259 de modificări
Modificări
Mândria
,→Sursele mândriei
[[Image:Vameşul şi fariseul.jpg|thumb|300px|right|Vameşul şi fariseul]]
{{Spiritualitate didactică}}
[[Image:Mândria-Jacob Matham.png|thumb|right|Mândria-Jacob Matham,1592-93, Bayly Art Museum]]
'''Mândria''' (sau '''trufia''') este un [[păcat]] care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate, etnie, rasă, culoarea pielii, etc). Mândria este unul din cele şapte păcate capitale.<ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> Ea îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea [[diavol]]ilor, foşti [[îngeri]] azvârliţi din cer de [[Dumnezeu]] din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte [[păcate]]).
Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă născătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le [[smerenia|smereşte]] inima prin [[suferinţa|suferinţe]] şi necazuri. Exemple pilduitoare sunt destinele tragice ale lui [[Sanherib]], [[Belşaţar]] şi ale Egiptului, [[Israel]]ului, Moabului sau cele ceva mai blânde ale lui [[Nabucodonosor al II-lea]], [[Ozia]] sau [[Iezechia]].
În mod obişnuit mândria aţâţă [[cearta|certurile]], poate cufunda omul în [[sărăcia|sărăcie]] (prin refuzul de a presta unele [[munca|munci]] considerate inferioare) şi poate da naştere la dispreţ faţă de ceilalţi, ceea ce se întâmplă la unii oameni care au o anumită corectitudine morală ([[pilda vameşului şi fariseului]]). Ea este incompatibilă cu adevărata [[înţelepciunea|înţelepciune]]. Creştinul adevărat nu se socoteşte niciodată înţelept, cum fac cei [[iubirea de arginţi|bogaţi]] sau mulţi din oamenii mândri, pentru că acest lucru l-ar îndepărta de [[mântuire]].
Omul mândru este adeseori lăudăros (cu ceea ce de fapt nu-i aparţine- bunuri, sănătate, educaţie, origine), în multe cazuri ateu, uneori batjocoritor; în anumite cazuri el este [[lăcomia|îmbuibat]] şi asupritor iar în altele adună mulţime de păcate grele. Cauzele mândriei sunt [[cercetarea|cunoaşterea]], [[iubirea de arginţi|bogăţia]] şi [[puterea]] sau chiar o anumită corectitudine morală. Armele luptei împotriva mândriei sunt [[rugăciune]]a şi [[iubirea]] aproapelui, modelul suprem fiind [[Iisus]], care este [[blândeţea|blând]] şi [[smerenia|smerit]] cu inima.
==Caracterizare generală==
===Trufia spurcă pe om===
Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi nu se spală pe mâini înainte de a mânca, Isus [[Iisus]] foloseşte acest prilej pentru a-i învăţa pe ucenici [[ucenic]]i că ,, Nu „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om’’om”. Căci ,, orice „orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna’’ hazna” pe când ,,ce „ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om’’. Apoi enumeră păcatele [[păcat]]ele care, avându-şi sălaş în inimă şi ieşind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele şi trufia.(<ref>Mc7.1)-23 </ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea mândria, pag 266</ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă,„ce este mândria”, pag 389-390</ref>.
===Mândria îl coboară pe om şi-l acoperă de ruşine===
[[Solomon ]] arată în Proverbele sale că în timp ce cel [[smerenia|smerit ]] cu duhul capătă cinste, mândria omului îl scoboară pe acesta(<ref>Prov29.23</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2) "/>şi îl acoperă pe om de ruşine(2”).<ref>Prov11.2, 25.27</ref><ref name="Concordanţă"/> , căci Căci el se face astfel asemănător îngerilor acelor îngeri careau făcut păcatul<ref>2Pet2.4, dorind Iov4.18</ref> de neiertat de a-şi dori cu neruşinare să ia locul lui Dumnezeu. Fiindcă nu şi-au păzit vrednicia, ci şi-au părăsit locaşul<ref>Iuda 1.6</ref>, au fost blestemaţi <ref>Mt25.41</ref> şi coborâţi din cer , aşa cum arată Iisus însuşi,<ref>Lc10.18, 2Pet2.4, Apoc12.9</ref>şi transformaţi în diavoli. Aceştia sunt puşi în pază sub întuneric<ref>Iuda 1.6, 2Pet2.4</ref>, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei Celei Mari, aşa cum ne spun apostolul Iuda şi apostolul Petru. Numai pe cei [[smerenia|smeriţi ]] Dumnezeu îi împodobeşte cu [[înţelepciunea|înţelepciune]], aşa cum ne încredinţează înţeleptul Solomon(2”).<ref>Prov11.2, 25.27 </ref><ref name="Concordanţă"/>
===Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi pedepseşte inima trufaşă, candela celor răi===
Ochii trufaşi sunt primii din seria de şapte lucruri urâte de Domnul, aşa cum le menţionează [[Solomon(4)]].<ref>Prov16.5, Ps131.1,2, Prov30. 13 </ref><ref name="Concordanţă"/>Agur vorbea, în ,,Proverbele lui Solomon", chiar de un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus. (<ref>Prov30.13). Ei </ref><ref name="Concordanţă"/>Aceşti ochi sunt semne ale unei inimi trufaşe care, fiind o scârbă înaintea Domnului, nu va rămâne nepedepsită, ne spune Solomon<ref>Prov16.(3) 5, Ps131.1</ref><ref name="Concordanţă"/> Iar dintr-o inimă trufaşă ies cuvintele semeţe, ca ale vrăjmaşilor psalmistului care-l prigonesc şi vor să-l doboare,<ref>Ps 131.(5) 1,2</ref> sau ca ale acelora despre care vorbeşte proorocul [[Obadia]], care erau mulţumiţi şi se [[bucuria|bucurau ]] de nenorocirea abătută asupra copiilor lui [[IudaIscarioteanul|Iuda]], vorbind cu semeţie în ziua strâmtorării acestora (,<ref>Obadia1.12) </ref>sau ca ale celor care, doborând cu sabia pe copiii lui Israel şi luând în stăpânire două neamuri şi ţări, au început să se fălească şi să-şi înmulţească cuvintele împotriva lui [[Dumnezeu (]].<ref>Ezec35.13). </ref> Creştinul va fi ca psalmistul al cărui suflet este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat , care stă lângă mama sa(, spune psalmistul.<ref>Ps 131.1,2).</ref>Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu este reprezintă decât [[păcat.]], aşa cum ne spune Solomon. (<ref>Prov 21.4).</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Mândria este rădăcina păcatelor mari===
==Omul mândru==
[[Solomon ]] ne arată că [[înţelepciunea|înţeleptul ]] se teme şi se abate dela rău, dar prostul este nechibzuit şi sigur de sine (.<ref>Prov14.16).</ref> Solomon ne încredinţează că mândria aţâţă [[cearta|certurile(]]<ref>Prov13.10), </ref><ref name="Concordanţă"/> şi ne spune că omul [[nesăbuinţa|nesăbuit ]] lovit de înfumurare şi cu gânduri rele ar fi mai bine să-şi pună mâna la gură pentru a nu stârni, în [[mânia ]] sa, certuri(.<ref>Prov30.33) </ref><ref name="Concordanţă"/> Fudulia poate cufunda omul în [[sărăcia|sărăcie]]: mai bine să fii [[smerenia|smerit ]] şi să ai o slugă decât să fii fudul şi să nu ai ce mânca, ne pune în gardă Solomon. (<ref>Prov12.9) </ref>Trufia se înalţă adeseori din solul unei anumite corectitudini, cum se întâmplă cu cei mândri şi dispreţuitori, iar [[smerenia|umilinţa ]] creşte de multe ori din lacrimile păcătoşilor, aşa cum ne avertizează Isus [[Iisus]] în [[pilda vameşului şi fariseului]].(Prov18<ref>Lc18.9-14) </ref><ref name="Concordanţă"/>Înţelepciunea, personificată în [[Pildele lui Solomon]](Proverbele lui Solomon), strigă că ea urăşte trufia şi mândria, purtarea rea şi gura [[minciuna|mincinoasă (]].<ref>Prov8.12-13). </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanţă biblică, secţiunea mândria</ref> Mândria este prezentă în discursurile falşilor învăţători, sofişti şi [[iubirea de arginţi|lacomi ]] împotriva cărora vorbeşte [[apostolul Pavel ]] într-una din epistolele sale(.<ref>1Tim6.3-5).</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Oamenii mândri ce se cred înţelepţi===
[[Solomon ]] ne atrage atenţia să nu ne socotim înţelepţi şi să nu ne [[nădejdea|bizuim ]] pe [[înţelepciunea ]] noastră, ci să ne [[teama|temem ]] de Domnul şi să ne abatem de la rău (.<ref>Prov3.5-7). </ref> Omul [[iubirea de arginţi|bogat ]] este unul dintre aceia care cred că sunt înţelepţi, dar ; pe care acesta [[sărăcia|săracul ]] priceput îl cercetează, arată acelaşi Solomon. (<ref>Prov28.11). </ref>În general putem să tragem [[nădejdea|nădejde ]] de îndreptare mai mult de la un [[nesăbuinţa|nesăbuit ]] decât de la unul care se crede înţelept, ne previne Solomon(.<ref>Prov26.12).</ref><ref name="Concordanţă"/>Proorocul [[Ieremia ]] spune că e bine ca înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că-L l cunoaşte pe [[Dumnezeu]], care face [[mila|milă]], [[judecată ]] şi [[dreptatea|dreptate ]] pe pământ, căci în această aceasta găseşte [[plăcere ]] Dumnezeu(.<ref>Ier 9.23).</ref>Psalmistul se plânge ne asigură că îngâmfaţii îi aruncă batjocuri dar el nu se abate de la Legea legea Domnuluicu toate că îngâmfaţii îi aruncă batjocuri, (<ref>Ps 119.51) că urzesc neadevăruri împotriva lui dar </ref>că el păzeşte din toată inima poruncile Domnuluicu toate că duşmanii urzesc [[minciuna|neadevăruri]] împotriva lui.(<ref>Ps 119.69); el </ref> El se roagă cerându-i lui Dumnezeu să aibă milă de ei credincioşi pentru că ei aceştia sunt sătui de dispreţul celor trufaşi şi de batjocurile celor îngâmfaţi (.<ref>Ps 123.4).</ref> Psalmistul se văită că trufaşii îl hărţuiesc şi se războiesc cu el(,<ref>Ps 56.2). </ref> că îngâmfaţii sapă gropi înaintea lui şi îl prigonesc fără temei , dar el ne asigură că nu părăseşte va părăsi poruncile sfinte.(;<ref>Ps 119.85); </ref>El se plânge că nişte îngâmfaţi îi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului, şi îi întind capcane, dar ne spune că el se roagă La la Dumnezeu pentru izbăvire (.<ref>Ps140.5-10). </ref> Psalmistul plânge pentru că nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva lui şi vor să-i [[uciderea|ia viaţa ]] şi îl roagă pe [[Dumnezeu ]] cel îndurător, milostiv, îndelung [[răbdarea|răbdător ]] şi bogat în bunătate să-l întărească, să-l scape şi să facă un semn pentru ca vrăjmaşii săi să rămână de ruşine.(<ref>Ps 86.14)</ref>Isus [[Iisus]] a spus pilda vameşului şi a fariseului pentru aceia care credeau ei înşişi că sunt neprihăniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi(.<ref>Lc18.9-14)</ref><ref name="Concordanţă"/>[[Apostolul Pavel ]] le spune romanilor să nu umble după lucruri înalte ci să rămână la cele [[smerenia|smerite ]] şi să nu se socotească singuri [[înţelepciunea|înţelepţi]].(<ref>Rom12.16)</ref><ref name="Concordanţă"/>; să aibă simţiri cumpătate despre sine , potrivit cu măsura de [[credinţa|credinţă ]] împărţită de Domnul(.<ref>Rom12.3)</ref><ref name="Concordanţă"/> Căci ,,dacă „dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur’’singur”, aşa cum scrie acelaşi apostol galatenilor.(<ref>Gal 6.3)</ref>
===Omul mândru lăudăros===
Omul mândru este adeseori lăudăros(9). <ref>Iac4.13-16, Ps 75.4-6, Ps10.3, Ps 94.2-4, Prov 25.14, 27.2</ref><ref name="Concordanţă"/> Doar faptele bune în sine pot fi obiect de laudă (9a), <ref>Ga6.4, Iac1.9-10 </ref> căci motiv adevărat de laudă (din partea altuia) este ceea ce este în inimă, şi nu în înfăţişare(9b), spune [[apostolul Pavel]]<ref>2Cor5.11-12</ref>Astfel fratele din starea de jos să se laude cu înălţarea lui, iar [[iubirea de arginţi|bogatul]] să se laude cu [[smerenia]] lui, după cum spune [[apostolul Iacov]]. Adesea oamenii se laudă nejustificat cu lucruri pe care le-au primit(bunuri, origine bună, sănătate, educaţie bună, etc)(9c)aşa cum observă apostolul Pavel<ref>1Cor4.6-7 </ref><ref name="Anania 2"/>
===Omul mândru şi necredincios===
Omul mândru este de multe ori [[necredinţa|ateu(10) ]]<ref>Ps10.4</ref>sau îşi zice în sinea să sa că [[Dumnezeu ]] nu pedepseşte(,<ref>Ps10.4,13), </ref> că uită sau că îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea(, spune psalmistul<ref>Ps10.11)</ref>, fiind împiedicat în judecata şi vederea sa de întunericul de nori (, aşa cum se menţionează în [[Iov|Cartea lui Iov]].<ref>Iov22.13-14)</ref>
===Omul mândru şi batjocoritor===
Omul îngâmfat este deseori batjocoritor(12), arată [[Solomon]]<ref>Prov14.6, 1.22, 21.24, Dan11.22, Os7. 5 </ref> Batjocoritorii sunt cauza [[cearta|certurilor]], neînţelegerilor, ocărilor, stărilor sociale conflictuale(12a), <ref>Prov 22.10, 29.8, Iov17.2</ref> dincolo de faptul că îşi creează singuri [[suferinţa|suferinţe ]] şi neplăceri(12b), spune acelaşi Solomon.<ref>Prov 9.12, 24. 9</ref> Cine îşi bate joc de [[sărăcia|sărac]], îşi bate joc de Cel care l-a făcut(12c)<ref>Prov17.5, 14.31 </ref>, iar acesta va fi batjocorit de [[Dumnezeu]], avertizează autorul [[Pildele lui Solomon]](12dProverbele lui Solomon)<ref>Prov 3. 34 </ref> Batjocoritorul nu ascultă si şi nu-i place mustrarea(12e), <ref>Prov 9.7-8, 13.1</ref> aşa că lor le sunt rezervate pedepsele, inclusiv loviturile, spre îndreptare(12f), ne previne Solomon.<ref>Prov19.25,29,21. 11 </ref> Dacă vor rămâne neschimbaţi, nu vor vedea [[împărăţia lui Dumnezeu(12g). În zilele din urmă vor fi batjocoritori(12h).:1)Mc7.18-23 2)Prov29.23 2”)Prov11.2, 25.27 3)Prov16.5, Ps131.1 4)Prov16.5, Ps131.1,2, Prov30.13 5)Ps 131.1,2 6)Ps19.13 7)Prov 21.4 8)Prov14.16 9)Iac4.13-16]], Ps 75.4-6, Ps10.3, Ps 94.2-4, Prov 25.14, 27.2 9a)Ga6.4, Iac1.9-10 9b)2Cor5.11-12 9c) 1Cor4.6-7 10)Ps10.4 11)Ps10.4,11-13 12)Prov14.6, 1.22, 21.24, Dan11.22, Os7.5 12a) , 22.10, 29.8, Iov17.2 12b)Prov 9.12, 24.9 12c)Prov17.5, 14.31 12d)Prov 3.34 12e)Prov 9.7-8, 13.1 12f)Prov19.25,29,21.11 12g)arată apostolul Pavel<ref>1Cor6.10, Is29.20 12h</ref> Apostolii Iuda şi [[apostolul Petru|Petru]] arată că în zilele din urmă (premergătoare [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|apocalipsei]])vor fi batjocoritori.<ref>Iuda1.18, 2Pet3.3,</ref>
===Omul mândru şi rău===
Omul rău şi mândru, la adăpostul succeselor sale materiale, este dispreţuitor, [[uciderea|ucigaş ]] şi asupritor al celor nenorociţi, lăudăros, ateu sau [[hula|hulitor ]] al Domnului, gura sa fiind plină de blesteme [[blestem]]e şi [[minciuna|înşelătorii(13)]], ne spune psalmistul. <ref>Ps10</ref> Sau, fericit şi netulburat de suferinţe, este [[lăcomia|îmbuibat]], asupritor, are o limbă neobosită şi devine pricină de poticnire pentru oamenii de rând(14), arată acelaşi psalmist.<ref>Ps73</ref>Psalmistul se roagă pentru pedepsirea trufaşilor(19). <ref>Ps 12.3, Ps 31.18, Ps 94.2-4, Ps 119.21, Ps119.78, Ps 119.122</ref> [[Dumnezeu ]] îi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi(15), care asigură psalmistul.<ref>Ps138.6, 1Sam2.3-5</ref> El ştie totul şi cântăreşte toate faptele, precum spune Ana, una din soţiile lui Elcana, în rugăciunea [[rugăciune]]a ei fierbinte(, consemnată în [[Cartea I a Regilor]].<ref>1Sam2.3-5).</ref>
==Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri==
În [[Cartea Leviticului|Levitic]] [[Dumnezeu ]] îi avertizează pe copiii lui Israel că va frânge mândria puterii lor. <ref>Lev26.13-19). </ref><ref name="Concordanţă"/> [[Solomon ]] ne încredinţează că Dumnezeu surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarul văduvei (<ref>Prov 15.25) </ref><ref name="Concordanţă"/> şi că îşi va bate joc de cei batjocoritori în timp ce celor [[smerenia|smeriţi ]] le va da [[har(]].<ref>Prov3.34). </ref> Psalmistul ştie că Dumnezeu [[mântuire|mântuieşte ]] poporul care se [[smerenia|smereşte ]] şi [[smerenia|smereşte ]] privirile trufaşe (<ref>Ps 18.27) </ref>şi îi sfătuieşte pe cei lăudăroşi să nu mai vorbească cu atâta trufie.(<ref>Ps 75.4-6). </ref>pentru că Dumnezeu mustră pe cei îngâmfaţi care au rătăcit de la poruncile lui Dumnezeu (<ref>Ps119.21)</ref>, pedepseşte aspru pe cei mândri(<ref>Ps 31.23). </ref> şi frânge mândria domnitorilor (.<ref>Ps 75.12). </ref> Ana, una din soţiile lui Elcana, necăjită de Penina pentru că era stearpă, îşi varsă sufletul înaintea Domnului recunoscând că Dumnezeu smereşte şi Dumnezeu înalţă şi până la urmă capătă rod, născându-l . Ea îl naşte pe [[Samuel]], care avea să devină un mare prooroc. (judecător, care a domnit cu [[dreptatea|dreptate]] peste Israel, aşa cum consemnează [[Cartea I a Regilor]]<ref>1Sam2.7). </ref> [[David]], [[rugăciune|rugându-se ]] Domnului, spune:,,Tu „Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mândrimândri”.(<ref>2Sam 22.28). </ref> [[Fecioara Maria]], în discuţia pe care o are cu [[Elisabeta]], ruda sa şi mama lui [[Ioan Botezatorul Botezătorul]] spune că : :,,Dumnezeu „Dumnezeu a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile, pe cari le aveau cei mândri în inima lor.
:A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
:Pe cei flămânzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mâinile goale’’goale”. (<ref>Lc1.51-52 ). Isus critică </ref><ref name="Anania"/>Iisus a criticat slava deşartă după care umblau cărturarii [[cărturar]]ii şi fariseii careumblă [[farisei]]i; aceştia umblau după locurile dintâi la ospeţe, şi după scaunele dintâi în sinagogi; le place plăcea să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: ,Rabi„Rabi! Rabi!`, amintindu”. Iisus le-le a amintit că numai Unul este învăţătorul şi că oricine se va înălţa, va fi [[smerenia|smerit]]; şi oricine se va smeri, va fi înălţat. <ref>Mt23.11-12)</ref>, lucru aplicabil chiar la o masă când , unde este bine să fim mutaţi de gazdă mai sus în loc să fim izgoniţi în mod ruşinos de pe locurile cele dintâi dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază. (<ref>Lc14.7-11).</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania 2"/> Sfântul apostol [[Apostolul Petru ]] le spune [[preot|preoţilor ]] să se îmbrace cu [[smerenia|smerenie ştiind ]], amintindu-le că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă [[har ]], şi numai în acest fel , smerindu-se sub mâna tare a lui dumnezeuDumnezeu, ei vor fi înălţaţi la vremea potrivită. (<ref>1Pet5.5).</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/> Sfântul apostol [[Apostolul Iacov citează şi el Scriptura care spune că : ,,Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.`` când spune ]] arată că Duhul pe care l-a pus Dumnezeu să locuiască în noi nu ne vrea cu gelozie pentru Sine şi că în schimb, ne dă un har şi mai mare(şi că de aceea spune [[Biblia|Scriptura]]:„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”.<ref>Iac4.6).</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2"/> El le Dumnezeu surpă casa oamenilor mândri, îşi bate joc de cei batjocoritori, aşa cum spune Solomon, stă împotrivă oamenilor împotriva celor mândri(16), cum spune Iacov<ref>Prov 15.25, Prov3.34, Iac4.6, 1Pet5.5</ref><ref name="Concordanţă"/>, smerindu-le inima(17) <ref>Ps 75.4-6, Ps 31.23, Ps 75.12, 1 Reg 2.7, 2Sam 22.28, Iac4.9-10, Lc1.51-52, Mt23.11-12, Lc14.7-11, Is13.11, Lev26.13-19, Ier13.1-9, Ţefania3.10-11 </ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania"/> prin suferinţă (18)[[suferinţa|suferinţe]]<ref>Ps 107.12 </ref>şi necazuri.
==Sursele mândriei==
[[Cercetarea|Cunoaşterea ]] este una din pricinile de mândrie(20), căci „cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte” învaţă [[apostolul Pavel]]<ref>1Cor8.1</ref>. [[Adam ]] şi [[Eva ]] au fost alungaţi din [[rai ]] din pricina trufiei cunoaşterii(21), pentru că au nesocotit porunca Domnului şi au mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului, arată [[Cartea Facerii]]<ref>Fac3.1-6</ref><ref name="Anania 2"/>. [[diavol|Lucifer ]] a căzut din [[cer ]] din pricina trufiei, devenind [[diavol|Satan]] (duşmanul, diavolul)(22[[diavol]]ul), învaţă proorocul [[Isaia]]<ref>Is14.12-14, Lc10.18</ref><ref name="Anania 2"/>. [[Puterea ]] şi [[iubirea de arginţi|bogăţia ]] reprezintă a doua cauză de mândrie(23). :13)Ps10 14)Ps73 15)Ps138.6Regele asirian [[Sanherib]], 1Sam2.3regii babilonieni [[Nabucudonosor al II-5 16)Prov 15.25lea]] şi [[Belşaţar]], Prov3.34regii lui Israel [[Ozia]], Iac4.6[[Iezechia]], 1Pet5tânarul [[Adonia]] cad pradă acestui [[păcat]].5 17)Ps 75.4-6Ea cuprinde cetăţi (Iacov, Ps 31.23Tir, Ps 75.12Efraim, 1 Reg 2.7, 2Sam 22.28, Iac4.9-10[[homosexualitatea|Sodoma]]) şi ţări (Egipt, Lc1.51-52Israel, Mt23.11-12Iuda, Lc14.7-11, Is13.11, Lev26.13-19, Ier13.1-9, Tefania3.10-11 18Moab)Ps 107.12 19)Ps 12.3 ==Păcatele mândriei==După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, Ps 31lista cu [[Spovedania#P.18, Ps 94C4.2-4, Ps 11983catele_m.21, Ps119C3.78, Ps 119A2ndriei|păcatele mândriei]].122 20)1Cor8.1 21)Fac3.1-6 22)Is14.12-14
==Mândria domnitorilor==
==Cetăţi şi ţări mândre smerite==