14.992 de modificări
Modificări
m
Dans son état final, le ménologe comprend dix volumes, dont huit pour les quatre premiers mois de l'année liturgique (===Stilul redactării===Mihail Psellos insistă pe respectul lui Simeon Metafrastul față de septembre à décembre) textele originale; les deux autres concernent des saints de février à avril pour l'unastfel, des saints du mois d'août pour l'autre. C'est dire que le travail de révision n'a pas été achevé, interrompu peut-être par la mort de Constantin VII, par celle de Romain II sûrement. Cependant, les travaux de la critique moderne qui s'efforce de dater précisément les divers composants du ménologe donnent à penser que Syméon el spune că: „Simeon a continué à y travaillerîmbrăcat textele vechi în haine întinerite”, sans doute jusque vers 980având grijă să nu modifice fondul aparținând istoriei sfinte.
Michel Psellos insiste sur le respect porté În schimb, filologii moderni care au studiat lucrările lui Simeon au documentajuns la cu totul alte concluzii. Syméon aurait « habillé les textes d'Într-adevăr, „metafraza”, așa cum este ea practicată de Simeon, „întinerește limba”, prin eliminarea cuvintelor considerate prea grosolane sau demodate și încearcă să dea un vêtement rajeuni » en prenant soin stil „literar” unor texte care cel mai adesea nu țineau seama de asemenea chestiuni. Pe de ne pas en altérer altă parte, transformarea vieților sfinților în texte literare duce la dispariția unor detalii concrete care particularizează aceste ''Vieți''; uneori sunt eliminate episoade întregi pe care Simeon le fond qui appartient à lconsideră nelalocul lor. Locul acestor omisiuni este luat de figuri de stil și înflorituri retorice. Natura textului se schimbă, și acesta se transformă din ''biografie'' în ''elogiu'histoire sacrée. La vérité telle que peut l'établir le travail des philologues modernes est sensiblement différente, un stil literar diferit.
La « métaphrase » certes rajeunit la langueEste evident că miza „metafrazei” lui Simeon era „modernizarea” figurii sfântului respectiv, supprime les mots qui passent pour vulgaires ou démodés ; elle s'efforce surtout precum și a stilului general al hagiografiei antice. Textele sunt prelucrate de donner du style « littéraire » à des écrits qui le plus souvent ne s'en souciaient pas ; cela ne va pas sans contresens et de nombreux détails concretsSimeon urmând gustul literar al perioadei în care a trăit. În mod inevitabil, odată cu schimbarea gusturilor literare, parfois des épisodes entiers jugés mal venus disparaissent au profit de développements rhétoriques. Le récit biographique tend à se transformer en éloge.Mais on sent dans bien des cas que l'enjeu de cette vaste entreprise était de moderniser la figure du saint autant que le style de l'hagiographe ancienstilul hagiografic al lui Simeon a ajuns mai puțin atrăgător pentru cititorul modern.
La critique du ménologe est difficile, tout autant quO critică a ''Menologion''il est difficile ului lui Simeon este greu de distinguer le travail personnel făcut, cu atât mai puțin cu cât este dificil de Syméon de ce qui revient à făcut distincția între munca personală a lui Simeon și lucrările colectivului care a lucrat la commission sous ses ordresordinele lui. On y trouve en définitive trois sortes Se regăsesc în colecție trei mari tipuri de textes texte: des textes qui y ont passé tels qu'ils étaient antérieurement ou en n'ayant subi que quelques corrections philologiques peu perceptibles cele care au fost preluate ca atare, doar cu unele mici corecturi filologice greu perceptibile; de nombreux textes retouchés ou remaniés à des degrés divers numeroase texte retușate sau refăcute într-o mai mică sau mai mare măsură; des textes enfinîn sfârșit, concernant souvent des saints récentstextele privitoare mai ales la viețile sfinților de dată recentă, entièrement écrits ou réécrits apropiată de la main epoca lui Simeon, care au fost în întregime rescrise sau scrise personal de SyméonSimeon. De În plus, le succès aidantdatorită succesului colecției, on aceasta a souvent complété la collection avec des textes qui n'y figuraient pas initialementfost frecvent completată cu texte care nu apăreau în colecția originală.<ref>Sunt în general acceptate concluziile [http://fr.wikipedia.org/wiki/Soci%C3%A9t%C3%A9_des_Bollandistes Societății Bollandiștilor] și mai ales ale pr. [http://fr.wikipedia. En définitive, on admet en général les conclusions des Bollandistes qui, à la suite surtout des travaux du père org/wiki/Hippolyte_Delehaye Hipolytte Delehaye], comptent care identifică 148 vies métaphrastiquesde ''Vieți'' care pot fi atribuite cu certitudine corpusului metafrastic, plus deux douteusesși alte două cu atribuire incertă.</ref>
Tel quel===Posteritatea corpusului metafrastic===Succesul acestui ''Menologion'' a fost considerabil. După publicarea corpusului metafrastic, le succès du nouveau ménologe tradiția manuscrisă a été considérable : près d'un millier de manuscrits aujourd'hui repérés en témoignent. La tradition des vies anciennes quVieților''il contient de sfinți în forma lor antică se întrerupe: manuscrisele nu au mai fost copiate, și din această cauză unele din ele s'interrompt-au pierdut cu totul. În schimb, elles ne sont plus copiées et certaines sont s-au păstrat și au fost identificate aproape o mie de ce fait perdues. Quant à lmanuscrise ale ''Vieților Sfinților'hagiographie ultérieure, l'influence du « style métaphrastique » y est très souvent perceptible, sur le fond autant que dans la formemetafrastice.
Il convient enfin de rappeler que ce Xe siècle qui voit la diffusion du ménologe métaphrastique est aussi celui qui voit une profonde transformation de l'icône et probablement aussi de l'hymnodie. Il est vrai qu'à Byzance, ces trois éléments – hagiographieMai mult decât atât, iconographie„stilul metafrastic” a avut o influență considerabilă asupra stilului hagiografic în secolele care au urmat, hymnographie – sont bien plus étroitement liés qu'en Occidentatât în Răsărit cât și în Apus, mais on peut aussi penser que la volonté impériale s'est fait sentir dans toutes les expressions d'une Église à nouveau florissante après les convulsions de la crise iconoclasteatât ca fond cât și ca formă.La Chronique et autres écrits
LTrebuie notat totodată că în secolul al X-lea, în care apare și se răspândește 'identification de Syméon Métaphraste avec Syméon le Logothète'Menologionul'' metafrastic, se produce o profundă transformare atât în stilul [[iconografie|iconografiei]], donné traditionnellement comme auteur d'une chroniquecât și al [[imnografie|imnodiei]], a été défendue avec care cunosc și ele o perioadă de bons arguments dès la fin du XIXe siècle par Albert Ehrhardînflorire, după încheierea crizei [[iconoclasm|iconoclaste]]. Après quelques discussionsÎn [[Imperiul Bizantin|Răsărit]], elle est aujourd'hui admise par tous les byzantinistestoate aceste elemente au rămas profund legate, notamment à la suite des travaux de Treadgold qui lui reconnaît une grande valeur historiquemult mai evident decât în tradiția occidentală.
Malheureusement==''Cronica'' și alte texte== Identificarea lui Simeon Metafrastul cu Simeon Logothetul, en lcăruia tradiția îi atribuie redactarea unei ''Cronici'absence d'une édition critiquea fost susținută la sfârșitul secolului al XIX-lea de Albert Ehrhard.<ref name ="Catholic_Encyclopedia"/> După mai multe dezbateri, paternitatea acestei cronici a fost în general acceptată de bizantiniști, mai ales datorită lucrărilor lui Warren Treadgold, care atribuie acestei cronici o valoare istorică importantă. O ediție critică a textului nu a fost încă publicată, ceea ce texte est difficilement accessible et peu utilisableface ca textul în sine să fie greu accesibil și dificil de utilizat. Il en existe plusieurs versions retouchées par divers réviseurs et il sCele câteva versiuni existente au fost retușate de diferiți revizori, și de obicei îi este anexată continuarea unui 'y mêle de plus les continuations d'un pseudo-Syméon Magister (qui nSimeon Magistrul'est peut-être qu'(care ar putea fi un avatar supplémentaire de Métaphrastealt apelativ al Metafrastului). LO versiune pare să se oprească în anul 948, în timp ce o alta (poate continuarea acesteia) pare să fi fost redactată în timpul domniei lui Nichifor al II-lea ''Focas'une des versions paraît s'arrêter en 948, une autre (ou une continuation ?963-969) paraît avoir été rédigée sous Nicéphore Phocas. Il faut le chercher dans des éditions complètement périmées, soit dans un volume de <ref>Versiunile disponibile ale textului sunt foarte vechi și pot fi considerate complet perimate: o versiune a fost publicată la Byzantine de Bonn paru en , în 1828, soit dans le tome iar versiunea publicată în ''Patrologia Greacă'' a lui Migne, vol. 109 de la Patrologie grecque de Migne, qui réimprime un texte établi au XVIIe siècleeste o reeditare a unui text stabilit în secolul al XVII-lea.</ref>
==Alte scrieri==
leg. int.
{{TraducereArticol de calitate}}{{Sfinti|nume=Cuv. Simeon Metafrastul|Imagine=[[ImagineFișier:SimeonMetaphrastes.jpg|thumb|250px|<center>SfCuv. Simeon Metafrastul]]|nastere= începutul secolului X|adormire= [[28 noiembrie]] 987|localizare= [[Constantinopol]],</centerbr>[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= grec|tip= [[Cuvios]]|canonizare=|calendar= [[18 noiembrie]]|biserici= |site=|}}Sfântul Cuvios '''Simeon Metafrastul''', cunoscut și sub numele de '''Simeon Magistrul''' (secolul al X-lea) a fost un om de stat, istoric și monah [[Imperiul Bizantin|bizantin]], autorul celei mai importante antologii de [[hagiografie|Vieți ale Sfinților]] din Evul Mediu bizantin. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a sa se face în [[Biserica Ortodoxă ]] se face pe [[9 noiembrie]].
==Viața==
Simeon Metafrastul s-a născut la [[Constantinopol]] pe vremea împăratului Leon al VI-lea ''Filozoful'' (886-912), într-una din marile familii aristocrate care avea demnități și funcții la curtea imperială. [[Mihail Psellos ]] (1018-78) îl prezintă ca fiind un om de cultură, excelent retor și versat în filosofie.<ref name ="Catholic_Encyclopedia">[https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Symeon_Metaphrastes Catholic Encyclopedia (1913)/Symeon Metaphrastes], accesat 13 decembrie 2013.</ref>
Și-a început cariera de înalt funcționar imperial la curtea lui Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' (în timpul celei de-a doua domnii a acestuia, 945-959), carieră pe care a continuat-o și sub următorii trei împărați. Sub Roman al II-lea ''Lecapenos'' (959-963), Simeon Metafrastul a fost ''protosekretis'' (șef al cancelariei imperiale), cu titlul de patrician, iar după moartea împăratului, se pare că a făcut parte din consiliul de regență care a condus [[Imperiul Bizantin]] timp de șase luni. A avut un rol mai mic în administrația imperială în timpul domniei lui Nichifor al II-lea ''Focas'' (963-969). Există însă anumite indicii care par să arate implicarea sa în elaborarea legislației din timpul acestui împărat, îndeosebi legea promulgată în 964 care îngrădea creșterea marii proprietăți ecleziastice, dar încuraja ridicarea de [[lavră|lavre]], unul dintre momentele cele mai îndrăznețe ale legislației bizantine.
După asasinarea lui Nichifor al II-lea ''Focas'' în 969, Simeon Metafrastul a deținut din nou ranguri înalte la curtea noului împărat Ioan Tzimiskes (969-976). A devenit ''Magistros'' (μάγιστρος) și a condus administrația militară, cu titlul de ''logotet logothet al stratioților'' (λογοθέτης τοῦ στρατιωτικοῦ). A fost apoi avansat la rangul de ''logotet logothet al dromului'' (λογοθέτης τοῦ δρόμου), post de mare prestigiu, care implica în acea perioadă relațiile cu ambasadorii puterilor străine, supravegherea cetățenilor străini și menținerea în stare de funcționare a comunicațiilor și poștei imperiale.<ref>Dintre cei patru înalți dregători (''logotheți'') cărora li se încredința guvernarea imperiului, „logothetul dromului” (grec. ''logothetes tou drómou'') era inițial șeful poștei imperiale; acesta a devenit (din secolul al IX-lea) șef al poliției și ministru de externe, iar din secolul al XII-lea șeful cancelariei imperiale (prim-ministru), cu titlu de „mare logothet”.</ref>
Dintre scrierile atribuite lui Simeon Metafrastul s-au păstrat o cronică, o colecție canonică, câteva scrisori și poezii, precum și alte scrieri de mai mică importanță. Dar marea sa operă, recunoscută în întreaga lume creștină este ''Menologionul'' său. Acesta este o colecție de vieți ale sfinților, sistematizate pentru cele douăsprezece luni ale anului, formată din aproximativ 150 de „articole” distincte, dintre care unele sunt preluate din colecții mai vechi, în timp ce altele au fost adăugate mai târziu.<ref>[https:name ="Catholic_Encyclopedia"//en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Symeon_Metaphrastes ''Symeon Metaphrastes'', Catholic Encyclopedia, Robert Appleton Company, New York, 1913].</ref>
Nu se cunosc amănunte despre sfârșitul vieții sale. Se pare că a căzut în dizgrație după urcarea pe tron a lui Vasile al II-lea ''Bulgaroctonul'' (976) și s-a retras într-o mănăstire, unde a murit la [[28 noiembrie]] 987. Probabil că în această ultimă perioadă a vieții sale s-a dedicat scrierilor sale religioase.
==''Viețile Sfinților''==
''Menologion''-ul scris de Sf. Simeon Metafrastul a marcat o nouă etapă importantă în dezvoltarea şi codificarea [[hagiografie]]i, devenind un reper esenţial pentru toţi hagiografii (răsăriteni şi apuseni) de mai târziu.
Un ''Menologion'' este de fapt o colecție de [[hagiografie|vieți ale sfinților]], aranjate în ordinea din calendar. Aprobat de Biserică, el are un caracter oficial, pe acesta bazându-se extrasele și rezumatele care sunt folosite pentru uz liturgic. Compilația lui Simeon Metafrastul este cea mai importantă dintre aceste colecții de vieți ale sfinților, fiind în același timp și cea mai importantă scriere a sa. Ei i se datorează și supranumele de ''Metafrast'' care i s-a dat lui Simeon și a fost și principalul motiv pentru care acesta a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]] încă din secolul al XI-lea.
Conform lui [[Mihail Psellos]] (un călugăr bizantin, scriitor, filosof, om politic și istoric din secolul al XI-lea, care a scris despre viața Sf. Simeon<ref name ="Catholic_Encyclopedia"/>), scrierile despre viețile sfinților nu mai erau citite în Biserică, din cauza stilului lor prea aspru și a limbajului învechit, „care ar fi putut să-i facă pe credincioși să râdă la auzul acestora”. Din acest motiv, împăratul Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' i-a cerut lui Simeon să revizuiască și să rescrie ''Viețile sfinților'' pentru a le face utilizabile într-o societate care devenise mai rafinată și mai pretențioasă. Această rescriere trebuie privită și în în cadrul mai larg al vastei campanii de revizuire a normelor juridice, administrative și chiar gramaticale, campanie inițiată de Constantin al VII-lea cu scopul declarat de a promova o „cultură oficială” destinată stabilizării imperiului.
Simeon a adunat un mare număr de manuscrise referitoare viețile sfinților, le-a tradus din limbile originale (greaca veche, siriacă și coptă), a selecționat textele care i s-au părut cele mai potrivite și le-a „metafrazat” (în sensul traducerii unui text prin care se urmărește interpretarea fidelă a conținutului<ref>''Metafrază'', în: Florin Marcu, ''Marele dicționar de neologisme'', Editura Saeculum, București, 2008. ISBN 9789738455269.</ref>).
În forma sa finală, ''Menologionul'' lui Simeon Metafrastul cuprinde zece volume: opt volume corespund primelor patru luni ale [[Anul bisericesc|anului bisericesc]] (septembrie - decembrie), iar celelalte două volume se referă la „viețile sfinților” din februarie până în aprilie (primul dintre ele), respectiv din luna august (ultimul volum). Acest lucru indică faptul că revizuirea nu a fost finalizată în totalitate (posibil să fi fost întreruptă la moartea lui Constantin al VII-lea, sau mai sigur la moartea împăratului Roman al II-lea ''Lecapenos'', în 963). Cu toate acestea, lucrările criticilor moderni, care se străduiesc să dateze cu precizie diferitele componente ale ''Menologionului'', sugerează că Simeon a continuat să lucreze la acesta și mai târziu, probabil până în anul 980.
De la Sf. Simeon Metafrastul au rămas, de asemenea, câteva scrisori, un poem cu privire la moartea împăratului Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' și un număr de scrieri religioase, imne și rugăciuni, care sunt încă folosite în [[liturghia]] ortodoxă. Un compendiu al canoanelor ecleziastice, precum și extrase din scrierile Sf. [[Vasile cel Mare]] și Sf. [[Macarie Egipteanul]], au rămas dintr-un proiect mai amplu inițiat de Sf. Simeon Metafrastul.
* [http://www.documentacatholicaomnia.eu/30_20_0950-1050-_Symeon_Metaphrastes.html Greek Opera Omnia by Migne Patrologia Graeca with analytical indexes]
[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Sfinţi]][[Categorie:TeologieHagiografi]]