Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (→‎External links: en)
m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.)
 
(Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
[[Imagine:Kyiv-PecherskLavra.jpg|right|thumb|250px|Lavra Pecerska]]
 +
'''Lavra Peșterilor din Kiev''' (în ucraineană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o [[mănăstire]] ortodoxă importantă situată în Kiev, Ucraina, cunoscută și sub numele de '''Mănăstirea Peșterilor Kievului'''. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 d.Hr.), [[mănăstire]]a a rămas un centru major al [[creștinism ortodox|creștinismului ortodox]] din lumea slavă. În plus, mănăstirea este reședința [[Mitropolit]]ului [[Onufrie (Berezovski) de Kiev]], [[întâistătător]]ul [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Bisericii Ucrainei]] ([[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhia Moscovei]]).
  
−
The '''Kiev Pechersk Lavra''' (In Ukrainian: Києво-Печерська лавра; in Russian: Киево-Печерская Лавра) is a major Orthodox [[monastery]] located in Kiev, Ukraine, also referred to as the '''Monastery of the Kiev Caves'''. Founded during the times of Kievan Rus' (1051 A.D.), the monastery has remained a major center of Orthodox Christianity in the Slavic world. The monastery also serves as the residence of Metropolitan [[Vladimir (Sabodan) of Kiev]], head of the autonomous [[Church of Ukraine]] (UOC-MP).
+
==Istoric==
 +
[[File:05-Pecherska-Gate-to-the-NearCaves.jpg|thumb|right|200px|Peșterile Sf. Antonie (Peșterile de Aproape)]]
 +
[[Cuvios]]ul [[Antonie al Peșterilor Kievului|Antonie]] este considerat fondatorul mănăstirii, pentru că s-a stabilit într-una din peșterile care acum este parte a  a Peșterilor din Depărtare (cunoscute și ca Peșterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece [[călugăr]]i, au fost săpate în stâncă noi [[Chilie|chilii]]. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie s-au aflat și Sf. [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] și Cuviosul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viață de [[Schimonah|schimnic]], l-a numit pe Valaam [[egumen]] ([[stareț]]) și s-a retras din comunitate într-o peșteră dintr-un deal care acum este parte a Peșterilor de Aproape (numite și Peșterile lui Antonie).
  
−
<!-- [[Image:Kpl.JPG|right|thumb|Kiev Pechersk Lavra]] --->
+
În vremurile de început, când Teodosie era stareț (1062–1074), a fost construită o clădire din lemn deasupra Peșterile de Departe, iar frații, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peșteri. Pe măsură ce mănăstirea creștea, a apărut necesitatea unei noi reguli mănăstirești. Teodosie a hotărât să folosească regula [[Mănăstirea Studion|Mănăstirii Studion]] din Constantinopol ca model pentru rânduiala mănăstirii Peșterilor și a trimis un [[călugăr]] la Constantinopol ca să aducă o copie a acesteia. În acest timp, [[Mitropolit]]ul Gheorghe a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion, care i-a dat o copie a regulii monahale a acesteia. Regula Mănăstirii Peșterilor a fost apoi schițată după aceste două copii.
−
==History==
 
−
The Venerable [[Anthony of the Caves|Anthony]] is credited with founding the monastery when he settled in one of the caves that is now part of the Far Caves (also called the Caves of Theodosius). This occurred most probably in the year 1051 which is the traditional date for the foundation of the Kiev-Pechersk Monastery. As the community grew to twelve [[monk]]s new cells were excavated. Among those who joined Anthony in the early years were [[Theodosius of the Kiev Caves|Theodosius]] and the Venerable Barlaam. In 1057, Anthony, who desired a life of seclusion, named Barlaam as the first [[hegumen]] ([[abbot]]) and withdrew from the community to new cave in a hill that today is part of the Near Caves (also called the Caves of Anthony).
 
  
−
During the early times when Theodosius was abbot (1062-1074), a wooden structure was built over the Far Caves and the brethren, whose number was reaching one hundred, moved out of the caves. As the monastery grew the need for rules that would govern the life of the community was recognized. Theodosius decided to use the statute of the [[Studion Monastery]] in Constantinople as the model for the Caves monastery's rules and sent one of his monks to Constantinople to obtain a copy. Meanwhile, Metr. George arrived in Kiev accompanied by a monk from the Studion Monastery who provided a copy of the monastic statute to the monastery. The Statute of the Pechersk Monastery was then drafted on the basis of these two versions from the Studion.
+
[[File:02-Pecherska-Dormition-Cathedral-1.jpg|thumb|right|200px|Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, Lavra Pecerska]]
 +
Mănăstirea a fost cu generozitate sprijinită de prinții și boierii din Kiev, care au donat nu doar bani, ci și pământ și clădiri. În plus, mulți oameni educați din zona înconjurătoare au devenit călugări la această mănăstire, făcând-o să devină cel mai mare centru religios și cultural din Rusia Kieveană. Dintre acești [[călugăr]]i, doisprezece au devenit [[episcop]]i de-a lungul secolelor XII și XIII.
  
−
The monastery was supported generously by the princes and boyars of Kiev, who donated not only money but land and buildings as well. Also, many of the educated men of the area became monks at the monastery as it became the largest religious and cultural center of Kievan Rus'. Of these monks twenty became [[bishop]]s during the twelfth and thirteenth centuries.  
+
[[File:04-Pecherska-Church-of-the-FarCaves.jpg|thumb|right|200px|Intrarea în Peșterile Sf. Teodosie (Peșterile de Departe)]]
 +
La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus, unde se găsește și [[Catedrală|Catedrala]] Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peșterile de Departe și de Aproape au devenit locuri de retragere și de înmormântare pentru [[călugăr|frații]] din mănăstire. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peșterile de Aproape, urmat în 1074 de Teodosie, care a fost înmormântat în Peșterile de Departe. Potrivit tradiției, atât Sf. Antonie cât și Sf. Teodosie și-au cunoscut dinainte sfârșitul și s-au retras în peșteri, care s-au închis în urma lor, moaștele celor doi sfinți nefiind niciodată găsite, în ciuda strădaniilor monahilor.
  
−
In the mid 1070s the center of the monastery began to move to the area of the present Upper Lavra with the building of the Dormition [[Cathedral]]. In time the Near and Far Caves became places of seclusion for the monks and burial places for the monastery brethren, In 1073, Anthony became the first burial in the Near Caves, followed in 1074 with the burial of Theodosius in the Far Caves.  
+
În anii următori, mănăstirea a fost atacată de câteva ori. Raiduri importante au fost cele lansate în 1096 de cumani, în 1169 de Andrei Bogoliubov (Iubitorul de Dumnezeu) din Vladimir-Suzdal și în 1203 al Prințului Riurik Rostislavici. În 1240, hoardele invadatoare ale tătarilor, conduși de hanul Batu, au invadat Kievul, distrugând orașul și mănăstirea. În timpul ocupației tătare, călugării s-au mutat în peșteri și au rămas acolo pentru mai mult timp. După fiecare raid, bisericile și clădirile au fost reconstruite, iar sistemul de peșteri și catacombe lărgit. În 1470, mănăstirea a fost reconstruită de către Prințul Simeon Olelkovici, dar a fost iarăși distrusă de tătari în 1482.
  
−
During the ensuing years the monastery was raided several times. Significant raids included one in 1096 by the Cumans, in 1169 by Andrei Bogoliubsky of Vladimir-Suzdal, and in 1203 by Prince Riuik Rostislavich. In 1240, the invading hordes of the Tatars, led by Baty-Khan, came through Kiev, destroying the city and the monastery. During the times of Tatar occupation the monks moved into the caves, to remain there for a long time. After each raid the churches and buildings would be replaced and the system of underground caves and catacombs would be expanded. In 1470 the monastery was rebuilt again by Prince Semen Olelkovich, but was once again destroyed by Tatars in 1482.
+
Din această perioadă și până la sfârșitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puține documente și mărturii istorice, întrucât acestea au fost distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul al XVI-lea, s-au păstrat descrieri ale peșterilor și vieții monahale practicate atunci în mănăstire făcute de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menționau lungimea peșterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină și, de asemenea, amintesc de săvârșirea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea și-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de [[stavropighie]] a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Constantinopolului]]. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de [[lavră]].
  
−
From these times until the end of the sixteenth century little documentation remains as historical source material as records were destroyed during each raid. Beginning in the sixteenth century, reports by travelers provide descriptions of the caves and the monastic life then practiced at the monastery. These reports noted the length of the underground caves, whose entries resemble entrances to mines, and which also noted that liturgy was celebrated in the two underground churches every Saturday. By the late sixteenth century the monastery had once again recovered. At this time it was granted [[stavropegial]] status by the Patriarch of Constantinople. This freed the monastery from the control of the metropolitan of Kiev. The monastery was also granted the status of a [[lavra]].
+
După [[Unirea de la Brest-Litovsk]] din 1596, aceia care au sprijinit unirea și au devenit greco-catolici au încercat să preia controlul lavrei, dar ortodocșii au câștigat și au păstrat controlul. Tiparnița Mănăstirii Peșterilor Kievului, primul tipar din Rusia, a fost înființată în mănăstire în 1615 de către [[Arhimandrit]]ul Elisei Pletenențki. Ulterior, mănăstirea a fost restaurată și mărită de către [[Arhimandrit]]ul [[Petru Movilă]], devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înființat școala Mănăstirii Kievo-Pecerska, cu o programă de inspirație occidentală. În 1632, această școală a fost combinată cu Școala Comunității Epifaniei din Kiev într-un singur colegiu care mai târziu a devenit Academia Teologică Kieveană "Petru Movilă". În 1688, Lavra a fost trecută în subordinea directă a Patriarhiei Moscovei, dar și-a păstrat statutul de stavropighie.
  
−
Following the [[Union of Brest-Litovsk]] in 1596, those who supported the union and became Greek Catholics made an effort to gain control of the lavra, but the Orthodox prevailed and retained control. The Kievan Cave Monastery Press, the first printing press in Kiev, was established at the monastery in 1615 by [[Archimandrite]] Yelisei Pletenentsky. The monastery was further restored and improved by Archimandrite [[Peter Mogila]], later metropolitan, who in 1631 opened the Kiev-Pechersk Monastery school with a "western" curriculum. This school was, in 1632, combined with the Kiev Epiphany Brotherhood School into a college that later became the Kiev Mogila Academy. In 1688, the Lavra was subordinated directly under the Moscow patriarchate, but still with its stavropegial status.
+
Un incendiu major a avut loc în 1718 cu un impact devastator asupra mănăstirii. Biserica principală și tipografia au fost distruse, o dată cu biblioteca și arhivele. Reparațiile ulterioare au durat zece ani. În 1720, guvernul lui Petru I a interzis publicarea de cărți noi și a impus cenzura sinodală pentru orice publicație a mănăstirii. Acest lucru a redus semnificativ influența culturală a mănăstirii.
  
−
A major fire in 1718 severely damaged the monastery. The main church and the printing house, with the library and archives, was destroyed. Restoration of this damage took ten years. In 1720, Peter I’s government prohibited printing of new books and imposed synodal censorship on all publications from the monastery. This severely limited the monastery’s cultural influence.  
+
În această perioadă, lavra era foarte mare și acumulase numeroase bogății. Centrul mănăstirii era format din cele două labirinturi de peșteri, chilii, [[catacombe]] din care derivă și numele mănăstirii și în care au trăit și au fost înmormântați călugării. Dar lavra s-a extins mult mai mult. Avea în proprietate trei orașe, șapte orășele, aproximativ 200 de sate și cătune și aproape 70.000 de șerbi. De asemenea, stăpânea unsprezece cărămidării, șase turnătorii de fier, peste 150 de distilerii, peste 150 de mori de făină și aproape 200 de cârciumi. Toate acestea au fost naționalizate de guvernul rus în 1786, ceea ce a făcut mănăstirea dependentă de stat.
  
−
By this time, the lavra was large and had acquired much wealth. The heart of the monastery remained the two underground labyrinths of tunnels, cells, and catacombs, from which the name of the monastery is derived and in which monks lived and were buried. But, the extent of the lavra grew beyond that. It owned three cities, seven towns, some 200 villages and hamlets, and about 70.000 serfs. It also owned eleven brickyards, six foundries, over 150 distilleries, over 150 flour mills, and about 200 taverns. This ended in 1786 when the Russian government secularized the property and made the lavra dependent upon the state.
+
În aceeași perioadă, guvernul a schimbat organizarea mănăstirii, abolind tradiția alegerii Sfatului bătrânilor, corpul care conducea mănăstirea. Din acest moment, mitropolitul de Kiev desemnează personal membrii Sfatului bătrânilor. În plus, mitropolitul devenea și [[arhimandrit]]ul mănăstirii, cu reședința în interiorul mănăstirii. Începând cu secolul al XVIII-lea a început rusificarea mănăstirii.
  
−
At the same time the government changed the organization of the monastery by abolishing the monastery's custom of electing the council of elders, the monastery’s governing body. Thereafter the council was appointed by the Metropolitan of Kiev. The metropolitan also became the archimandrite of the monastery with his residence within the monastery’s grounds. A trend toward [[Russification]] of the monastery began in the late eighteenth century and continued in time.
+
[[File:01-Pecherska-Bell-Tower.jpg|thumb|right|150px|Clopotnița mare a Lavrei de Sus]]
 +
La începutul secolului XX, înainte ca bolșevicii să preia puterea, Lavra Adormirii Kievo-Pecerska adăpostea peste o mie de călugări. Era una dintre cele mai faimoase centre ale vieții monahale din lumea ortodoxă, vizitată în fiecare an de sute de mii de credincioși. Mănăstirea era renumită pentru [[moaște]]le multor sfinți monahi canonizați de mitropolitul Petru Movilă în 1643.  
  
−
In the early twentieth century, before the Bolsheviks' assumption of power, Dormition Kiev-Pechersk Lavra was the residence of over one thousand monks. It was one of the most famous centers of religious life in the Orthodox world, visited each year by hundreds of thousands of pilgrims. The monastery was renowned for the relics of many saintly monks who had been glorified in 1643 under Metr. Peter Mogila. This changed after the Soviets assumed control of the government in late 1917.
+
Toate acestea s-au schimbat după revoluția bolșevică de la sfârșitul anului 1917. Primele schimbări aduse de autoritățile sovietice au avut loc în 1921. Inițial, autoritățile au confiscat moaștele sfinților și obiectele artistice și cu valoare istorică ce aparțineau mănăstirii. Clădirile au primit destinații comerciale sau laice. Mai multe monumente aparținând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul de Viață și Slujire Religioasă al Lavrei, care includea și colecții din alte muzee din Kiev. După închiderea completă a mănăstirii în 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu-depozit, componentă al Muzeului Întregii Ucraine, constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă și care cuprindeau arhive, biblioteci și ateliere, colecția fiind închisă în 1934, când colecțiile au fost transferate către noile muzee din Kiev. Toate [[clopot]]ele mănăstirii au fost înlăturare de oficialitățile sovietice în 1931–1932.
  
−
Changes by the Soviet authorities began in 1921. Initially, the authorities confiscated the [[relics]] and historical and artistic objects that belonged to the monastery. Buildings were converted to commercial and other uses. Many of the monastery's monuments were combined into a museum, the Lavra Museum of Religious Cults and Way of Life, that also contained collections from other museums in Kiev. After closing down the monastery completely in 1926, the Soviet government first turned the grounds into a museum preserve, the All-Ukrainian Museum Quarter, that consisted of a number of museums which emphasized anti-religious propaganda, and included archives, libraries, and workshops before closing the Quarter in 1934 and transferring the collections to new museums in Kiev. All the bells were removed by the Soviet authorities during the period 1931 to 1932.
+
[[File:02-Pecherska-Dormition-Cathedral-2.jpg|thumb|right|200px|Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Doar fragmente ale bisericii vechi s-au păstrat, biserica fiind reconstruită]]
 +
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata sovietică, în fața avansului trupelor naziste, a minat Catedrala Sfintei Adormiri. Explozibilul a fost apoi detonat după ce naziștii au ocupat Kievul în [[3 noiembrie]] 1941, deteriorând grav catedrala. Clopotnița mare a mănăstirii, cea mai înaltă clădire din Kiev la acea vreme, a fost și ea afectată de suflul exploziei. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate și redenumite Rezervația Cultural Istorică a Peșterilor Kievului, adăpostind câteva muzee și instituții. De asemenea, a fost permisă până în 1961 redeschiderea aici a unei mănăstiri cu aproape o sută de călugări.
  
−
During World War II (the Great Patriotic War) the Soviet army mined the Holy Dormition Cathedral before the advancing Nazi forces. The explosives were, then, detonated after the Nazi forces had occupied Kiev on [[November 3]], 1941 severely damaging the cathedral. After the war the lavra grounds were restored and renamed the Kievan Cave Historical-Cultural Preserve, which housed a number of museums and institutions. Also, a functioning monastery of about one hundred monks was allowed to operate until 1961.  
+
Prin anii 1980, ateismul a început să slăbească, iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peșterile de Departe în posesia Exarhatului Ucrainean al Bisericii Rusiei, cu ocazia comemorării a o mie de ani de la [[Botezul rușilor]]. Lavra de Jos a fost restituită Bisericii Ortodoxe, iar viața monastică și spirituală a renăscut treptat. Călugări tineri s-au adăugat monahilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput.
  
−
As the atheistic times began to wane in the 1980s, the Soviet government transferred in 1988 the area of the Lower Lavra, with the Far Caves, to the possession of the Ukrainian Exarchate of the Church of Russia in commemoration of the one thousandth anniversary of the [[Baptism of  Rus']]. With the return of the Lavra to the Church the monastic and spiritual life was slowly restored. During 1998 to 2000 the city of Kiev rebuilt the Holy Dormition Cathedral and returned it to the Church. As new monks have joined elderly monks who have returned to the Lavra, the cycle of services has been re-established, building on the primary duty of the monk of never ceasing prayer.
+
Lavra de Sus, cu Catedrala Adormirii Maicii Domnului a rămas în proprietatea statului și funcționează în continuare ca muzeu, în afara orelor în care în biserică au loc slujbe, mănăstirea având bisericile de aici doar în folosință.
  
−
==Churches of the Lavra==
+
==Bisericile Lavrei==
−
The Dormition of the Most-Holy Theotokos Cathedral is the Lavra's principal place of worship. Other churches are as follows:
+
Catedrala Adormirea Prea Sfintei Născătoare de este locul principal de rugăciune al mănăstirii, la care se adaugă mai multe alte biserici:
−
::Church of the Nativity of Christ (an underground church in the Far Caves)
+
[[File:03-Pecherska-StsAnthony-and-Theodosius-Trapeza-Church.jpg|thumb|right|200px|Biserica Cuvioșilor Antonie și Teodosie (Biserica trapezei)]]
−
::Church of the Nativity of the Theotokos
+
::Biserica Nașterii Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
−
::Church of the Presentation of the Most-Holy Theotokos (an underground church in the Near Caves)
+
::Biserica Nașterii Maicii Domnului
−
::Church of the Annunciation (an underground church in the Far Caves)
+
::Biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Aproape)
−
::Church of the Trinity
+
::Biserica Buneivestiri (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
−
::Church of the Elevation of the Cross built 1700 - 1704
+
::Biserica Sfintei Treimi
−
::Church by Conception of St Anna
+
::Biserica Înălțării Sfintei Cruci, construită între 1700–1704
−
::Church of All Saints
+
::Biserica Zămislirii Sfintei Ana
−
::Church of the Venerable Fathers Anthony and Theodosius
+
::Biserica Tuturor Sfinților
−
::Church of the Synaxis of All Saints of Pechersk
+
::Biserica Cuvioșilor Părinți Antonie și Teodosie
−
::Church of the Synaxis of the Saints
+
::Biserica Soborului Sfinților de la Pecerska
 +
::Biserica Soborului Tuturor Sfinților
  
−
==Administration==
+
==Administrare==
−
His Beatitude Vladimir, Metropolitan of Kiev and All Ukraine, is the Archimandrite and Abbot of the Lavra since 1992 when he became the Primate of the Ukrainian Orthodox Church.  
+
[[File:06-Pecherska-Kiev-Theological-Academy.jpg|thumb|right|200px|Academia Teologică din Kiev]]
−
His Eminence Pavel, Archbishop of Vyshgorod and Vicar of Kiev Metropolia, has been the Superior of the Lavra since 1994.
+
*Preafericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului și Întregii Ucraine a fost arhimandrit și stareț al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, până la moartea sa (2014) și este îngropat lângă paraclisul universitar.  
 +
*Înaltpreasfințitul Pavel, Arhiepiscop de Vișgorod și Vicar al Mitropoliei Kievului a devenit superiorul Lavrei din 1994.
  
−
The Lavra is also the site of the [[Kiev Theological Academy and Seminary]] which revived its activities in 1989.
+
De asemenea, Lavra este sediul [[Academia și Seminarul Teologic din Kiev|Academiei Teologice din Kiev]] care și-a reînceput activitatea în 1989.
  
−
==External links==
+
==Legături externe==
−
*[http://www.lavra.kiev.ua/en/index.php  Official Site of Dormition Kiev-Pechersk Lavra]
+
*ua: [http://www.lavra.kiev.ua/ Site-ul oficial al Lavrei Adormirii Kievo-Pecerska]
−
*[http://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?AddButton=pages\K\Y\KyivanCaveMonastery.htm   Encyclopedia of Ukraine]
+
*en: [http://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?AddButton=pages\K\Y\KyivanCaveMonastery.htm Enciclopedia Ucrainei]
−
*[[Wikipedia:Kiev Pechersk Lavra]]
+
*en: [[Wikipedia:Kiev Pechersk Lavra]]
  
−
[[Category:Monasteries]]
+
[[Categorie:Mănăstiri]]
−
[[Category:Russian Monasteries]]  
+
[[Categorie:Ortodoxia în Rusia]]  
−
[[Category:Ukrainian Monasteries]]
+
[[Categorie:Mănăstiri din Ucraina]]
  
 
[[en:Monastery of the Kiev Caves]]
 
[[en:Monastery of the Kiev Caves]]
 +
[[fr:Laure des Grottes de Kiev]]

Versiunea curentă din 28 septembrie 2018 08:53

Lavra Pecerska

Lavra Peșterilor din Kiev (în ucraineană: Києво-Печерська лавра; în rusă: Киево-Печерская Лавра) este o mănăstire ortodoxă importantă situată în Kiev, Ucraina, cunoscută și sub numele de Mănăstirea Peșterilor Kievului. Fondată în vremea Rusiei Kievene (1051 d.Hr.), mănăstirea a rămas un centru major al creștinismului ortodox din lumea slavă. În plus, mănăstirea este reședința Mitropolitului Onufrie (Berezovski) de Kiev, întâistătătorul Bisericii Ucrainei (Patriarhia Moscovei).

Istoric

Peșterile Sf. Antonie (Peșterile de Aproape)

Cuviosul Antonie este considerat fondatorul mănăstirii, pentru că s-a stabilit într-una din peșterile care acum este parte a a Peșterilor din Depărtare (cunoscute și ca Peșterile lui Teodosie). Acestea s-au întâmplat, cel mai probabil, în anul 1051, care este considerată data fondării mănăstirii. Când comunitatea a ajuns la doisprezece călugări, au fost săpate în stâncă noi chilii. Printre cei care, în primii ani, i s-au alăturat lui Antonie s-au aflat și Sf. Teodosie și Cuviosul Valaam. În 1057, Antonie, care dorea o viață de schimnic, l-a numit pe Valaam egumen (stareț) și s-a retras din comunitate într-o peșteră dintr-un deal care acum este parte a Peșterilor de Aproape (numite și Peșterile lui Antonie).

În vremurile de început, când Teodosie era stareț (1062–1074), a fost construită o clădire din lemn deasupra Peșterile de Departe, iar frații, al căror număr se apropia de o sută, s-au mutat afară din peșteri. Pe măsură ce mănăstirea creștea, a apărut necesitatea unei noi reguli mănăstirești. Teodosie a hotărât să folosească regula Mănăstirii Studion din Constantinopol ca model pentru rânduiala mănăstirii Peșterilor și a trimis un călugăr la Constantinopol ca să aducă o copie a acesteia. În acest timp, Mitropolitul Gheorghe a ajuns la Kiev împreună cu un călugăr din Mănăstirea Studion, care i-a dat o copie a regulii monahale a acesteia. Regula Mănăstirii Peșterilor a fost apoi schițată după aceste două copii.

Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, Lavra Pecerska

Mănăstirea a fost cu generozitate sprijinită de prinții și boierii din Kiev, care au donat nu doar bani, ci și pământ și clădiri. În plus, mulți oameni educați din zona înconjurătoare au devenit călugări la această mănăstire, făcând-o să devină cel mai mare centru religios și cultural din Rusia Kieveană. Dintre acești călugări, doisprezece au devenit episcopi de-a lungul secolelor XII și XIII.

Intrarea în Peșterile Sf. Teodosie (Peșterile de Departe)

La mijlocul anilor 1070, centrul mănăstirii a început să se mute în zona cunoscută în prezent ca Lavra de Sus, unde se găsește și Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Cu timpul, Peșterile de Departe și de Aproape au devenit locuri de retragere și de înmormântare pentru frații din mănăstire. În 1073, Antonie a fost primul înmormântat în Peșterile de Aproape, urmat în 1074 de Teodosie, care a fost înmormântat în Peșterile de Departe. Potrivit tradiției, atât Sf. Antonie cât și Sf. Teodosie și-au cunoscut dinainte sfârșitul și s-au retras în peșteri, care s-au închis în urma lor, moaștele celor doi sfinți nefiind niciodată găsite, în ciuda strădaniilor monahilor.

În anii următori, mănăstirea a fost atacată de câteva ori. Raiduri importante au fost cele lansate în 1096 de cumani, în 1169 de Andrei Bogoliubov (Iubitorul de Dumnezeu) din Vladimir-Suzdal și în 1203 al Prințului Riurik Rostislavici. În 1240, hoardele invadatoare ale tătarilor, conduși de hanul Batu, au invadat Kievul, distrugând orașul și mănăstirea. În timpul ocupației tătare, călugării s-au mutat în peșteri și au rămas acolo pentru mai mult timp. După fiecare raid, bisericile și clădirile au fost reconstruite, iar sistemul de peșteri și catacombe lărgit. În 1470, mănăstirea a fost reconstruită de către Prințul Simeon Olelkovici, dar a fost iarăși distrusă de tătari în 1482.

Din această perioadă și până la sfârșitul secolului al XVI-lea s-au păstrat puține documente și mărturii istorice, întrucât acestea au fost distruse cu fiecare raid suferit. Începând cu secolul al XVI-lea, s-au păstrat descrieri ale peșterilor și vieții monahale practicate atunci în mănăstire făcute de către călători prin acele locuri. Aceste istorisiri menționau lungimea peșterilor, ale căror intrări semănau cu intrările în mină și, de asemenea, amintesc de săvârșirea Sfintei Liturghii în fiecare sâmbătă în cele două biserici subterane. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea și-a revenit încă o dată. În acest moment a primit statutul de stavropighie a Patriarhia Constantinopolului. Acest lucru a scos mănăstirea de sub controlul mitropolitului de Kiev. În plus, mănăstirea a primit statutul de lavră.

După Unirea de la Brest-Litovsk din 1596, aceia care au sprijinit unirea și au devenit greco-catolici au încercat să preia controlul lavrei, dar ortodocșii au câștigat și au păstrat controlul. Tiparnița Mănăstirii Peșterilor Kievului, primul tipar din Rusia, a fost înființată în mănăstire în 1615 de către Arhimandritul Elisei Pletenențki. Ulterior, mănăstirea a fost restaurată și mărită de către Arhimandritul Petru Movilă, devenit apoi mitropolit, care în 1631 a înființat școala Mănăstirii Kievo-Pecerska, cu o programă de inspirație occidentală. În 1632, această școală a fost combinată cu Școala Comunității Epifaniei din Kiev într-un singur colegiu care mai târziu a devenit Academia Teologică Kieveană "Petru Movilă". În 1688, Lavra a fost trecută în subordinea directă a Patriarhiei Moscovei, dar și-a păstrat statutul de stavropighie.

Un incendiu major a avut loc în 1718 cu un impact devastator asupra mănăstirii. Biserica principală și tipografia au fost distruse, o dată cu biblioteca și arhivele. Reparațiile ulterioare au durat zece ani. În 1720, guvernul lui Petru I a interzis publicarea de cărți noi și a impus cenzura sinodală pentru orice publicație a mănăstirii. Acest lucru a redus semnificativ influența culturală a mănăstirii.

În această perioadă, lavra era foarte mare și acumulase numeroase bogății. Centrul mănăstirii era format din cele două labirinturi de peșteri, chilii, catacombe din care derivă și numele mănăstirii și în care au trăit și au fost înmormântați călugării. Dar lavra s-a extins mult mai mult. Avea în proprietate trei orașe, șapte orășele, aproximativ 200 de sate și cătune și aproape 70.000 de șerbi. De asemenea, stăpânea unsprezece cărămidării, șase turnătorii de fier, peste 150 de distilerii, peste 150 de mori de făină și aproape 200 de cârciumi. Toate acestea au fost naționalizate de guvernul rus în 1786, ceea ce a făcut mănăstirea dependentă de stat.

În aceeași perioadă, guvernul a schimbat organizarea mănăstirii, abolind tradiția alegerii Sfatului bătrânilor, corpul care conducea mănăstirea. Din acest moment, mitropolitul de Kiev desemnează personal membrii Sfatului bătrânilor. În plus, mitropolitul devenea și arhimandritul mănăstirii, cu reședința în interiorul mănăstirii. Începând cu secolul al XVIII-lea a început rusificarea mănăstirii.

Clopotnița mare a Lavrei de Sus

La începutul secolului XX, înainte ca bolșevicii să preia puterea, Lavra Adormirii Kievo-Pecerska adăpostea peste o mie de călugări. Era una dintre cele mai faimoase centre ale vieții monahale din lumea ortodoxă, vizitată în fiecare an de sute de mii de credincioși. Mănăstirea era renumită pentru moaștele multor sfinți monahi canonizați de mitropolitul Petru Movilă în 1643.

Toate acestea s-au schimbat după revoluția bolșevică de la sfârșitul anului 1917. Primele schimbări aduse de autoritățile sovietice au avut loc în 1921. Inițial, autoritățile au confiscat moaștele sfinților și obiectele artistice și cu valoare istorică ce aparțineau mănăstirii. Clădirile au primit destinații comerciale sau laice. Mai multe monumente aparținând mănăstirii au format un muzeu, Muzeul de Viață și Slujire Religioasă al Lavrei, care includea și colecții din alte muzee din Kiev. După închiderea completă a mănăstirii în 1926, guvernul sovietic a transformat-o într-un muzeu-depozit, componentă al Muzeului Întregii Ucraine, constituit din mai multe muzee care puneau accentul pe propaganda anti-religioasă și care cuprindeau arhive, biblioteci și ateliere, colecția fiind închisă în 1934, când colecțiile au fost transferate către noile muzee din Kiev. Toate clopotele mănăstirii au fost înlăturare de oficialitățile sovietice în 1931–1932.

Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Doar fragmente ale bisericii vechi s-au păstrat, biserica fiind reconstruită

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata sovietică, în fața avansului trupelor naziste, a minat Catedrala Sfintei Adormiri. Explozibilul a fost apoi detonat după ce naziștii au ocupat Kievul în 3 noiembrie 1941, deteriorând grav catedrala. Clopotnița mare a mănăstirii, cea mai înaltă clădire din Kiev la acea vreme, a fost și ea afectată de suflul exploziei. După război, clădirile Lavrei au fost restaurate și redenumite Rezervația Cultural Istorică a Peșterilor Kievului, adăpostind câteva muzee și instituții. De asemenea, a fost permisă până în 1961 redeschiderea aici a unei mănăstiri cu aproape o sută de călugări.

Prin anii 1980, ateismul a început să slăbească, iar guvernul sovietic a transferat în 1988 zona Lavrei Inferioare împreună cu Peșterile de Departe în posesia Exarhatului Ucrainean al Bisericii Rusiei, cu ocazia comemorării a o mie de ani de la Botezul rușilor. Lavra de Jos a fost restituită Bisericii Ortodoxe, iar viața monastică și spirituală a renăscut treptat. Călugări tineri s-au adăugat monahilor bătrâni care s-au reîntors în Lavră, ciclul slujbelor a fost reluat, iar întâia îndatorire a călugărilor, rugăciunea neîncetată, a reînceput.

Lavra de Sus, cu Catedrala Adormirii Maicii Domnului a rămas în proprietatea statului și funcționează în continuare ca muzeu, în afara orelor în care în biserică au loc slujbe, mănăstirea având bisericile de aici doar în folosință.

Bisericile Lavrei

Catedrala Adormirea Prea Sfintei Născătoare de este locul principal de rugăciune al mănăstirii, la care se adaugă mai multe alte biserici:

Biserica Cuvioșilor Antonie și Teodosie (Biserica trapezei)
Biserica Nașterii Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
Biserica Nașterii Maicii Domnului
Biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului (o biserică subterană din Peșterile de Aproape)
Biserica Buneivestiri (o biserică subterană din Peșterile de Departe)
Biserica Sfintei Treimi
Biserica Înălțării Sfintei Cruci, construită între 1700–1704
Biserica Zămislirii Sfintei Ana
Biserica Tuturor Sfinților
Biserica Cuvioșilor Părinți Antonie și Teodosie
Biserica Soborului Sfinților de la Pecerska
Biserica Soborului Tuturor Sfinților

Administrare

Academia Teologică din Kiev
  • Preafericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului și Întregii Ucraine a fost arhimandrit și stareț al Lavrei din 1992 când a devenit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, până la moartea sa (2014) și este îngropat lângă paraclisul universitar.
  • Înaltpreasfințitul Pavel, Arhiepiscop de Vișgorod și Vicar al Mitropoliei Kievului a devenit superiorul Lavrei din 1994.

De asemenea, Lavra este sediul Academiei Teologice din Kiev care și-a reînceput activitatea în 1989.

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mănăstirea_Peșterilor_din_Kiev_(Ucraina)&oldid=46899”