259 de modificări
Modificări
Mândria
,→Sursele mândriei
==Caracterizare generală==
===Mândria îl coboară pe om şi-l acoperă de ruşine===
[[Solomon]] arată în [[Pilde|Proverbele]] sale că în timp ce cel [[smerenia|smerit]] cu duhul capătă cinste, mândria omului îl scoboară pe acesta<ref>Prov29.23</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/>şi îl acoperă pe om de ruşine.<ref>Prov11.2, 25.27</ref><ref name="Concordanţă"/> , Căci el se face astfel asemănător [[înger]]ilor acelor îngeri careau făcut păcatul<ref>2Pet2.4, dorind Iov4.18</ref> de neiertat de a-şi dori cu neruşinare să ia locul lui [[Dumnezeu]] . Fiindcă nu şi-au păzit vrednicia, ci şi-au părăsit locaşul<ref>Iuda 1.6</ref>, au fost blestemaţi <ref>Mt25.41</ref> şi coborâţi din [[cer]] , aşa cum arată Iisus însuşi,<ref>Lc10.18, 2Pet2.4, Apoc12.9</ref>şi transformaţi în [[diavol]]idiavoli. Aceştia sunt puşi în pază sub întuneric<ref>Iuda 1.6, cum arată Cartea Facerea|Facerii2Pet2.4</ref name="Anania 2"/> , în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei Celei Mari, aşa cum ne spun apostolul Iuda şi apostolul Petru. Numai pe cei [[smerenia|smeriţi]] Dumnezeu îi împodobeşte cu [[înţelepciunea|înţelepciune]], aşa cum ne încredinţează înţeleptul Solomon.<ref>Prov11.2, 25.27 </ref><ref name="Concordanţă"/>
===Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi pedepseşte inima trufaşă, candela celor răi===
Ochii trufaşi sunt primii din seria de şapte lucruri urâte de Domnul, aşa cum le menţionează [[Solomon]].<ref>Prov16.5, Ps131.1,2, Prov30.13 </ref><ref name="Concordanţă"/>Agur vorbea, în „[[Pilde|,,Proverbele lui Solomon]]”", chiar de un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.<ref>Prov30.13</ref><ref name="Concordanţă"/>Aceşti ochi sunt semne ale unei inimi trufaşe care, fiind o scârbă înaintea Domnului, nu va rămâne nepedepsită, ne spune Solomon<ref>Prov16.5, Ps131.1</ref><ref name="Concordanţă"/> Iar dintr-o [[inimă]] trufaşă ies cuvintele semeţe, ca ale vrăjmaşilor [[psalmistului]] care-l prigonesc şi vor să-l doboare,<ref>Ps 131.1,2</ref> sau ca ale acelora despre care vorbeşte proorocul [[Obadia]], care erau mulţumiţi şi se [[bucuriebucuria|bucurau]] de nenorocirea abătută asupra copiilor lui [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]], vorbind cu semeţie în ziua strâmtorării acestora,<ref>Obadia1.12</ref>sau ca ale celor care, doborând cu sabia pe copiii lui [[Israel]] şi luând în stăpânire două neamuri şi ţări, au început să se fălească şi să-şi înmulţească cuvintele împotriva lui [[Dumnezeu]].<ref>Ezec35.13</ref> Creştinul va fi ca psalmistul al cărui suflet este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat, care stă lângă mama sa, spune psalmistul.<ref>Ps 131.1,2</ref>Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu reprezintă decât [[păcat]], aşa cum ne spune [[Solomon]].<ref>Prov 21.4</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Mândria este rădăcina păcatelor mari===
Psalmistul arată că mândria este rădăcina marilor încălcări de lege.<ref>Ps 131.1,2</ref>Cine este [[smerenia|smerit]] nu poate fi [[uciderea|ucigaş]] (căci nu e [[iubirea de arginţi|lacom]] după bani şi nu poate fi foarte [[gelozia|gelos]]), nu e [[lăcomia|lacom]] de mâncare, băutură, bani, [[furt|hoţ]] sau [[invidia|pizmaş]] (căci se mulţumeşte cu ce dă Dumnezeu), nu este [[mânia|mânios]] (căci nu se consideră cel mai important), nu este [[desfrânarea|desfrânat]] (căci el este încredinţat că trupul este templul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], neconsiderând că îi aparţine), nu e [[hula|hulitor]] (căci e recunoscător faţă de darul vieţii primit de la Dumnezeu), nu e [[lenea|leneş]] (căci nu pune comoditatea sa pe primul plan). Mândria poate fi chiar o pricină de nesupunere faţă de legile ţării. Legea ebraică prevedea pedeapsa cu moartea pentru acela care, din mândrie, nu asculta de [[preot]]ul sau judecătorul destinat a rezolva cazurile grele privitoare la un [[uciderea|omor]], la o neînţelegere sau la o [[vătămarea corporalălovirea|rănire]]. Se scotea astfel răul din mijlocul lui [[Israel]] pentru că tot poporul să audă şi să se [[teama|teamă]], şi să nu se mai îngâmfe.<ref>Deut.17.8-13</ref><ref name="Anania 2"/>
==Omul mândru==
[[Solomon]] ne arată că [[înţelepciunea|înţeleptul]] [[teama|se teme]] şi se abate dela rău, dar prostul este nechibzuit şi sigur de sine.<ref>Prov14.16</ref> Solomon ne încredinţează că mândria aţâţă [[cearta|certurile]]<ref>Prov13.10</ref><ref name="Concordanţă"/> şi ne spune că omul [[nesăbuinţa|nesăbuit]] lovit de înfumurare şi cu gânduri rele ar fi mai bine să-şi pună mâna la gură pentru a nu stârni, în [[mânia]] sa, [[cearta|certuri]].<ref>Prov30.33</ref><ref name="Concordanţă"/> Fudulia poate cufunda omul în [[iubirea de arginţisărăcia|sărăcie]]: mai bine să fii [[smerenia|smerit]] şi să ai o slugă decât să fii fudul şi să nu ai ce mânca, ne pune în gardă Solomon.<ref>Prov12.9</ref>Trufia se înalţă adeseori din solul unei anumite corectitudini, cum se întâmplă cu cei mândri şi dispreţuitori, iar [[smerenia|umilinţa]] creşte de multe ori din lacrimile păcătoşilor, aşa cum ne avertizează [[Iisus]] în [[pilda vameşului şi fariseului]].<ref>Lc18.9-14</ref><ref name="Concordanţă"/>[[Înţelepciunea]], personificată în [[Pilde|Proverbele Pildele lui Solomon]](Proverbele lui Solomon), strigă că ea urăşte trufia şi mândria, purtarea rea şi gura [[minciuna|mincinoasă]].<ref>Prov8.12-13</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanţă biblică, secţiunea mândria</ref> Mândria este prezentă în discursurile falşilor învăţători, sofişti şi [[iubirea de arginţi|lacomi]] împotriva cărora vorbeşte [[apostolul Pavel]] într-una din [[epistolele]] sale.<ref>1Tim6.3-5</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Oamenii mândri ce se cred înţelepţi===
[[Solomon]] ne atrage atenţia să nu ne socotim [[înţelepciunea|înţelepţi]] şi să nu ne [[nădejdea|bizuim]] pe [[înţelepciunea noastră]]noastră, ci să ne [[teama|temem]] de Domnul şi să ne abatem de la rău.<ref>Prov3.5-7</ref> Omul [[iubirea de arginţi|bogat]] este unul dintre aceia care cred că sunt [[înţelepciunea|înţelepţi]]; pe acesta [[iubirea de arginţisărăcia|săracul]] priceput îl cercetează, arată acelaşi Solomon.<ref>Prov28.11</ref>În general putem să tragem [[nădejdea|nădejde]] de îndreptare mai mult de la un [[nesăbuinţa|nesăbuit]] decât de la unul care se crede [[înţelepciunea|înţelept]], ne previne Solomon.<ref>Prov26.12</ref><ref name="Concordanţă"/>Proorocul [[Proorocul Ieremia]] spune că e bine ca [[înţelepciunea|înţeleptul]] să nu se laude cu [[înţelepciunea]] lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, [[iubirea de arginţi|bogatul]] să nu se laude cu bogăţia lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că-l cunoaşte pe [[Dumnezeu]], care face [[mila|milă]], [[judecată]] şi [[dreptatea|dreptate]] pe pământ, căci în aceasta găseşte [[plăcerea|plăcere]] Dumnezeu.<ref>Ier 9.23</ref>[[Psalmistul]] ne asigură că nu se abate de la legea Domnului cu toate că îngâmfaţii îi aruncă batjocuri,<ref>Ps 119.51</ref>că păzeşte din toată inima poruncile Domnului cu toate că duşmanii urzesc [[minciuna|neadevăruri]] împotriva lui.<ref>Ps 119.69</ref> El se roagă cerându-i lui Dumnezeu să aibă [[mila|milă]] de credincioşi pentru că aceştia sunt sătui de dispreţul celor trufaşi şi de batjocurile celor îngâmfaţi.<ref>Ps 123.4</ref> Psalmistul se văită că trufaşii îl hărţuiesc şi se războiesc cu el,<ref>Ps 56.2</ref> că îngâmfaţii sapă gropi înaintea lui şi îl prigonesc fără temei, dar el ne asigură că nu va părăsi poruncile sfinte;<ref>Ps 119.85</ref>El se plânge că nişte îngâmfaţi îi întind curse şi laţuri, dar ne spune că el se roagă la Dumnezeu pentru izbăvire.<ref>Ps140.5-10</ref> Psalmistul plânge pentru că nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva lui şi vor să-i [[uciderea|ia viaţa ]] şi îl roagă pe [[Dumnezeu]] cel îndurător, [[mila|milostiv]], îndelung [[răbdarea|răbdător]] şi bogat în bunătate să-l întărească, să-l scape şi să facă un semn pentru ca vrăjmaşii săi să rămână de ruşine.<ref>Ps 86.14</ref>[[Iisus]] a spus [[pilda vameşului şi a fariseului]] pentru aceia care credeau ei înşişi că sunt neprihăniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.<ref>Lc18.9-14</ref><ref name="Concordanţă"/>[[Apostolul Pavel]] le spune romanilor să nu umble după lucruri înalte ci să rămână la cele [[smerenia|smerite]] şi să nu se socotească singuri [[înţelepciunea|înţelepţi]].<ref>Rom12.16</ref><ref name="Concordanţă"/>; să aibă simţiri [[cumpătarea|cumpătate]] despre sine, potrivit cu măsura de [[credinţa|credinţă]] împărţită de Domnul.<ref>Rom12.3</ref><ref name="Concordanţă"/> Căci „dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur”, aşa cum scrie acelaşi apostol galatenilor.<ref>Gal 6.3</ref>
===Omul mândru lăudăros===
Omul mândru este adeseori lăudăros.<ref>Iac4.13-16, Ps 75.4-6, Ps10.3, Ps 94.2-4, Prov 25.14, 27.2</ref><ref name="Concordanţă"/> Doar faptele bune în sine pot fi obiect de laudă,<ref>Ga6.4, Iac1.9-10 </ref> căci motiv adevărat de laudă (din partea altuia) este ceea ce este în inimă, şi nu în înfăţişare, spune [[apostolul Pavel]]<ref>2Cor5.11-12</ref>Astfel fratele din starea de jos să se laude cu înălţarea lui, iar [[iubirea de arginţi|bogatul]] să se laude cu [[smerenia]] lui, după cum spune apostolul [[Iacobapostolul Iacov]]. Adesea oamenii se laudă nejustificat cu lucruri pe care le-au primit (bunuri, origine bună, sănătate, educaţie bună, etc) aşa cum observă apostolul Pavel<ref>1Cor4.6-7 </ref><ref name="Anania 2"/>
===Omul mândru şi necredincios===
Omul mândru este de multe ori [[necredinţa|ateu]]<ref>Ps10.4</ref>sau îşi zice în sinea sa că [[Dumnezeu]] nu pedepseşte,<ref>Ps10.4,13</ref> că uită sau că îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea, spune psalmistul<ref>Ps10.11</ref>, fiind împiedicat în [[judecata]] şi vederea sa de întunericul de nori, aşa cum se menţionează în [[Iov|Cartea lui Iov]].<ref>Iov22.13-14</ref>
===Omul mândru şi batjocoritor===
Omul îngâmfat este deseori batjocoritor, arată [[batjocoritorSolomon]], arată Solomon<ref>Prov14.6, 1.22, 21.24, Dan11.22, Os7.5 </ref> Batjocoritorii sunt cauza [[cearta|certurilor]], neînţelegerilor, ocărilor, stărilor sociale conflictuale,<ref>Prov 22.10, 29.8, Iov17.2</ref> dincolo de faptul că îşi creează singuri [[suferinţa|suferinţe]] şi neplăceri, spune acelaşi Solomon.<ref>Prov 9.12, 24.9</ref> Cine îşi bate joc de [[sărăcia|sărac]], îşi bate joc de Cel care l-a făcut<ref>Prov17.5, 14.31 </ref>, iar acesta va fi batjocorit de [[Dumnezeu]], avertizează autorul „Proverbelor”.[[Pildele lui Solomon]](Proverbele lui Solomon)<ref>Prov 3.34 </ref> Batjocoritorul nu ascultă şi nu-i place [[mustrarea]],<ref>Prov 9.7-8, 13.1</ref> aşa că lor le sunt rezervate [[pedepsele]], inclusiv loviturile, spre îndreptare, ne previne Solomon.<ref>Prov19.25,29,21.11 </ref> Dacă vor rămâne neschimbaţi, nu vor vedea [[împărăţia lui Dumnezeu]], arată apostolul Pavel<ref>1Cor6.10, Is29.20 </ref> Apostolii Iuda şi [[apostolul Petru |Petru]] arată că în zilele din urmă (premergătoare [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|apocalipsei]]) vor fi batjocoritori.<ref>Iuda1.18, 2Pet3.3,</ref>
===Omul mândru şi rău===
Omul rău şi mândru, la adăpostul succeselor sale materiale, este dispreţuitor, [[uciderea|ucigaş]] şi asupritor al celor nenorociţi, [[lăudăros]], [[ateu]] sau [[hula|hulitor]] al Domnului, gura sa fiind plină de [[blestemeblestem]] e şi [[minciuna|înşelătorii]], ne spune psalmistul.<ref>Ps10</ref> Sau, fericit şi netulburat de suferinţe, este [[lăcomia|îmbuibat]], asupritor, are o limbă neobosită şi devine pricină de poticnire pentru oamenii de rând, arată acelaşi psalmist.<ref>Ps73</ref>[[Psalmistul]] se roagă pentru pedepsirea trufaşilor.<ref>Ps 12.3, Ps 31.18, Ps 94.2-4, Ps 119.21, Ps119.78, Ps 119.122</ref> [[Dumnezeu]] îi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi, asigură psalmistul.<ref>Ps138.6, 1Sam2.3-5</ref> El ştie totul şi cântăreşte toate faptele, precum spune [[Ana]], una din soţiile lui [[Elcana]], în [[rugăciunearugăciune]] a ei fierbinte, consemnată în [[Cartea I a Regilor]].<ref>1Sam2.3-5</ref>
==Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri==
În „Levitic” [[Cartea Leviticului|Levitic]] [[Dumnezeu]] îi avertizează pe copiii lui [[Israel]] că va frânge mândria puterii lor.<ref>Lev26.13-19</ref><ref name="Concordanţă"/> [[Solomon]] ne încredinţează că Dumnezeu surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarul [[văduvei]]<ref>Prov 15.25</ref><ref name="Concordanţă"/> şi că îşi va bate joc de cei batjocoritori în timp ce celor [[smerenia|smeriţi]] le va da [[har]].<ref>Prov3.34</ref> [[Psalmistul]] ştie că Dumnezeu [[mântuire|mântuieşte]] poporul care se [[smerenia|smereşte ]] şi [[smerenia|smereşte ]] privirile trufaşe<ref>Ps 18.27</ref>şi îi sfătuieşte pe cei lăudăroşi să nu mai vorbească cu atâta trufie<ref>Ps 75.4-6</ref>pentru că Dumnezeu mustră pe cei îngâmfaţi care au rătăcit de la [[poruncile]] lui Dumnezeu<ref>Ps119.21</ref>, pedepseşte aspru pe cei mândri<ref>Ps 31.23</ref> şi frânge mândria domnitorilor.<ref>Ps 75.12</ref> [[Ana]], una din soţiile lui [[Elcana]], necăjită de [[Penina]] pentru că era stearpă, îşi varsă sufletul înaintea Domnului recunoscând că Dumnezeu smereşte şi Dumnezeu înalţă şi până la urmă capătă rod. Ea îl naşte pe [[Samuel]], care avea să devină un mare [[judecător]], care a domnit cu [[dreptatea|dreptate ]] peste Israel, aşa cum consemnează [[Cartea I a Regilor]]<ref>1Sam2.7</ref> [[David]], [[rugăciune|rugându-se ]] Domnului, spune:„Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mândri”.<ref>2Sam 22.28</ref> [[Fecioara Maria]], în discuţia pe care o are cu [[Elisabeta]], ruda sa şi mama lui [[Ioan BotezatorulBotezătorul]] spune:
:„Dumnezeu a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile, pe cari le aveau cei mândri în inima lor.
:A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
:Pe cei flămânzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mâinile goale”.<ref>Lc1.51-52 </ref><ref name="Anania"/>
==Sursele mândriei==
[[Cercetarea|Cunoaşterea]] este una din pricinile de mândrie, căci „cunoştinta ingâmfă„cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte” învaţă [[apostolul Pavel]]<ref>1Cor8.1</ref>. [[Adam]] şi [[Eva]] au fost alungaţi din [[rai]] din pricina trufiei cunoaşterii, pentru că au nesocotit porunca Domnului şi au mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului, arată [[Cartea Facerii]]<ref>Fac3.1-6</ref><ref name="Anania 2"/> . [[diavol|Lucifer]] a căzut din [[cer]] din pricina trufiei, devenind [[diavol|Satan]](duşmanul, [[diavoluldiavol]]ul), învaţă proorocul [[Isaia]]<ref>Is14.12-14, Lc10.18</ref><ref name="Anania 2"/> . [[Puterea]] şi [[iubirea de arginţi|bogăţia]] reprezintă a doua cauză de mândrie. Regele asirian [[Sanherib]], regii babilonieni Nabucadneţar [[Nabucudonosor al II-lea]] şi [[Belşaţar]], regii lui Israel [[Ozia]], Ezechia[[Iezechia]], tânarul [[Adonia ]] cad pradă acestui [[păcat]]. Ea cuprinde cetăţi(Iacov, Tir, Efraim, [[homosexualitatea|Sodoma]]) şi ţări (Egipt, Israel, Iuda, Moab). ==Păcatele mândriei==După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu [[Spovedania#P.C4.83catele_m.C3.A2ndriei|păcatele mândriei]].
==Mândria domnitorilor==
[[Cartea I a Regilor]] relatează cum [[Adonia]], pe care tatăl său, [[David]], nu-l mustrase niciodată, s-a sumeţit împotriva tatălui său, împăratul, uneltind pentru preluarea puterii.<ref>1Imp1.5-6</ref>:Cărţile istorice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament ]] relatează cum [[Dumnezeu]] a pedepsit trufia lui [[Sanherib]], trimiţând un [[înger]] care ucide 185 000 de soldaţi din tabăra acestuia, obligându-l să renunţe la lupta împotriva lui [[EzechiaIezechia]]. El se întoarce în ţara sa unde este ucis de fiii săi, în timp ce se ruga în templu.<ref>2Imp19, 2Cron32.1-22 </ref><ref name="Concordanţă"/> [[Image:William Blake-Nebuchadnezzar.jpg|thumb|300px|right|Nabocodonosor al II-lea, pedepsit, pentru mândria sa, să trăiască precum dobitoacele pentru şapte ani]] Cartea profetică a proorocului [[Daniel]], care-i poartă numele, istoriseşte cum [[NabucadneţarNabucudonosor al II-lea]] primise atâta putere, încât i s-a îngâmfat inima, şi i s-a împietrit până la mândrie. Aşa cum i-a tălmăcit [[Daniel]] [[visulvis]] său neliniştitor, el a fost îndepărtat de pe tron şi a fost despuiat de [[slava]] lui: a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, a locuit la un loc cu măgarii sălbatici, i s-a dat să mănânce iarbă ca la boi, trupul i-a fost udat de roua cerului, i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor; [[inima]] i s-a făcut ca a fiarelor; şapte vremi au trecut peste el, până când a recunoscut că [[Dumnezeu]] stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea; şi atunci a fost reaşezat în scaunul de domnie.<ref>Dan4.1-37, 5.18-21 </ref><ref name="Concordanţă"/> :[[Belşaţar]] nu învaţă nimic din istoria tatălui său şi nu-şi smereşte inima, aşa că mesajul lui [[Dumnezeu]], scris de mâna Domnului pe tencuiala zidului împărătesc -continuă aceeaşi carte profetică- se împlineşte nemilos, aşa cum este tâlcuit de [[Daniel]]: Belşaţar este ucis, domnia revenindu-i lui Dariu, Medul (Darius al II-lea Ochos, rege persan)<ref>Dan5.1-31 </ref><ref name="Concordanţă"/> :[[Cartea a doua II-a a Cronicilor ]] relatează cum [[Împăratul]] împăratul [[Ozia]], fiul lui [[Amaţia]], a dus o viaţă plăcută lui [[Dumnezeu]], ajungând un lider regional foarte influent, cu o armată foarte numeroasă şi, devenit puternic, s-a sumeţit: a intrat în [[Templul din Ierusalim|Templul]] Domnului pentru a arde [[tămâie]], faptă îngăduită doar [[preot|preoţilor]], fiii lui [[AronAaron]], care au fost sfinţiţi s-o aducă. Înfruntat de preotul [[Azaria]] şi cei 80 de preoţi care-l atenţionară că face un [[păcat]]- continuă cartea- el s-a [[mânia|mâniat ]] pe preoţi, şi cum s-a mâniat, i-a apărut o [[boala|lepră]] pe frunte, pe care a avut-o până la sfârşitul vieţii. El a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său, [[Iotam]], era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării. <ref>2Cron26.1-16-23 </ref><ref name="Concordanţă"/>:Aceeaşi carte a Cronicilor evocă cum, fiind [[boala|bolnav ]] de moarte, [[EzechiaIezechia]] a făcut o [[rugăciune]] Domnului, iar Domnul l-a vindecat. În loc să răsplătească binefacerea primită, Ezechia, părăsit de Dumnezeu care vroia să-i încerce [[inima]], s-a îngâmfat din pricina bogăţiilor şi le-a arătat solilor babilonieni toate locurile unde îşi ţinea lucrurile de mare preţ. Atunci [[mânia ]] lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, însă Ezechia, smerenia|smerindu-se din mândria lui, împreună cu locuitorii [[Ierusalimului]], a făcut ca mânia lui Dumnezeu să nu vină peste ei în timpul vieţii lui: [[Isaia]] îl anunţă că, după moartea sa, ţara va fi jefuită şi copiii săi duşi în robie la curtea [[Babilonului]].<ref>2Cron32.23-31, 2Imp, cap20 </ref><ref name="Concordanţă"/>
==Cetăţi şi ţări mândre smerite==
==Lupta împotriva mândriei==
Psalmistul se [[Psalmistulrugăciunea|roagă]] se roagă pentru păzirea de mândrie.<ref>Ps19.13 </ref> Creştinul se îndepărtează de cei trufaşi, ne spune acelaşi psalmist.<ref>Ps40.4,101.5</ref> [[Iubirea]] creştinească alungă mândria, arată apostolul Pavel într-unul din cele mai emoţionante pasaje ale sale, aflat în „Epistola întâi [[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Epistola I către corinteni”corinteni]].<ref>1Cor13.4-8</ref> :Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndriemândrie, :nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mîniemânie, nu se gîndeşte gândeşte la rău, :nu se bucură de neleguirenelegiuire, ci se bucură de adevăr,
:acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.
:Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşisfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşitsfârşit.
:Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
:dar cînd când va veni ce este desăvîrşitdesăvârşit, acest „în parte” se va sfîrşisfârşi.(1Cor13.4-10)
==Bibliografie==
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
==Note==
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references/></div>
[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:Păcate]]
[[en:Pride]]