[[ImageFișier:Tikhon of Moscow.jpg|right|thumb|Sfântul [[Tihon de Moscova]]]]'''ROCOR şi și OCA''' au o istorie complicată de cooperare, rivalitate şi și uneori curată ostilitate. Aceste două [[jurisdicţiejurisdicție|jurisdicţiijurisdicții]], '''[[ROCOR|Biserica Ortodoxă Rusă din Afara afara Rusiei]]''' (ROCOR) şi și '''[[Biserica Ortodoxă din America]]''' (OCA), îşi își au amândouă rădăcinile în [[Biserica Ortodoxă Rusă]] (în ''Patriarhia Moscovei'' sau ''MP''), iar istoriile lor ca entităţi entități distincte şi și identificabile încep odată cu revoluţia bolşevică revoluția bolșevică din Rusia de la începutul secolului XX.

În examinarea acestei istorii, se folosesc alte nume pentru OCA de dinaintea anilor 1970, cum ar fi ''Biserica Catolică Greacă Ortodoxă Rusă din America'' (numele oficial) şi și ''Mitropolia'' (numele ei comun). ROCOR mai este cunoscută sub numele de ''Sinodul Karlovtsy'' (de la [[Sinodul Întregii Diaspora#Sinodul I al Întregii Diaspora|formarea]] sa embrionară în Serbia) sau simplu ''Sinodul'', ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara GraniţelorGranițelor'' sau ''ROCA''.

__TOC__==Prolog: Contraste şi și stereotipuri==Există numeroase stereotipuri privind ROCOR şi și OCA. ROCOR este monarhistă ("albă"„albă”), în timp ce OCA este asociat cu comunismul rus ("roşu"„roșu”). OCA este modernistă, dar ROCOR este tradiţionalistătradiționalistă. ROCOR este "Rusia Mare„Rusia Mare”," în timp ce OCA este "Rusia Mică„Rusia Mică”." Aceste stereotipuri ăşi își au originea în istoria Ortodoxiei Ruse din OccidenteOccident, o istorie care este, la fel ca o bună parte din istoria ruşilorrușilor, complexă şi și adesea tristă.

Începuturile OCA şi și ROCOR ca părţi părți distincte faţă față de Biserica din Rusia se găsesc la începutul secolului XX, odată cu lovitura de stat sovietică. Atunci când monarhia din Rusia a căzut iar Biserica din Rusia a început să fie persecutată, un grup de [[episcop]]i ruşi ruși au fugit din nordul Rusiei, întâlnindu-se apoi cu unii din regiunile sudice şi și s-au organizat ei înşişi înșiși prin întâlniri în Constantinopol şi și Serbia. Astfel a luat fiinţă ființă ceea ce se numeşte numește Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.

Între timp, Mitropolia, [[eparhie|eparhia]] rusă din America, care devenea din ce în ce mai puţin puțin rusă şi și mai mult carpato-rusă (prin primirea a multe mii de foşti foști [[UniţiUniți]] sub conducerea Sfântului [[Alexis Toth|Alexis din Wilkes-Barre]]), a purces pe calea furtunoasă a independenţei faţă independenței față de Moscova. Caracterul din ce în ce mai pronunţat pronunțat carpato-rus/ex-unit al Mitropoliei este observabil în decizia de a se auto-numi în 1906, cu numele de ''Biserica '''Greco-Catolică''' Ortodoxă Rusă din America de Nord sub Ierarhia Bisericii Ruse'' (accentuare adăugată).

Patriarhul Sfântul [[Tihon de Moscova]], care anterior fusese episcop în America, a emis un ''[[Ukaz No. 362|ukaz]]'' în [[20 noiembrie]] 1920, prin care declara că episcopii Bisericii Rusiei trebuie să se organizeze singuri până când timpurile vor permite reluarea coerentă a comunicaţiilor comunicațiilor cu administraţia administrația centrală a bisericii. Mitropolia a luat această declaraţie declarație ca motiv pentru a-şi și declara în 1924 starea de "auto-guvernare temporară." Din acel moment până în 1970, Biserica Rusiei a considerat Mitropolia ca fiind în [[schismă]] iar multe din celelalte Biserici Ortodoxe au privit Mitropolia ca necanonică şi și au evitat contactele cu ea.

Episcopii care au format ulterior ROCOR au considerat ''[[ukaz]]ulukazul'' Sfântului Tihon ca fundamentul pentru propria auto-administrare, organizându-se ei înşişi înșiși în 1920. De-a lungul guvernării sovietice din Rusia, ROCOR a considerat Patriarhia Moscovei ca fiind compromisă şi și s-a abţinut abținut de la comunicarea cu aceasta, dar considerându-se parte componentă din Biserica Rusă, cu precizarea că este "partea liberă„partea liberă”." ==1917-1946: O întâmplare, două poveştipovești==În examinarea relatărilor istorice publicate de ambele jurisdicţiijurisdicții, se observă o discrepanţă discrepanță semnificativă. Relatările OCA o descriu ca fiind moştenitoarea moștenitoarea directă a muncii misionare ruseşti iniţiale rusești inițiale din Alaska şi și astfel fiind moştenitoarea moștenitoarea directă a jurisdicţiei ruseşti jurisdicției rusești din America, în special căutând să se distanţeze distanțeze singură de ROCOR. Istoricii ROCOR, prin opoziţieopoziție, afirmă cu tărie că Mitropolia a fost parte integrantă din ROCOR, recunoscându-i autoritatea şi și canonicitatea şi și de aceea OCA reprezintă o [[schismă]] din ROCOR şi și în consecinţă consecință capitularea în faţă față Patriarhiei Moscovei dominate de sovietici.

Poate fi extrem de dificil pentru istorici să discearnă adevărul evenimentelor din anii instalării bolşevismului bolșevismului în Rusia şi și ruptura finală dintre Mitropolie şi și ROCOR din 1946, în principal deoarece există relatări disparate ale acelor evenimente. În plus, multe relatări sunt polemice şi și se bazează în principal pe documente care nu sunt tipărite.

===1921-1926: Cooperarea iniţialăinițială===În cartea Episcopului [[Gregory (Afonsky) de Sitka|Gregory Afonsky]] despre istoria OCA între anii 1917-1934, el spune că "Mitropolia... nu a fost niciodată parte din Sinodul Karlovtsy în exil"[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx]. Privitor la aceste vremuri, prima perioadă de cooperare şi și apoi de ruptură dintre Mitropolie şi și ROCOR, ceea ce se ştie știe este că a existat un anume fel de cooperare începând cu anul 1921. Mitropolitul [[Platon (Rozhdestvensky) de New York|Platon (Rozhdestvensky)]], care anterior condusese Mitropolia dar fusese numit în scaunul din Odessa, Ucraina, i-a succedat Arhiepiscopului [[Alexander (Nemolovsky) al Aleutinelor|Alexander (Nemolovsky)]] ca întâistătător al turmei nord americane în 1922.

Istoricul ROCOR, Părintele Alexey Young scrie în a sa istorie a ROCOR: "La începutul anilor 1920, Biserica Americană a intrat sub Administraţia Administrația din Afara GraniţelorGranițelor, care şiși-a asumat un rol administrativ activ în supravegherea 'ramurii' americane—în special în aspecte de disciplină cum ar fi divorţul şi înfiinţarea divorțul și înființarea unei noi eparhii în Alaska" (Young, p. 33). Apoi, Young spune că Platon a fost numit de Biserica din Afara Graniţelor Granițelor ca întâistătător în America de Nord, dar fiind necunoscut colegilor săi din Sinod, "a încercat în acelaşi același timp să obţină şi obțină și numirea directă din partea Patriarhului Nikon însuşiînsuși. Când Patriarhul a refuzat să intervină direct în decizia Bisericii din Afara GraniţelorGranițelor, spunând că 'nu doresc să trec peste capetele lor,' Platon a emis pe neaşteptate neașteptate un ''ukaz'', pretins ca fiind al lui Tihon, care îl numea ca singur şi și independent cap al Bisericii din America" (ibid.). Young continuă, scriind că primul sinod ROCOR a accepta decretul cu bună-credinţă credință dar autenticitatea sa a fost puternic pusă la îndoială în 1924, când "un decret real al Patriarhului Moscovei l-a demis pe Platon 'pentru implicarea în fapte contra-revoluţionare revoluționare împotriva guvernului sovietic'" (ibid.). Un tribunal american, de asemenea, a decis în consecinţă consecință că ''ukazul'' lui Platon era o contrafacere. "Pentru a scăpa de această situaţie situație stânjenitoare, Platon a convocat în aprilie acela şi și an un ''Sobor'' în Detroit, cu scopul de a declara Biserica Ortodoxă din America 'autonomă temporar'—adică liberă ''atât'' de Moscova "cât" şi și de Karlovtsy" (ibid.). Acest sobor este numit în arhivele OCA cu numele de "[[Soborul Tuturor Americanilor#Al IV-lea Sobor al Tuturor Americanilor|Al IV-lea Sobor al Tuturor Americanilor]]."

În 1926 în Karlovtsy, episcopii ROCOR s-au reîntâlnit. Platon a fost prezent şi și i s-a cerut să renunţe renunțe la "autonomia temporară" care fusese proclamată în sinodul din 1924. După refuzul său, episcopii adunaţi adunați au condamnat soborul din Detroit ca fiind "extrem de periculos şi și dăunător pentru interesele Bisericii Ruse din America" (citat din Young, p. 34). Platon a răspuns printr-un alt sobor în America în Ianuarie 1927 care a etichetat ROCOR ca fiind "necanonică." Unul din episcopii lui Platon, [[Apollinary (Koshevoy) de San Francisco|Apollinary (Koshevoy)]], a dezertat, proclamându-şi și loialitatea faţă față de ROCOR şi și a fost dat afară din Mitropolie.

Faptul că Mitropolia a fost parte componentă din ROCOR în această perioadă este atestat de Sfântul [[Ioan Maximovici]] în notele sale despre ruptura din 1926: "În pofida despărţirii despărțirii de Biserica din Afara Graniţelor Granițelor — şi și se poate spune de Biserica Rusiei ca întreg — a Mitropoliţilor Mitropoliților [[Eulogius (Georgievsky) de Paris|Evlogy]] şi și Platon împreună cu cei credincioşi credincioși lor, Biserica Ortodoxă Rusă [''sic''] din Afara Rusiei a rămas partea liberă a Bisericii Ruse."[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx]

===1926-1934: Despărţirea Despărțirea drumurilor===

În 1927, sinodul ROCOR l-a demis pe Platon şi și l-a numit pe Apollinary la conducerea turmei americane, acesta având câteva succese în a convinge multe parohii să îi accepte autoritatea, inclusiv 62 de parohii în cei şase șase ani de păstorire până la moartea sa în 1933. Biserica rusă din America se găsea, în general, "într-o stare de dezolare şi și haos, cu multe biserici închise şi și cu 90 % din ruşi ruși 'neînbisericiţineînbisericiți'" (Young, p. 35). În timpul administraţiei administrației lui Apollinary în America, au fost hirotoniţi hirotoniți trei [[vicar]]i de către ROCOR care să-l asiste. În această perioadă parohiile care s-au definit ca reprezentând ROCOR în America au început să se considere astfel.

În 1929, Platon a declarat că doreşte dorește să facă pace cu sinodul ROCOR atâta timp cât i se recunoaşte recunoaște autoritatea lui şi și nu lui Apollinary pentru păstorirea turmei din America de Nord. Atunci când sinodul i-a respins termenii, Platon a demarat o campanie în justiţie justiție pentru a sechestra parohiile şi proprietăţile și proprietățile din America de Nord de sub autoritatea lui Apollinary. Majoritatea acestor cazuri aduse în faţa justiţiei fața justiției au eşuateșuat. Poziţia Poziția sa s-a înrăutăţit înrăutățit atunci când în 1933 Mitropolitul [[Sergius I (Stragorodsky) de Moscova|Sergius]], ''[[locum tenens]]'' al tronului patriarhal din Moscova a declarat "auto-guvernarea temporară" a Mitropoliei ca fiind absolut nulă şi și schismatică, suspendându-l pe Platon şi înfiinţând și înființând [[Exarhatul Rus al Americii de Nord]].

În 1934, Platon a decedat, fiind suucedat succedat de Mitropolitul [[Theophilus (Pashkovsky) de San Francisco|Theophilus (Pashkovsky)]], care a fost aproape imdiat imediat suspendat la rândul său de Moscova, continuând perioada de considerare a Mitropoliei ca schismatică. După decesul lui Platon, sinodul ROCOR a sperat că poate va avea loc o reconciliere plină de înţeles înțeles cu Mitropolia şi și astfel Arhimandritul [[Vitaly (Maximenko) de Jersey City|Vitaly (Maximenko)]] a fost hirotonit în Belgrad ca episcop de Detroit şi și trimis în America să facă pace. "După multă muncă şi și studiu grijuliu al situaţiei situației Bisericii din America, Episcopul Vitaly a raportat că motivul pentru divizarea americană a Bisericii este 'prostia rusă' şi și a chemat la restaurarea 'unităţiiunității, organizării şi și disciplinei'" (Young, p. 36). Din cauza eforturilor sale, în 1934 sinodul ROCOR a ridicat interdicţia interdicția aplicată Mitropoliei ca un gest de bunăvoinţăbunăvoință. Patriarhul Serbiei i-a invitat atunci pe toţi toți episcopii ruşi ruși să se întâlnească din nou în Serbia pentru a îndepărta toate diferendele.

[[Image:Karlovtsy 1935.jpg|right|thumb|250px|"Sinodul Karlotsy" în adunare în Serbia în 1935. Aşezaţi Așezați (de la stânga la dreapta): Mitropoliţii Mitropoliții Theophilus (pe atunci întâistătător al Mitropoliei) şi și Anthony, Patriarhul Varnava, Mitropoliţii Mitropoliții Evlogy şi și Anastasy. În picioare: Arhiepiscopii Theophan şi și Germogen, Episcopul Dimitri.]]În 1935, Theophilus a călătorit în Serbia şi și s-a întâlnit acolo cu ierarhii ROCOR, semnând împreună cu ei "Regulamentele Temporare ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara GraniţelorGranițelor," care au împărţit împărțit ROCOR în patru mari regiuni, inclusiv America de Nord cu Theophilus ca întâistătător. Descriind această înţelegereînțelegere, Theophilus a spus turmei sale din America cum că "poziţia poziția Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor Granițelor a fost întărită prin unitatea şi și pacea care au fost obţinuteobținute. Acum avem doar un singur centru al administraţiei administrației Bisericii în Sinodul Episcopilor...din Karlovtsy, unde districtul mitropolitan american [Mitropolia] va fi reprezentat de persoana aleasă de noi" (citat din Young, p. 36). Astfel, din punctul de vedere al ROCOR şi și cu siguranţă şi siguranță și din punctul de vedere al Mitropolitului Theophilus, Mitropolia a fost reintegrată în ROCOR ca parte integrantă.

Vorbind despre această reintegrare, ierarhii Mitropoliei au făcut următoarele declaraţii credincioşilordeclarații credincioșilor:

:Cu mare bucurie, vă informăm că la ''Soborul'' Episcopilor noştri noștri care a avut loc în Pittsburgh, au fost acceptate unanim de către noi toţi toți 'Regulamentele Temporare ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara GraniţelorGranițelor,' realizate în noiembrie 1935 de către ierarhi la conferinţa ţinută conferința ținută sub preşedinţia președinția Prea Sfântului Patriarh de Serbia, Kyr Varnava.... Toţi Toți arhiereii noştrii noștrii [episcopii Mitropoliei], conduşi conduși de Mitropolitul [Theophilus], fac parte acum dinSinodul din Sinodul Episcopilor [din Karlovci] Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara GraniţelorGranițelor, care este organul ecleziastice cel mai înalt pentru întreaga Biserică Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelorşi Granițelor și care rămâne în acelaşi același timp o parte inseparabilă a Bisericii mamă a Tuturor Ruşilor Rușilor [dinţarădințară] (citat din Young, p. 41).

TotuşiTotuși, website-ul OCA, în secţiunea secțiunea referitoare la [[Soborul Tuturor Americanilor#Soborul VI al Tuturor Americanilor|Soborul VI al Tuturor Americanilor]] din 1937 din New York, se afirmă că de fapt ROCOR era o parte din Mitropolie, confirmând astfel o înţelegere înțelegere încheiată în Serbia în 1935 între întâistătătorul Mitropoliei şi și sinodul ROCOR:

:Mai mult, Mitropolitul THEOPHILUS a călătorit în Serbia unde, sub preşedinţia președinția patriarhului sârb a fost semnată o înţelegere înțelegere de către ierarhii conducători ai Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei (ROCOR) împreună cu alţi alți ierarhi ruşi exilaţi ruși exilați din lumea întreagă au stabilit o coexistenţă paşnicăcoexistență pașnică. Prin această înţelegereînțelegere, Biserica Americană ăşi își va păstra autonomia administrativă în timp ce va menţine relaţii menține relații strânse cu Sinodul ROCOR şi și îi va raporta acestuia numai în chestiuni de credinţăcredință. Juridicţiile Jurisdicțiile paralele ale Mitropoliei şi și ROCOR erau astfel eliminate iar cei patru ierarhi ROCOR din America de Nord, împreună cu clerul şi și parohiile acestora, erau integraţi integrați în Mitropolie. Votul de la Sinodul VI privind această afiliere liberă cu ROCOR a fost următorul: 105 pentru, 9 împotrivă, 122 de abţineriabțineri. Numărul mare de abţineri abțineri dezvăluie faptul că există o multe temeri legate de acest punct al sinodului. Cu toate acestea, la abordarea subiectului, delegaţii delegații sinodului au arătat respect şi și supunere întâietăţii întâietății Mitropolitului THEOPHILUS'.[http://www.oca.org/doc-aas-06-synopsis.asp?SID=8]

Apoi, website-ul descrie "integrarea" mai bine zis o "simplă afiliere," care pare să contrazică faptul că cele două entităţi entități erau cu adevărat integrate, eliminând "jurisdicţiile jurisdicțiile paralele" şi și făcând Mitropolia subordonată ROCOR în probleme de credinţăcredință. În altă parte a acestui website, privitor la [[Soborul Tuturor Americanilor#Soborul VII al Tuturor Americanilor|Soborul VII al Tuturor Americanilor]] din 1946, relaţia relația cu ROCOR care devenise atunci mai serioasă este descrisă ca fiind o "înţelegere înțelegere temporară"[http://www.oca.org/doc-aas-07-synopsis.asp?SID=8].

Natura asocierii dintre Mitropolie şi și ROCOR este caracterizată destul de diferit de scriitorii ROCOR:

:Între 1920-1926 şi și 1935-1946 ei au recunoscut autoritatea episcopilor Bisericii Ruse din Afara Rusiei; acest fapt este aproape jenant de evident şi și adevărat [dovada acestei recunoaşteri recunoașteri a autorităţii autorității poate fi văzută în lista ierarhilor din Raportul Calendar de Birou Rusescpentru Rusesc pentru 1941—vezi articolul original pentru o copie a acestei pagini a calendarului—PB]. Între 1946-1970 de fapt ei erau fără subordonare, pentru că cei cinci episcopi se separaseră ei înşişi înșiși de ROCOR şi și nu recunoşteau recunoșteau autoritatea Patriarhiei Moscovei fără a avea nici un fel de intenţie intenție de a se declara biserică autocefală. Pe deplin conştienţi conștienți de ilegitimitatea poziţiei poziției lor, câţiva câțiva teologi proeminenţi proeminenți ai OCA au iniţiat inițiat un târg cu Patriarhia Moscovei în 1971, un târg care este o mişcare mișcare necanonică încât chiar şi și celelalte Patriarhii au protestat.[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx]

:În 1935, Mitropolitul Theophilus a mers la Sremsky Karlovits în Yugoslavia la invitaţia invitația Patriarhului Serbiei Barnabas unde, sub preşedinţia președinția acestuia, a fost elaborată o înţelegere înțelegere prin care Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a fost împărţită împărțită în patru districte mitropolitane: Eusropa Europa Estică cu Mitr. Anastassy ca ierarh, Europa Vestică cu Mitr. Evlogy ca ierarh, America de Nord cu Mitr. Theophilus ca ierarh şi și Orientul Îndepărtat cu Mitr. Meletius (în Harbin) ca ierarh... Au avut loc dezbateri îndelungate privind felul în care Mitr. Theophilus se subordona el însuşi şi însuși și Mitropolia Sinodului Karlovits prin această înţelegereînțelegere. Pe principiul că faptele vorbesc mai tare decât cuvintele, a fost luat în considerare faptul că episcopi care anterior erau sub autoritatea Sinodului în Exil [în America] au acceptat autoritatea Mitropolitului Theophilus iar Mitr. Theophilus a fost foarte grijuliu în a respecta adecvat protocolul ecleziastic atunci când a cerut permisiunea Sinodului Karlovits de a decora clerul cu cele mai mari însemne bisericeşti bisericești dar şi și prin trimiterea de rapoarte regulate privind viaţa viața Bisericii din America Mitropolitului Anastassy şiși, în sfârşitsfârșit, prin trimiterea unui reprezentatnt reprezentant ierarh la întâlnirile obişnuite obișnuite ale Sinodului în Exil până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mai departe, faptele spun că nu a existat vreo ocazie a Sinodului în Exil de a onora cerinţele cerințele Mitropolitului Theophilus (În acelaşi același timp, în această perioadă, nu a avut loc nici o încercare mai hotărâtă de testare a înţelegerii înțelegerii prin cererea permisiunii de a hirotonii noi episcopi) (Surrency, p. 45).

:...într-o scrisoare trimisă Mitropolitului Anastassy, din 22 decembrie 1945, a fost cerută permisiunea de hirotonire a Arhimandritului Ioan (Zlobin) ca Episcop de Alaska. După primirea permisiunii, hirotonirea a avut loc în10 în 10 martie (duminica Ortodoxiei) iar noul episcop a promis supunere atât Mitropoliei cât şi și Sinodului Episcopilor din Afară (ibid., pp. 54-44).

:Cunoscută în rândul credincioşilor credincioșilor sub numele de Scrisoarea celor cinci profesori, documentul analiza poziţia poziția Mitropoliei şi și propunea un anumit plan de acţiuneacțiune. Autorii recunoşteau recunoșteau faptul că poziţia poziția dificilă în care se găsea Mitropolia era determinată de doi factori majori. Întâi, rupsese legăturile cu Patriarhia Moscovei în 1933 şi și era considerată de biserica mamă ca fiind în schismă. În al doilea rând, Mitropolia s-a autosubordonat Sinodului din Afară în 1937 (FitzGerald, 66).

Scopul scrisorii era de a încuraja o ruptură cu ROCOR, în special din cauza faptului, vorba vine, că "ăşi își pierduse legăturile cu Biserica universală" atunci când şiși-a mutat sediul din Serbia în Germania în 1944 (ibid., 67). În consecinţăconsecință, Mitropolia trebuia să se despartă de ROCOR şi și să încerce să îi facă curte Moscovei. De asemenea, scrisoarea îşi își punea problema naturii relaţiei relației dintre Mitropolie şi și ROCOR:

:Subordonându-ne noi înşişi înșiși acestui Sinod, Biserica noastră (Mitropolia), de fapt, s-a subordonat unui grup de episcopi care ei înşişi înșiși nu au o jurisdicţie jurisdicție reală. Din cauza acestui fapt, unii oameni sunt înclinaţi înclinați să vorbească doar de cooperarea noastră cu Sinodul. Cu toate acestea, acest termen, "cooperare," nu este corect deoarece documentele din 1936-1937 subordonează clar Biserica noastră Sinodului din Afară (citat din FitzGerald, p. 67).

Scrisoarea a avut o influenţă influență decisivă în soborul apropiat din Cleveland.

În noiembrie 1946, la faimosul Sobor din Cleveland (Sobor (al "VII al Tuturor Americanilor"), după o chemare din partea Moscovei către Mitropolie de reînnoire a loialităţiiloialității, a avut loc un vot prin care s-a stabilit separarea de ROCOR şi și declararea loialităţii loialității către Patriarhie. VotanţiiVotanții, formaţi formați din cler şi și laici, au votat cu 187 la 61 să se reunească cu Patriarhia din URSS. Facţiunea Facțiunea pro-ROCOR din Mitropolie a fost furioasă, fapt de înţeles înțeles deoarece ei considerau că Patriarhia încă este compromisă de puterea sovietică.

Istoria Catedralei Sfântul Ioan din Mayfield, Pennsylvania, descrie ruperea legăturilor din 1946 dintre Mitropolie şi și ROCOR ca o ruptură într-un întreg:

:În 1946, la Sinodul din Cleveland, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei a stabilit că sediul acesteia se va muta la New York. Atunci, a avut loc o ruptură în Mitropolia MAericanAmericană, iar în urma acestei decizii aproape jumătate din episcopi s-au separat de Sinodul Rus din Afară.[http://www.stjohnsroc.org/History.htm]

Cei cinci episcopi care au refuzat să se supună votului sinodului—care nu fusese ratificat de Sinodul Episcopilor aşa așa cum cerea protocolul, deoarece probabil deoarece ar fi dus la un vot împotriva ratificării, deoarece majoritatea Sinodului era pro-ROCOR—au primit atunci o scrisoare de la Theophilus care cuprindea excludearea excluderea lor din Mitropolie.

Atunci, Theophilus a cerut o întâlnire pentru începerea negocierilor cu reprezentantul Moscovei (Mitr. Gregory de Leningrad), dar oricât a încercat Gregory să se întâlnească cu Theophilus, acesta din urmă era, destul de ciudat, de negăsit. În consecinţăconsecință, Theophilus a spus la o predică din San Francisco în [[7 august]] 1947, spunându-i lui Gregory: "Ai auzit proabil şi probabil și citit că un anume ierarh a venit aici. Îţi Îți spun, iubite confrate, din acest sfânt locaş locaș că acest trimis ne va întâmpina cu scopul de a ne distruge modul de viaţăviață, de a alunga pacea, de a ne aduce disensiuni şi și discordie" (Surrency, p. 57). Apoi, s-a împrăştiat împrăștiat zvonul că Gregory transporta cu el un fel de cufăr greu, probabil o bombă atomică (ibid.). În octombrie al acelui an, Theophilus a ţinut ținut un sinod al episcopilor prin care a declarat amânarea "reluării... legăturilor canonice ale Bisericii Ortodoxe Nord Americane cu Biserica şi și Patriarhul Moscovei" şi și "continuarea, ca până atunci, a menţinerii menținerii autonomiei deplineîn viaţa depline în viața [noastră] bisericească aşa așa cum s-a stipulat la Soborul VII al Tuturora Tuturor Americanilor din Cleveland" (ibid., p. 58).

Efectul evenimentelor din 1947-48 a fost declararea autonomiei faţă față de ROCOR iar credinţa credința Moscovei că este aproape de a reprimi în ţarcul țarcul propriu eparhia Nord Americană a devenit iarăşi iarăși un vis îndepărtat. În consecinţăconsecință, Patriarhia a declarat Mitropolia schismatică şi și a convocat episcopii Mitropoliei să răspundă în faţa fața unui tribunal eclezistic ecleziastic pentru nereguli canonice şi și pentru că au declarat anathema anatema pe unul din episcopi [[Makary (Ilyinsky) de New York|Makary (Ilyinsky)]], care decisese să se subordoneze Patriarhiei Moscovei.

În opoziţieopoziție, într-o carte sponsorizată de OCA, [http://www.oca.org/MVorthchristiansnamericaTOC.asp?SID=1 ''Orthodox Christians in North America 1794 - 1994''], autorii spun:

:Canonic, sistemul jurisdicţional jurisdicțional al bisericilor etnice nu a fost niciodată stabil. În fiecare decadă apăreau jurisdicţii jurisdicții noi cu o regularitate descumpănitoare iar jurisdicţiile jurisdicțiile existente se separau de bisericile mamă şi și se alăturau altora. Mitropilia Mitropolia constituia o excepţie excepție notabilă. Forţată Forțată să se auto-declare "auto-guvernată" temporar în 1924 pentru a se proteja de interferenţele interferențele comuniste, statutul special al Mitropoliei a fost acceptat tacit de toţi ortodocşii toți ortodocșii din America şi și de oriunde, cu excepţia excepția Bisericii Ortodoxe Ruse controlate de comunişticomuniști. [http://www.oca.org/MVorthchristiansnamerica.asp?SID=1&Chap=CH8]

Un istoric ROCOR englez, Părintele Andrew Philips, descrie ruptura din 1946 în felul următor, notând cu oarece ironie că biserica ce refuzase recunoaşterea recunoașterea Mitropoliei era aceea şi și cu cea care i-a acordat autocefalia:

:După 1917, ei au aderat întâi la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei. TotuşiTotuși, ulterior, după multe ezitări, un mic număr de episcopi ruşi ruși din America de Nord s-au despărţit despărțit de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei şi și au format un grup independent dar necanonic, numit Mitropolia. În 1970, acest grup a primit autocefalia (independenţaindependența) dela încă înrobita Biserică din Rusia.[http://www.orthodoxengland.btinternet.co.uk/ruedaru.htm]

Problema naturii relaţiei relației dintre ROCOR şi și Mitropolie în perioada 1917-1946 se abordează în principal pe legitimitatea jurisdicţională jurisdicțională atât a OCA cât şi și a ROCOR în forma în care există ele în prezent. Dacă ele nu au fost niciodată mai mult decât o "asociere liberă," atunci argumentul OCA privind întâietatea în America este îndreptăţitîndreptățit, deoarece nu a fost niciodată sub o altă autoritate în afară de Moscova sau a ei însăşiînsăși. Perioada dintre 1920 şi și 1970 de tensiuni dintre ea şi și Moscova este pur şi și simplu o perioadă dificilă dintre o eparhie misionară şi și biserica mamă.

Dacă totuşitotuși, Mitropolia a fost într-adevăr parte componentă din ROCOR, atunci afrimaţiile afirmațiile sale că este urmaşa urmașa directă a întâietăţii întâietății Rusiei în America sunt puse sub semnul întrebăriişi întrebării și legitimitatea acordării [[autocefalie]]i OCA de către Moscova în 1970 este foarte problematică, prin aceea că favorizează o jurisdicţie jurisdicție tâlhărească care şiși-a schimbat subordonarea de mai multe ori şi și despre care se poate spune că este în schismă cu autoritatea ei legitimă. Departe de a fi o "excepţie excepție notabilă" a schimbărilor de autoritate canonice ale diferitelor jurisdicţiijurisdicții, Mitropolia a intrat în schismă faţă față de Moscova, a intrat în ROCOR, a intrat în schismă faţă față de ROCOR, a reintrat în aceasta, apoi iarăşi iarăși în schismă faţă față de aceasta, primind ulterior acordul canonic în 1970 de la Biserica din Rusia comunistă.

În 1963, Prof. Alexander Bogolepov, un profesor de drept canonic de la [[Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir (Crestwood, New York)|Seminarul Sfântul Vladimir]], şiși-a publicat lucrarea ''Spre o Biserică Ortodoxă Americană: Înfiinţarea Înființarea unei Biserici Ortodoxe Autocefale'', care nu numai că a dedicat un întreg capitol argumentând împotriva legitimităţii ROCORdar legitimității ROCOR dar de asemenea a demonstrat că declaraţia declarația din 1924 de "auto-guvernare temporară" de fapt "îndeplineşte îndeplinește toate cerinţele cerințele necesare pentru înfiinţarea înființarea unei Biserici Autocefale" (Bogolepov, p. 93). Răspândirea cărţii cărții lui Bogolepov a avut un impact major în conştiinţa conștiința Mitropoliei, atât în unirea acesteia împotriva rivalei ROCOR cât şi și făcând-o nerăbdătoare pentru [[reapropiere]]a şi și pentru obţinerea obținerea autocefaliei faţă față de Moscova, doar câţiva câțiva ani mai târziu.

În acelaşi același timp în care [[Biserica Ortodoxă Rusă]] se pregătea să declare autocefalia Mitropoliei, a anunţat anunțat că este pe cale să intre în comuniune cu [[Biserica Romano-catolică|romano-catolicii]]. Vladimir Moss, un fost laic ROCOR, scrie în lucrarea sa ''[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP1.htm The Orthodox Church in the Twentieth Century]'':

:...în octombrie 1969, Mitropolitul Nicodim a dat Sfânta Împărtăşanie studenţilor Împărtășanie studenților din Russicum din Roma. Acest fapt a fost urmat, în 16 decembrie, de o decizie a Sfântul Sinod Rus care permitea clerului ortodox rus să administreze Sfintele Taine vechi-credincioşilor şi credincioșilor și catolicilor... Decizia Patriarhiei Moscovei de a-i împărtăşi împărtăși pe catolici a pus cealaltă jurisdicţie jurisdicție rusă, Mitropolia, într-o poziţie poziție dificilă deoarece de pe la începutul anilor 1960, Mitropolia (în schismă cu ROCA din 1946) făcea parte dintre cei mai conservativi membrii membri ai mişcării mișcării ecumenice prin Părinţii Părinții John Meyendorff şi și Alexander Schmemann.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]

Mai departe, el scrie că autocefalia care urma să fie primită în curând de la Moscova era parte a unei înţelegeri înțelegeri secrete dintre Mitropolie şi și Moscova şi și că preţul prețul autocefaliei Mitropoliei urma să fie proaspăt reactivata [[Biserica Ortodoxă din Japonia|Biserică a Japoniei]]:

:Oricum, această Biserică negocia în secret cu Patriarhia Moscovei acordarea autocefaliei. În conformitate cu târgul acceptat până la urmă, patriarhia urma să declare Mitropolia ca fiind Biserica Ortodoxă din America autocefală (OCA) în schimbul parohiilor japoneze ale Mitropoliei care urmau să intre în jurisdicţia jurisdicția Patriarhiei. Acest târg, care nu a fost recunoscut de nici o altă Biserică Autocefală şi și care era în avantajul, pe termen lung, doar al Patriarhiei Moscovei şi și al KGB-ului, a fost făcută publică în decembrie 1969 – chiar în momentul în care patriarhia anunţa anunța că a intrat în comuniune parţială parțială cu catolicii. Astfel, Mitropolia s-a găsit în situaţia situația de a primi autocefalia de la o Biserică aflată în comuniune cu catolicii.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]

În octombrie 1970, Sinodul ROCOR a trimis următoarea declaraţie declarație episcopilor Mitropoliei:

:Este imposibil pentru Patriarhia Moscovei, sub controlul complet al regimului ateist sovietic, care şiși-a stabilit obiectivul distrugerii tuturor religiilor, să facă ceva care să fie spre beneficiul Bisericii şi și trebuie reamintit că Patriarhia Moscovei nu se poate angaja în relaţii relații în străinătate fără o dispoziţie dispoziție directă din partea guvernului sovietic.... Nu este intenţia intenția noastră de a vă produce vreo rănire, ci de a vă da iarăşi iarăși un avertisment frăţesc frățesc privind pericolul care vă ameninţă amenință în prezent.... Sinodul Apiscopilor din [Afara GraniţelorGranițelor] nu a uitat că până de curând noi şi și voi eram uniţi uniți într-o singură Biserică Ortodoxă Rusă din Afara GraniţelorGranițelor.... Am plâns când această unitate a fost spartă.... În inimile voastre ştiţi știți trebuie să ştiţi știți cu toţii toții că Patriarhia Moscovei în forma ei actuală nu este adevărata reprezentantă a Bisericii Ortodoxe Ruse.... De aceea, ne adresăm vouă tuturor, episcopi, preoţi şi preoți și laici pentru ultima dată. Lăsaţi Lăsați orice alte considerente să cadă. ReîntoarceţiReîntoarceți-vă la unitatea libertăţii libertății [Bisericii] înainte să fie prea târziu (citat din Young, p. 62).

Young scrie în continuare: "Acest apel, ca toate celelalte de după a doua schismă a Mitropoliei din 1946, a trecut nebăgată în seamă, cu toate că în următori ani câteva parohii ale Mitropoliei s-au reîntors la Biserica din Afara GraniţelorGranițelor" (ibid.). Negocierile cu Moscova au fost finalizate iar Mitropolia s-a reîntors la comuniunea cu Patriarhia, primind imediat [[tomos]]ul [[autocefalie]]i de la aceasta.

În consecinţăconsecință, în 1971, ROCOR a reacţionat reacționat astfel:

:Sinodul Episcopilor, ascultând raportul privind aşaașa-numita Mitropolie care a primit autocefalia din partea Patriarhiei Moscovei, aprobă toţi paşii toți pașii care trebuie urmaţi urmați de Sinodul Episcopilor pentru a-l convinge pe Mitropolitul Irineu şi și pe colegii lui de cât de periculos este un pas care adânceşte adâncește divizarea rezultată în urma Sinodului din Cleveland din 1946 şi și care a dus la separarea de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.

:Mitropolia americană a primit autocefalia din partea Patriarhiei Moscovei, care nu are succesiune canonică adevărată de la Prea Fericitul Patriarh Tihon din vremea când Mitropolitul Seghie, mai târziu autoproclamat Patriarh, a redechis redeschis rana privitoare la Mitropolitul Petru, locum tenens al tronului patriarhal şi și s-a angajat pe o cale care a fost condamnată atunci de ierarhii seniori ai Bisericii Rusiei. Supunându-se în toate cele poruncilor regimului ateist şi și anti-creştincreștin, Patriarhia Moscovei a încetat să fie vocea reală a Bisericii Ortodoxe Ruse. Din acest motiv, aşa așa cum Sinodul Epicopilor a declarat corect, niciunul din actele emise, inclusiv acordarea autocefaliei Mitropoliei americane, nu are forţă forță legală. Mai mult, în afară de acestea, acest act, care afectează drepturile mai multor Biserici, a provocat proteste îndreptăţite îndreptățite din partea unora din Bisericile Ortodoxe, care au mers până acolo încât şiși-au întrerupt comuniunea cu Mitropolia americană.

:Cu durere văzând acest act şi înţelegând și înțelegând că este nul şi și ineficace, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, care încă nu a abandonat speranţă speranță restaurării şi unităţii și unității în America, vede în declaraţia declarația autocefaliei americane un pas care duce Mitropolia americanăă şi americană și mai departe de unitatea ecleziastică a Bisericii Rusiei. Vîzând Vizând în aceasta un mare păcat împotriva Bisericii Rusiei înrobite şi și în suferinţăsuferință, Sinodul Episcopilor ''DECIDE'': pe viitor, nici clerul şi și nici laicii [Bisericii Ruse din AfarpAfara Rusiei] nu vor avea comuniune în rugăciune sau în slujire cu ierarhii sau clerul Mitropoliei americane.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]

În acelaşi același an (1971) în care ROCOR a declarat respingerea autocefaliei OCA (urmând unor respingeri similare din partea patriarhiilor istorice; a se vedea ''[[Reacţia Reacția Bizantină la Autocefalia OCA]]''), OCA a primit sub jurisdicţia jurisdicția sa o fostă parohie ROCOR din Australia, astfel creându-se o altă jurisdicţie jurisdicție paralelă în cadrul unei naţiuni națiuni din afara graniţelor granițelor OCA:

:Ca rezultat al unui proces dintre un grup de parohieni şi și Episcopii Bisericii Ortodoxe Ruse din Afară (ROCA), patru clerici şi și o parohie, dar şi și un grup de membrii parohieni, s-a despărţit despărțit de ROCA. Ei au apelat la Biserica Ortodoxă din America -- pe atunci cunoscută ca Mitropolia -- pentru a fi luaţi luați sub protecţia protecția acesteia. Această solicitare a fost aprobată imediat.[http://holytrinity-la.org/engl/pages/general/hist4.html#anchor557188]

Astfel, rivalitatea dintreROCOR şi dintre ROCOR și OCA a devenit şi și mai discordantă iar primirea autocefaliei de la Moscova de către OCA în acelaşi același timp a fost văzută de mulţi ruşi mulți ruși din [[diaspora]] ca o capitulare în faţa dominaţiei fața dominației sovietice a Bisericii Rusiei, exprimată, de exemplu, în aceste cuvinte ale faimosului scriitor [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Aleksandr_Soljenițîn Aleksandr SolzhenitsynSoljenițîn]] (proaspăt exilat în Vest) ca reacţie reacție la acest gest: "Cum se poate acest lucru? Fără nici un fel de milă pentru cei înlănţuiţiînlănțuiți, în loc să le dăm jos lanţurilelanțurile, să ni le punem şi și nouă înşineînșine? Fără nici un fel de milă faţă față de cei înrobiţiînrobiți, să ne punem singuri gâtul în în jugul supunerii?"[http://gnisios.narod.ru/rocorsobors.html]

În urma protestelor ROCOR faţă față de acţiunea acțiunea Moscovei, OCA a început să distribuie rapoarte care respingeau faptul că Mitropolia fusese vreodată parte componentă a ROCOR, că ROCOR este "necanonică" şi și că trebuie evitată de credincioşii credincioșii OCA. În aceste eforturi, OCA a fost ajutată de Arhiepiscopul [[Iakovos (Coucouzis) de America|Iakovos (Coucouzis)]] al [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii|Arhiepiscopiei GreceştiGrecești]], ale cărui activităţi activități [[ecumenism|ecumenice]] din anii 1960 şi și 1970 provocaseră plecarea unei părţi părți a clerului său spre Biserica din Afara GraniţelorGranițelor, inclusiv [[Mănăstirea Schimbării la Faţă Față (Brookline, Massachusetts)|Mănăstirea Schimbării la FaţăFață]] din Brookline, Massachusetts în întregul ei. Până la acel moment, Arhiepiscopia Greacă fusese în [[comuniune deplină]] cu ROCOR.[[Image:St Basil Simpson.jpg|right|thumb|200px|Biserica Ortodoxă Rusă Sfântul Vasile cel Mare (Simpson, PA), care a făcut parte din [[Biserica Ortodoxă Rusă|MP]], [[OCA]] şi și [[ROCOR]].]]

În 1982, Episcopul [[Herman (Swaiko) de Washington şi și New York|Herman (Swaiko) de Philadelphia]], episcop OCA pentru Eastern Pennsylvania, a decretat că toţi toți parohienii săi vor trebui să utilizeze [[Calendarul iulian revizuit]]. Unii deja îl foloseau, dar alţii alții încă erau la acel moment după [[Calendarul iulian]].

Ca rezultat al acestui decret, au apărut schisme interne în parohii în întreaga eparhie, dar mai ales în inima OCA în Wyoming Valley (zona Scranton şi și Wilkes-Barre). Catedrla Sfântul Ioan din Mayfield s-a rupt complet de OCA (la care aderase în 1951 prin separare de ROCOR) iar două parohii s-au rupt în câte două congregaţiicongregații, fiind create două noi parohii în Old Forge (Sfântul Ştefan, prin separare de Sfântul Mihail şi și prin construirea unei noi biserici) şi și Simpson (Sfântul Vasile, care şiși-a păstrat clădirea în timp ce restul celor fideli OCA şiși-au sfinţit sfințit un nou spaţiu spațiu de cult). În alte numeroase parohii, au avut loc migraţii migrații ale credincioşilorcredincioșilor, separându-se ei înşişi înșiși în funcţie funcție de preferinţa faţă preferința față de calendar—aceia care au preferat Calendarul iulian au rămas cu ROCOR în timp ce aceia care au preferat Calendarul iulian revizuit au rămas cu OCA.

Această divizare a dus la intensificarea sentimentelor ostile dintre OCA şi și ROCOR, care (ROCOR) intra atunci într-o nouă etapă de oferire de refugiu parohiilor nemulţumite şi nemulțumite și clerului dornic să părăsească jurisdicţiile jurisdicțiile "moderniste". O mare parte din acest comportament este pus de istoricul ROCOR, Părintele Alexey Young, pe seama influenţei influenței încorporării [[Mănăstirea Schimbării la Faţă Față (Brookline, Massachusetts)|Mănăstirii Schimbării la FaţăFață]] în Biserica Rusă din Afara GraniţelorGranițelor.

==2001-prezent: încălzirea relaţiilorrelațiilor==[[Image:Bishops Peter and Nikolai.jpg|right|thumb|250px|Episcopii [[Peter (Loukianoff) de Cleveland|Peter]] ([[ROCOR]]) şi și [[Nikolai (Soraich) de Sitka|Nikolai]] ([[OCA]]) salutându-se la o slujbă de hirotonire a unui episcop OC OCA în mai 2005.]]De la alegerea Mitropolitului [[Laurus (Skurla) de New York]] ca Întâistătător al ROCOR şi și de la ulterioara apropiere a acestei jurisdicţii jurisdicții de Moscova, au apărut semnele unor mai bune relaţii relații dintre OCA şi și ROCOR. Seminarişti Seminariști care studiau la seminariile OCA au găsit adăpost la [[Seminarul Ortodox Sfânta Treime (Jordanville, New York)]] al ROCOR iar seminarişti seminariști ROCOR, de asemenea, au participat la evenimentele [[OISM]] organizate în seminariile OCA. Primul membru OCA student la Seminarul Sfânta Treime, Vitaly Efimenkov, a absolvit în 2002. Merită menţionaţi câţiva absolvenţi menționați câțiva absolvenți ai Seminarului Sfânta treimeTreime, care după absolvire şiși-au continuat studiile universitare la [[Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir (Crestwood, New York)|Seminarul Sfântul Vladimir]]. Cel mai recent absolvent al ambelor seminarii este Andrei Psarev, profesor de Istoria Bisericii Ruse la Sfânta Treime.

Warmly worded letters from the De asemenea, scrisori cu cuvinte calde au fost trimise din partea ierarhiei OCA hierarchy have also been sent to the că tre ierarhia ROCOR hierarchy.[http://www.oca.org/Docs.asp?ID=49&SID=12] FurtherMai mult, pilgrims from the pelerini din ROCOR have visited the OCA au vizitat [[metochionmetoc]] in Moscow ul OCA din Moscova [http://www.st-catherine.ru/en/news/0118.htm] and Metropolitan iat Mitropolitul Laurus has received representatives of the a primit reprezentanți ai OCA for informal discussionspentru discuții neoficiale.[http://www.st-catherine.ru/en/news/0113.htm] AdditionallyÎn plus, the cancelarul OCA's chancellor and one of its senior priests have attended a banquet at și unul din preoții săi seniori au participat la un banchet la o conferință a clerului ROCOR clergy conference.[http://www.orthodoxnews.netfirms.com/53/OCA%20Chancellor.htm]

Odată cu reconcilierea dintre ROCOR şi și Patriarhia Moscovei din 2007, ROCOR şi și OCA au reluat comuniunea deplină iar în multe zone clerul din ambele jurisdicţii jurisdicții a [[împreună slujire|slujit împreună]]; una din zonele care merită atenţie atenție este Seattle, unde clerul şi și membrii comunităţii comunității din treisperezece treisprezece parohii au slujit împreună timp de o săptămână reunificarea canonică.

==Cronologie a transferului de parohii şi și mănăstiri ==De-a lungul istoriei comune a ROCOR şi și OCA, în special după ruptura din 1946, numeroase comunităţi comunități s-au despărţit şi despărțit și afiliat între cele două jurisdicţiijurisdicții, de obicei după vreo dispută cu episcopul local. De obicei, nu parohia în întregul ei își schimba jurisdicţiajurisdicția, iar transferurile erau însoţite însoțite adesea de o ruptură a parohiei, de la câţiva câțiva indivizi la părţi părți consistente din parohie. Mai jos este un tabel cu majoritatea acestor transferuri.

| colspan="4" style="text-align:center; font-size:150%;" | Transferuri de comunități între ROCOR & și OCA Community Transfers

| '''YearAnul'''| '''CommunityComunitatea'''| '''FromDe la'''| '''ToLa'''

| Episcopul [[Kyrill (Yonchev) de Pittsburgh|Kyrill]] şi și [[Eparhia Bulgară în Exil|Eparhia Bulgară]]:<br>

*Biserica Sfinţii Sfinții Chiril şi și Metodieh (Lorain, OH)

| [[Mănăstirea Înălţării Înălțării Domnului (Resaca, Georgia)|Mănăstirea Înălţării Înălțării Domnului (Resaca, GA)]]

==IzvoareSurse==

[[Categorie:Articole de calitate]][[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții]]