14.992 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
==Viața==
Pafnutie a fost persecutat pentru credința sa creștină, suferind o mutilare a genunchiului stâng și pierderea ochiului drept în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor împotriva creștinilor]] declanșate de împăratul Maximian (286-305). Ulterior a fost condamnat la muncă silnică într-o mină. După promulgarea [[Edictul de la Milano|Edictului din Milano]] de către Sf. Împărat [[Constantin cel Mare]], a fost eliberat și a putut să-și continue chemarea sa de a-i creștina pe egiptenii acelor timpuri, ajungând [[episcop]] al Tebaidei de Sus.
În anul 325 a luat parte la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic de la Niceea]]. Se spune că însuși Sf. Împărat [[Constantin cel Mare]], cel care convocase acest sinod pentru a tranșa ampla dispută asupra [[erezie]]i [[arianism]]ului, a ținut să-l întâlnească personal pe Pafnutie și l-a onorat sărutând orbita ochiului pierdut de acesta în timpul persecuțiilor la care fusese supus.
Sf. Pafnutie a avut un rol important, poate chiar decisiv, în dezbaterea de la Primul Sinod Ecumenic pe tema celibatului clericilor. Cei mai mulți dintre episcopii prezenți la sinod erau dispuși să urmeze precedentul creat la Conciliul de la Elvira, care interzicea relațiile conjugale pentru episcopii, preoții și diaconii care se căsătoriseră înainte de [[hirotonire]].
==Note==