Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Paulin de Nola

262 de octeți adăugați, 20 noiembrie 2018 11:32
m
fără descrierea modificării
[[Fișier:Saint_Paulinus_of_Nola.jpg|thumb|220px]]Sfântul '''[[Paulin ]] de Nola''' (lat. ''Meropius Pontius Anicius Paulinus'' : ; n. 353 - m. 431) este a fost un [[episcop]] şi și [[teolog]] din Occident, [[Praznic|prăznuit]] de [[Biserica Ortodoxă ]] la data de [[22 iunie]] şi și la [[23 ianuarie]].
==ViaţaViața==Sfântul părintele nostru Paulin s-a născut la Bordeaux, în jurul anului 353, într-o familie din înalta aristocraţie aristocrație romană, proprietară de terenuri întinse în Galia, în Campania şi și în Spania. A primit o educaţie educație rafinată în anturajul lui Ausonius, cel mai cunoscut orator al acelei vremi şi și a excelat atât de mult în arta poetică încât este cinstit drept unul dintre cei mai mari poeţi poeți ai creştinătăţii creștinătății latine. Abia ajunsese la vârsta adultă că i-au şi și fost încredinţate încredințate înalte sarcini politice: a devenit membru al Senatului, a primit demnitatea de consul şi și chiar sarcina de guvernator al Campaniei (379-380). Instalat pentru ceva timp în Spania cu afaceri, s-a căsătorit cu bogata matroană Therasia, apoi reveni să se stabilească pe pământurile regiunii Acquitaine, împărţinduîmpărțindu-şi și timpul între administrarea afacerilor sale si activităţile și activitățile literare. Întâlnirea cu Sfântul Victriciu de la Rouen (cf. [[7 august]]) şi și cu Sfântul [[Martin de Tours]] (cf. [[11 noiembrie]]), care îl vindecă de o boală la ochi, precum şi și un pelerinaj la mormântul Sfântului Felix la Nola, în Campania, dar mai ales influenţa influența salutară a lui Delfin, Episcop al oraşului orașului Bordeaux, îl făcură să conştientizeze conștientizeze zădărnicia vieţii vieții sale mondene şi și să se îndrepte către [[Dumnezeu]]. După ce este [[botez]]at de [[Crăciun]] în anul 389 de către Delfin, Paulin a început de îndată să ducă o viaţă viață ascetică şi și să se îndepărteze de bunurile acestei lumi.
Instalat în Spania timp de patru ani, a fost hirotonit [[preot]] împotriva voinţei voinței sale, la Barcelona, în urma presiunilor poporului care îi admira virtuţile virtuțile (393). În timpul acestei şederișederi, pierderea fiului său nou-născut îi spori şi și mai adânc credinţa şi renunţarea credința și renunțarea sa la lume şi și începu să îşi își vândă averea pentru a câştiga câștiga bunurile cereşticerești. "Cu ajutorul bogăţiilor bogățiilor mele, scrie el, am cumpărat dreptul de a-mi purta [[crucea]]; cu toate bunurile mele pământeşti pământești am plătit nădejdea [[cerul]]ui ; căci [[nădejdea]] şi și [[credinţacredința]] valorează mai mult decât bogăţiile bogățiile trupului". Apoi, întorcându-se în Aquitaine, îşi își eliberă sclavii, dădu săracilor recoltele din hambare iar banii obţinuţi obținuți din vânzarea pământurilor şi și caselor sale îi folosi pentru a răscumpăra prizonieri şi și a-i ajuta pe cei nevoiaşinevoiași. De acolo se duse la Milano unde îl întâlni pe Sfântul [[Ambrozie]] (cf. [[7 decembrie]]), pe care îl considera ca un părinte spiritual, apoi la Roma, unde admiraţia admirația pe care mulţi mulți i-o purtau pentru încreştinarea încreștinarea lui atrase invidie din partea unor înalte feţe preoţeştifețe preoțești, însuşi însuși Papa primindu-l cu răceala. Iar dintre membrii aristocraţieiaristocrației, cei rămaşi rămași păgâni îi considerau această viaţă viață în [[pocăinţăpocăință]] drept o extravaganţăextravaganță, reproşând reproșând lui Paulin faptul de a fi lipsit Statul de serviciile sale. În timp ce Sfântul era criticat de toţi toți oamenii epocii, el era lăudat de oamenii lui Dumnezeu : Sfântul Martin spunea despre el că era aproape singurul om din lume care să pună în aplicare toate preceptele evanghelice, iar Sfântul [[Ieronim]] îi scrise pentru a-i da sfaturi despre viaţa viața ascetică.
Sfântul Paulin se retrase atunci la Nola, în Campania<ref>Campania este o regiune din Italia de sud, învecinată cu Marea Tireniană; numele său provine din latină: ''Campania felix'' („pământul norocos”).</ref>, unde organiză o comunitate de asceţiasceți, pe lângă ospiciul pe care îl construise pentru pelerinii săraci cu ocazia primului său pelerinaj. Soţia Soția sa, cu care de când se convertise trăia ca frate şi și soră, se instală în apropiere, ajutându-l în toate actele sale de milostenie. Lepădat de toate bunurile sale, purta un ciliciu de pocăinţă pocăință din păr de cămilă, mânca la căderea serii o bucată de pâine cu ierburi şi și legume într-un vas de lut, dedându-se cu punctualitate rugăciunilor şi și imnurilor, fie noapte fie zi. În fiecare an, de 14 ianuarie, mulţimi mulțimi de pelerini veneau acolo pentru a cinsti sărbătoarea Sfântului Felix în marea bazilică pe care Paulin o construise, cu un loc destinat botezurilor şi și cu numeroase clădiri pentru găzduire. Dar renumele omului lui Dumnezeu atrăgea şi și el tot atâţia atâția vizitatori, aristocraţi evlavioşi aristocrați evlavioși sau asceţiasceți, precum Sfânta Melania cea Bătrână şi și apoi nepoata sa Sfânta [[Melania Romana|Melania cea Tânără]]. Deşi Deși retras şi și ducând o viaţă viață de pocăinţăpocăință, Paulin nu îşi își abandonă activitatea poetică şi și continuă să întreţină întrețină o vastă corespondenţă corespondență cu marii oameni ai Bisericii din acea vreme : printre alţii alții Sfântul [[Augustin de Hipona|Augustin]], Sfântul Ambrozie şi și Sfântul [[Sulpiciu Sever]], precum şi și cu înalte personalităţi personalități din Galia şi și de la Roma cărora le insufla virtuţile virtuțile [[Evanghelie]]i.
În anul 409 fu numit Episcop de Nola şi îşi și își îndeplini misiunea într-o perioadă deosebit de tulburată. În anul următor, după cucerirea Romei, barbarii intrară în Nola şi și îl arestară pe Sfântul Episcop care, întărit printr-o viziune a Sfântului Felix, îi înfruntă cu mult curaj. În închisoare el înălţă înălță această rugăciune : "Doamne, să nu fiu chinuit nici pentru aurul nici pentru arginţii arginții mei, căci Tu ştii știi unde sunt toate bunurile mele". Se spune că s-ar fi dat chiar sclav barbarilor pentru a răscumpăra pe tănărul tânărul fiu al unei văduve sărmane. Rezumând activitatea sa de păstor de oameni, biograful său scrie : "Nu încercă să impună frică, ci se sili să se facă iubit de toată lumea. Cum insultele de care avea parte îl lăsau indiferent, nimic nu putea să îl mâniezemânie. Nu separa niciodată mila de dreptate iar dacă era obligat să pedepsească, o făcea asemeni unui tată care educă. Viaţa Viața sa era un model de operă de binefacere iar felul său de a-i primi era pentru cei încercaţi uşurareîncercați ușurare. Nu era nimeni dintre cei depărtaţi depărtați de el care să nu-şi doreasca și dorească să se apropie de dânsul şi și nimeni nu trăia fericirea de a vorbi cu el fără să îşi își dorească să nu se mai despartă niciodată de el". Înşişi împăraţii Înșiși împărații aveau o atât de mare consideraţie considerație pentru el încât îl convocară la un Sinod ţinut ținut la Ravenna, pentru ca el sa decidă între cei doi pretendenţi pretendenți la succesiunea Papei Zosima (419).
Venind zilele din urmă ale preafericitului, pe când suferea de o boală gravă, Sfinţii Sfinții Ianuarie si Martin i se arătară pentru a-i anunţa anunța apropiata sa izbăvire. Sluji [[Dumnezeiasca Liturghie]], pe un altar ridicat lângă patul său, împreună cu doi Episcopi ce veniseră sa-l viziteze şi și chemă la Sfânta [[ÎmpărtăşanieÎmpărtășanie]] pe toţi penitenţii toți penitenții pe care îi îndepărtase de la ea apoi adresă o [[rugăciune]] fierbinte lui Dumnezeu, cu mâinile ridicate spre cer. Datorită unei sume de bani aduse în mod providenţial providențial de un preot, el rambursă datoria pe care o contractase pentru a face haine săracilor apoi, după ce şiși-a luat rămas bun de la feţele bisericeşti fețele bisericești rostind urări de pace, îşi își dădu [[suflet]]ul în mâinile Domnului, în noaptea de [[22 iunie]] 431.
Sfintele sale [[moaştemoaște]] se odihnesc astăzi în catedrala de la Nola şi și în biserica Sf. Apostol Bartolomeu din Roma.
==Opera==
===CorespondenţăCorespondență===
Proza e alcătuită din 51 Scrisori scrise între 394-413. Sunt autentice:
Opera poetică cuprinde 35 de poeme:
* Poeme în cinstea Sf. Felix - 14 - în fiecare an la [[14 ianuarie]], povestind din viaţa viața și [[minune|minuni]]le acestuia.
* Poemele 10 si 11 - către Ausoniu - despre convertirea autorului la creștinism
* Poemul 6 - laudă pe Sf. [[Ioan Botezătorul]]
A scris în toate formele metrice ale poeziei clasice.
E Este o poezie educativaeducativă, mai ales în ciclul dedicat Sf. Felix. ==Note==<references />
==Surse==
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Episcopi de Nola]]
[[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]][[Categorie:SfinţiSfinți]]
4.112 modificări