4.112 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
În general, în practica ortodoxă este folosită mâna dreaptă. Degetul mare, indexul și degetul mijlociu sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce inelarul și degetul mic sunt ținute în palmă. Cele trei degete astfel împreunate se pun pe frunte, apoi coboară spre piept; de acolo, mâna merge către umărul drept, iar apoi ea merge orizontal către umărul stâng. În timp ce se face semnul crucii, se rostește "în numele Tatălui" (când mâna e pe frunte), "și al Fiului" (când mâna coboară pe piept), "și al Sfântului Duh. Amin" (când mâna se duce de la un umăr la celălalt). Cele trei degete împreunate simbolizează Sfânta Treime, cele trei Persoane împărtășind aceeași Esență (natură). Celelalte două degete, strânse unul lângă celălalt și ambele în podul palmei reprezintă dubla natură, umană și divină, reunite în persoana Domnului [[Iisus Hristos]].
[[Biserici Orientale Ortodoxe Orientale|Ortodocșii Orientali]] (precalcedonieni) și creștinii occidentali (catolici) fac a doua parte a semnului crucii de la stânga la dreapta. Unii credincioși ortodocși fac o cruce mai largă, alții una foarte mică. Unii vor spune "și al Sfântului ''Duh''" (fără "Amin") când mâna merge de la un umăr la altul. După ce se sfârșește semnul crucii, mâna se poate întoarce pe piept. Uneori semnul crucii poate fi însoțit de alte cuvinte, precum cele din [[Rugăciunea lui Iisus]] într-o formă sau alta sau, pur și simplu, de "Doamne miluiește" sau "Doamne ajută".
==Istoric==
În Rusia, până în secolul al XVII-lea, la reformele Patriarhului Nikon, semnul crucii se făcea cu două degete, simbolizând dubla natură a lui Hristos. Reforma operată de patriarh pentru a alinia practicile Bisericii ruse cu cele ale Bisericii din Constantinopol prevedea folosirea a trei degete în loc de două pentru semnul Crucii. Aplicarea acesteia a fost unul din motivele invocate pentru [[schisma]] [[Vechii Credincioşi|Vechilor Credincioși]], care fac în continuare semnul crucii cu două degete.
==Mărturii despre cruce==
===Mărturii evanghelice===
*„Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei, 10:38)
*„Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Matei, 16:24)
*„Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” (Matei, 27:40)
*„Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El” (Matei, 27:42)
*„Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie” (Marcu, 10:21)
*„Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului” (Marcu, 15:46)
*„Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena” (Ioan, 19:25)
*„Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice” (Ioan, 19:31)
*„Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos” (1 Corinteni, 1:17)
*„Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (1 Corinteni, 6:14)
*„S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filipeni, 2:8)
*„Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Coloseni, 2:15)
*„Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei, 12:2)
===Mărturii ale sfinților și ale părinților===
*„Din buze mulţi Îl urmează pe Domnul, dar când să treacă prin moartea de pe cruce - desăvârşita lepădare de sine - mulţi se dau înapoi” ''([[Arsenie_Boca|Părintele Arsenie Boca)]]''
*„Inima preotului este o inimă deosebită, care trebuie să strălucească mereu de credinţa în Iisus Hristos. Inima preotului trebuie să ardă ca un foc, să strălucească de la lumina Evangheliei, de la iubirea crucii lui Iisus Hristos” ''(Sfântul Luca al Crimeei)''
*„Cine renunță la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul și să devină ucenicul Lui. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite creștinului, atunci când el se răstignește pentru Mântuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice” ''([[Sofronie_(Saharov)|Sfântul Sofronie Saharov]])''
*„Pe voi toți câți credeți în Domnul vă cheamă să-L urmați, să ridicați povara Lui, crucea Lui. Nu vă temeți, deci! Înaintați cu îndrăzneală! Să nu vă înspăimânte atacurile diavolilor, care vă împiedică să mergeți pe acest drum. Scuipați-l pe diavol, alungați-l cu crucea Domnului, în numele Lui. Priviți în înălțime și Îl veți vedea pe Însuși Domnul Iisus Hristos, care umblă împreună cu voi și ușurează drumul vostru. Amin.” ''(Sfântul Luca al Crimeei)''
*„Mă veți crede dacă vă voi zice că: Omul caută crucea lui Hristos și nimic altceva?” ''([[Rafail_Noica|Părintele Rafail Noica)]]''
*„Domnul a primit să ia asupra Sa chipul fiecărui om lipsit și să Se unească pe Sine cu fiecare, ca fiecare, văzând pe fratele său ca pe Dumnezeu, să-l primească și să-l socotească ca pe Acela și să deșerte avutul său spre slujirea lui, precum și Hristos Și-a vărsat sângele Său pentru mântuirea noastră.” ''([[Simeon_Noul_Teolog|Sfântul Simeon Noul Teolog)]]''
*„Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu însă, prin învierea Lui, îi „condamnă” pe oameni la nemurire, în locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El îi îmbrăţişează; în locul ocărilor, El le împărtăşeşte binecuvântări; în locul morţii, El le dă nemurirea. Nicicând oamenii n-au arătat ură faţă de Dumnezeu ca atunci când L-au răstignit, şi niciodată Dumnezeu n-a arătat iubire faţă de oameni ca atunci când a înviat. Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori” ''(Sfântul Iustin Popovici)''
*„A fi al lui Hristos înseamnă să te simţi necontenit răstignit în lume” ''(Părintele Iustin Pârvu)''
*„Care dintre voi ați plânge dacă Dumnezeu v-ar lua crucea?” ''([[Arsenie_Boca|Părintele Arsenie Boca)]]''
*„Crucea este poarta tainelor” ''([[Isaac_Sirul|Sfântul Isaac Sirul)]]''
*„Crucea este hotarul dintre păcat şi virtute” ''([[Clement_al_Alexandriei|Sfântul Clement Alexandrinul]])''
*„Orice faptă bună este o cruce” ''([[Marcu_Ascetul|Sfântul Marcul Ascetul]])''
*„Cine fuge de Cruce, fuge de Dumnezeu” ''(Sfântul Teodor Studitul)''
*„Crucea, geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic şi cardinal, ne expune în dubla-paradoxala, perpendiculară, fundamentala-noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptura care ţine deopotrivă de lume şi de cer” ''([[Nicolae_Steindhart|Părintele Nicolae Steindhart]])''
*„Crucea este poarta tainelor” ''([[Isaac_Sirul|Sfântul Isaac Sirul)]]''
*„Crucea are multe înţelesuri (...) trebuie să numim lăţime divină emanaţia infinit de largă a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, lungime puterea care se întinde peste toate, iar adâncime, taina nepătrunsă de nimic din cele existente” ''([[Dionisie_Areopagitul|Sfântul Dionisie Areopagitul)''
*„Prin linia verticală, Crucea Îl arată pe Dumnezeu, (...) iar prin linia orizontală se arată toată zidirea în atârnare desăvârşită de Dumnezeu, neavând alt suport al existenţei sau altă baz[ afară de Dumnezeu” ''([[Maxim_Mărturisitorul|Sfântul Maxim Mărturisitorul)''
==Cuvinte de învățătură despre semnul crucii==
===Mărturisirea de credință prin semnul crucii===
„Făcând semnul Sfântei Cruci, mărturisim credinţa în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit pe Cruce, şi credinţa într-un Dumnezeu în trei ipostasuri. Într-adevar, când facem semnul Sfântei Cruci, rostind numele celor trei ipostase: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, mărturisim un singur Dumnezeu în trei feţe dumnezeieşti; iar semnul Crucii ne aduce aminte că Fiul lui Dumnezeu, făcut om, ne-a mântuit răstignindu-Se pe Cruce. Aşadar, semnul Sfântei Cruci este oarecum o învăţătură pe scurt a credinţei creştine. Biserica cinsteşte cu multă evlavie Sfânta Cruce: trei zile pe an (14 septembrie, duminica a treia din Paresimi şi 1 august) sunt închinate cinstirii Sfântei Cruci. Crucea, făurită din lemn sau din metal, frumos lucrată şi împodobită, nu lipseşte de pe nici o sfântă masă, din nici o biserică în care se slujeşte Sfânta Liturghie. De asemenea nu lipseşte niciodată de pe creştetul turlelor bisericilor şi al clopotniţelor; iar în cimitirele noastre, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea Sfântei Cruci. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci; multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărţile bisericeşti sunt pline de tot felul de cântări în cinstea Sfântei Cruci. În multe locuri Crucea este aşezată la fântânile cu apă de băut şi la răspântiile drumurilor. În sfârşit, şi fapt foarte însemnat: a doua venire a Mântuitorului, când va veni să judece viii şi morţii, va fi prevestită prin arătarea semnului Fiului Omului pe cer (Matei 24, 30), adică a Crucii.”<ref>'''Învățătură de Credință Creștină Ortodoxă''', Editura Apologeticum, p. 123</ref>
===Semnul crucii făcut corect, ca păzire de tot răul===
„Vrăjmaşul urăşte foarte mult semnul Sfintei Cruci, căci este arma cea nebiruită cu care Hristos l-a biruit şi i-a prădat iadul. Semnul Sfintei Cruci, făcut cu mâna, este un semn care arată o ţinută religioasă sau o stare sufletească de evlavie în faţa lui Dumnezeu, Căruia trebuie să-I slujim şi cu sufletul şi cu trupul nostru. Ca şi îngenuncherea, ca şi plecarea capului, ca şi metania sau ca şi ridicarea inimilor în sus la rugăciune, tot aşa şi semnul Sfintei Cruci, făcut cu mâna, este un semn care arată o ţinută religioasă sau o stare sufletească de evlavie în faţa lui Dumnezeu, Căruia trebuie să-I slujim şi cu sufletul şi cu trupul nostru (I Corinteni 6, 20; Filipeni, 1, 20).
Potrivnicii crucii, şi semnului ei sunt vrăjmaşii crucii lui Hristos (Filipeni 3, 18-19). Vrăjmaşul urăşte foarte mult semnul Sfintei Cruci, căci este arma cea nebiruită cu care Hristos l-a biruit şi i-a prădat iadul. Semnul Sfintei Cruci va vesti venirea a doua a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după mărturisirea Sfintei Scripturi care zice: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului venind pe norii cerului...” (Matei 24, 30-31). Acel semn este crucea, deoarece ea este semnul puterii şi biruinţei lui Hristos (I Corinteni 1, 18; Coloseni 2, 15)”<ref>'''Arhimandrit Cleopa Ilie''', ''Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie'', Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 271</ref>
===Semnul crucii ca armă de pace, nebiruită biruință===
„Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pre binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celor potrivnici, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.”<ref>Condacul Sfintei Cruci</ref>