează preoților (dar și monahilor) cu apelativul ''Părinte''. Aceasta nu este o formulă de adresare oficială, ci mai degrabă un apelativ informal care constituie totodată o amintire directă a rolului preotului de părinte duhovnicesc al comunității sale. Adeseori, apelativul este urmat de prenumele preotului. Formula oficială de adresare (în corespondență, dar și, pe alocuri, în practica liturgică) pentru preoții de mir este cea de ''Cucernice'' sau ''Prea Cucernice Părinte'' (cea din urmă fiind folosită pentru preoții cinstiți în mod deosebit, care ocupă o funcție anume, precum [[protopop]]ii sau sunt purtătorii unor [[distincții bisericești]]).  În [[Biserica Ortodoxă Română]], pentru purtătorii unor ranguri bisericești este uneori inclus și rangul în formula de adresare (de ex.: Termeni ''Prea-Cucernice Părinte Protopop''), caz în care numele acestuia poate fi omis. [[Monah]]ii care sunt hirotoniți în treapta preoției sunt cunoscuți sub numele de ''preot-călugăr'' sau ''[[ieromonah]]''. Pentru [[ieromonah]]i, titulatura oficială este de ''Cuvioase'' sau ''Prea-Cuvioase Părinte'' (cea din limbajul bisericescurmă mai ales pentru [[arhimandrit|arhimandriți]]). În Bisericile de origine slavă, precum [[Biserica Ortodoxă Rusă]] sau [[Biserica Ortodoxă din America]], se mai consideră potrivit și tradițional să se facă referire la un preot cu formula "Preotul ''Nume''" sau "Protopopul ''Nume''". ===Pe scurt=== Formulele de adresare pentru/cu referire la preoții de mir: *Părinte (informal)*Cucernice Părinte (Prenume Nume)*Prea-Cucernice Părinte (+Protopop) Pentru preoții-călugări: *Părinte*Cuvioase Părinte*Prea-Cuvioase Părinte ==A se vedea și== *[[Cler (formule de adresare)]] == Izvoare ==*(en) Liddell & Scott, ''An Intermediate Greek-English Lexicon'', pp. 301, 668 *(en) ''The Compact Edition of the Oxford English Dictionary'', p. 2297*(en) ''The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.)'', p. 1322*(ro) Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, ''Liturgica teoretică'', E.I.B.M.B.O.R., 2002 ==Legături externe==*[[w:Priest|Priest]] pe Wikipedia în limba engleză [[Categorie:Cler]][[Categorie:Preoți|*]] [[en:Presbyter]][[fr:Prêtre]][[mk:Презвитер]]