Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Biserica „Buna Vestire” (Giurgiu)

201 octeți șterși, 28 decembrie 2015 05:31
m
Bibliografie: categ.
{{Îmbunătăţire}}'''Biserica „Buna Vestire” din Giurgiu''' este un lăcaș de cult ortodox din secolul al XIX-lea.
== Istoric ==
Înălţarea [[Biserică|Înălțarea Sfântului locaş]] locaș având hramul "[[Buna Vestire]]" sau "[[Blagoveştenia]]" „Blagoveștenia” a fost începută în anul 1863 de către comunitatea [[grecească]] existentă la acea dată în [[Giurgiu]]. Biserica a aparţinut aparținut statului grec până in în anul 1965, motiv pentru care mai este cunoscută şi și sub denumirea de "[[Biserica Grecească]]"„Biserica Grecească”. Marea ei faimă pe care şiși-a cucerit-o de-a lungul vremii se datorează atât penelului marelui pictor de biserici [[Gheorghe Tattarescu]], pictor care in în anul 1864 execută in în stil renascentist tâmpla, iar in în anul 1867 termină pictura pictură murală din interior in în tehnica ulei, procedeu revoluţionar revoluționar la acea vreme în România, cât şi și aurei de legendă care o învaluieînvăluie. De-a lungul vremii, sfântul locaş locaș a rămas neatins în urma unui incendiu provocat de un trasnettrăsnet, nu s-a prabuşit prăbușit în urma nenumăratelor cutremure de pamânt pământ devastatoare, deşideși, paradoxal, căramida cărămida este făcută manual, iar plafoanele din paiantapaiantă, pe când numeroase clădiri din jur, făcute din beton şi căramidă și cărămidă trainică de fabrică au fost avariate. La acestea,se mai adaugă şi și faptul că în două rânduri a fost la un pas de demolare, dar [[Dumnezeu]] a salvat-o în chip miraculos. Giurgiuvenii cred că biserica are un har deosebit, iar icoanele sunt făcatoare făcătoare de minuni.
== Descriere ==
Biserică se află amplasată chiar în centrul urbei. Este de mărime mijlocie. Lipsește turla, lucru neobișnuit pentru bisericile construite în stil bizantin din România. Acest fapt o face să pară smerită precum o cuvioasă maică încărcată de ani și de fapte bune. Este o expresie a duhului de smerenie ortodox, așa cum a fost înțeles de ctitorii acestui sfânt locaș. Orientarea edificiului este canonică, cu altarul spre răsărit, punct cardinal închipuind locul de ridicare al Soarelui Dreptății, Iisus Hristos, altarul sărutând în fiecare dimineață lumină văzuta, precum întreaga Ortodoxie sărută lumină nevăzută a Mirelui Ceresc. La fel ca celelalte biserici în stil bizantin, sfântul locaș este împărțit în trei încăperi principale: nartică, naos și altar. Are și un pridvor împodobit cu frumoase ornamente. Acesta este închis, iar deasupra lui se află clopotnița. Fundația este de piatră, iar pavimentul pavat cu dale. Formă bisericii este de navă trilobată, având un plan cruciform, caracteristic arhitecturii bizantine. O tâmplă (catapeteasmă) de lemn, care are 64 de icoane, dispuse pe patru niveluri, pictate în întregime de Gheorghe Tattarescu, desparte naosul de altar. Pe primul nivel se află icoanele împărătești, icoana Mântuitorului și a Fecioarei Maria. Icoana Mântuitorului Îl înfățișează pe Iisus Hristos binecuvântând. Chipul Său este aureolat de o lumină nepământească. Artistul a știut să redea bine măreția Lui dumnezeiască, atât de înfricoșătoare ochiului omenesc, dar, totodată, să nuanțeze blândețea, bunătatea și duioșia Lui, realizând o adevărată capodoperă, din păcate, foarte puțin cunoscută. Icoana Maicii Sfinte, purtând Pruncul în brațe, o înfățișează pe [[Fecioara Maria]] ca o mamă fericită. Pruncul Iisus din brațele ei privește undeva în depărtare, parcă încercând să cuprindă cu privirea Lui dumnezeiască întreaga omenire coruptă de păcat. Icoana hramului bisericii înfățișează binecunoscuta scenă când [[Arhanghelul Gavriil]] vestește fecioarei hotărârea lui Dumnezeu cu privire la destinul ei și al nostru. Din icoană, iradiază o lumină și o căldură nepământească, dătătoare de liniște și siguranță. Artistul a știut și aici cu mult meșteșug să apropie imaginea de sufletul credinciosului atât de mult, încât acesta să participe la misterul evenimentului cu o intensitate și înțelegere deosebită. Întreaga icoană pare atât de sfântă și familiară. Pe nivelul al doilea, deasupra ușilor împărătești, se află icoana „Cinei cele de Taină”. Momentul când Mântuitorul descoperă vânzarea lui [[Iuda]], [[ucenic]]ilor Săi, este zugrăvit emoționant, de o manieră care să ne facă să ne gândim la marii voievozi români, care le descopereau căpitanilor că vor muri trădați de unul din oamenii lor de încredere. Tot pe nivelul al doilea se găsesc cele douăsprezece icoane care înfățișează cele douăsprezece praznice împărătești. Pe nivelul al treilea se află o suită de șase icoane înfățișând pe cei doisprezece apostoli, aceștia fiind grupați doi câte doi. Nivelul al patrulea este rezervat celor doisprezece prooroci ai Vechiului Testament. Pe plafonul pronaosului este zugrăvită Sfânta Treime formată din cele trei persoane dumnezeiești, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar pe cel al naosului se regăsește imaginea ce reprezintă pe Iisus Pantocrator, pe Mântuitorul în slava Sa. De o frumusețe deosebită sunt și celelalte icoane care, împreună cu cele descrise mai înainte se îmbină într-o armonie desăvârșită.
Biserica se află amplasată chiar in centrul urbei. Este de mărime mijlocie. Lipseşte turla, lucru neobişnuit pentru bisericile construite în [[stil bizantin]] din România. Acest fapt o face să pară smerită precum o cuvioasă maică încărcată de ani şi de fapte bune. Este o expresie a duhului de smerenie ortodox, aşa cum a fost înţeles de ctitorii acestui sfânt locaş. Orientarea edificiului este canonică, cu altarul spre răsarit, punct cardinal închipuind locul de ridicare al Soarelui Dreptaţii, [[Iisus Hristos]], altarul sărutând în fiecare dimineaţă lumina văzuta, precum întreaga [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxie]] sărută lumina nevăzută a Mirelui Ceresc. La fel ca celelalte biserici în stil bizantin, sfântul locaş este împarţit în trei încăperi principale: [[nartică]], [[naos]] şi [[altar]]. Are şi un pridvor împodobit cu frumoase ornamente. Acesta este închis, iar deasupra lui se află clopotniţa. Fundaţia este de piatra, iar pavimentul pavat cu dale.Forma bisericii este de navă trilobată, având un plan cruciform, caracteristic arhitecturii bizantine. O tâmplă ([[catapeteasmă]]) de lemn, ==Anul 1965 și minunea care are 64 de [[icoane]], dispuse pe patru niveluri, pictate în întregime de Gheorghe Tattarescu, desparte naosul de altar. Pe primul nivel se află icoanele împărăteşti, icoana Mântuitorului şi a [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]]. Icoana Mântuitorului Îl înfăţişează pe Iisus Hristos binecuvântând. Chipul Său este aureolat de o lumină nepământescă. Artisul a ştiut să redea bine măreţia Lui dumnezeiască, atât de înfricoşătoare ochiului omenesc, dar, totodată, să nuanţeze blândeţea, bunătatea şi duioşia Lui, realizând o adevărată capodoperă, din păcate, foarte puţin cunoscută. Icoana Maicii Sfinte, purtând Pruncul în braţe, o înfăţişează pe [[Fecioara Maria]] ca o mamă fericită. Pruncul Iisus din braţele ei priveşte undeva în departare, parcă incercând să cuprindă cu privirea Lui dumnezeiască întreaga omenire coruptă de păcat. Icoana hramului bisericii înfăţişează binecunoscuta scenă când [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelul Gavriil]] vesteşte fecioarei hotărârea lui Dumnezeu cu privire la destinul ei şi al nostru. Din icoană, iradiază o lumină şi o căldură nepământescă, dadătoare de linişte şi siguranţă. Artistul a ştiut şi aici cu mult meşteşug să apropie imaginea de sufletul credinciosului atât de mult, încât acesta să participe la misterul evenimentului cu o intensitate şi înţelegere deosebită. Întreaga icoană pare atât de sfântă şi familiară.Pe nivelul al doilea, deasupra uşilor împărăteşti, se află icoana "[[Cina cea de Taină|Cinei cele de Taină]]".Momentul când Mântuitorul descoperă vânzarea lui [[Iuda]], ucenicilor Săi, este zugrăvit emoţionant, de o manieră care să ne facă să ne gândim la marii voievozi români, care le descopereau căpitanilor că vor muri trădaţi de unul din oamenii lor de încredere. Tot pe nivelul al doilea se găsesc cele douăsprezece icoane care înfăţişează cele douăsprezece praznice împărăteşti. Pe nivelul al treilea se află o suită de şase icoane înfăţişând pe cei doisprezece apostoli, aceştia fiind grupaţi doi câte doi. Nivelul al patrulea este rezervat celor doisprezece [[profet|prooroci]] ai [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Pe plafonul pronaosului este zugravită [[Sfânta Treime]] formată din cele trei persoane dumnezeieşti, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar pe cel al naosului se regăseşte imaginea ce reprezintă pe [[Iisus Pantocrator]], pe Mântuitorul în slava Sa.De o frumuseţe deosebită sunt şi celelalte icoane care,împreună cu cele descrise mai înainte se îmbină într-o armonie desăvârşită.avut loc atunci==
== Anul În anul 1965 şi minunea care , când sfântul locaș își prăznuia centenarul, autoritățile comuniste impun administrației bisericii să doneze municipiului o parte din terenul ei, pentru a avut loc atunci ==se începe construcția unui nou bloc de locuințe. Apoi,i se pune în vedere preotului paroh, venerabilul Ieremia Decu, să elibereze biserica de obiectele de cult, deoarece s-a hotărât demolarea ei. Vestea a căzut ca un trăsnet. Nu numai enoriașii, ci mulți giurgiuveni iubeau biserica și o frecventau. Toți se rugau Fecioarei Maria, patroana locașului să nu-i lase. Mulți aveau lacrimi în ochi. Dumnezeu i-a trimis parohului un gând înțelept: să apeleze la ambasada Greciei. Preotul împreună cu administratorul fac demersuri. Autoritățile condiționează menținerea ei de renovare. Totuși, statul grec nu este dispus să facă investiții. Mai rămânea o singură soluție: ca Biserica Ortodoxă Română să o preia și să suporte financiar cheltuielile renovării. Lucrul era posibil deoarece, cu excepția a cinci familii de origine greacă, ceilalți enoriași erau români. Stăpânirea jubila. Nu credea că Patriarhia română va face asemenea gest. Totuși, spre surprinderea tuturor, B.O.R. acceptă. Este incontestabil și meritul celui de-al treilea patriarh, Iustinian Marina. Biserica era salvată. Lucrările de renovare au început imediat. Enoriașii fac donații. Dar după cinci ani, preotul Iermia Decu se îmbolnăvește și trece la cele veșnice. Succesorul lui, preotul Lucian Manicatide este instalat ca paroh la 1 octombrie 1980. Acesta continuă procesul de restaurare. Când nimeni ne se mai aștepta, autoritățile revin la vechea obsesie. În anul 1987, se comunică oficial decizia de demolare. Vestea a îndurerat pe toată lumea. Preotul și enoriașii erau disperați. Se roagă în taina Fecioarei. Omenește,nu mai era nimic de făcut
În anul 1965, când sfântul locaş îşi prăznuia centenarul, autorităţile comuniste impun administraţiei bisericii să doneze municipiului o parte din terenul ei, pentru ==Ambasadorul Statelor Unite și a se începe construcţia unui nou bloc de locuinţe. Apoi,i se pune în vedere preotului paroh, venerabilul Ieremia Decu, să elibereze biserica de obiectele de cult, deoarece s-a hotărât demolarea ei. Vestea a căzut ca un trăsnet. Nu numai enoriaşii, ci mulţi giurgiuveni iubeau biserica şi o frecventau. Toţi se rugau Fecioarei Maria, patroana locaşului să nu-i lase. Mulţi aveau lacrimi în ochi. Dumnezeu i-a trimis parohului un gând înţelept: să apeleze la ambasada Greciei. Preotul împreună cu administratorul fac demersuri. Autorităţile condiţionează menţinerea ei de renovare. Totuşi, statul grec nu este dispus să facă investiţii. Mai rămânea o singură soluţie: ca [[Biserica Ortodoxă Română]] să o preia şi să suporte financiar cheltuielile renovării. Lucrul era posibil deoarece, cu excepţia a cinci familii de origine greacă, ceilalţi enoriaşi erau români. Stăpânirea jubila. Nu credea că Patriarhia română va face asemenea gest. Totuşi, spre surprinderea tuturor, B.O.R. acceptă. Este incontestabil şi meritul celui de-al treilea patriarh, [[Iustinian Marina]]. Biserica era salvată. Lucrările de renovare au început imediat. Enoriaşii fac donaţii. Dar dupa cinci ani, preotul Iermia Decu se imbolnaveşte şi trece la cele veşnice. Succesorul lui, preotul Lucian Manicatide este instalat ca paroh la 1 octombrie 1980. Acesta continuă procesul de restaurare. Când nimeni ne se mai aştepta, autorităţile revin la vechea obsesie.În anul 1987, se cominică oficial decizia de demolare. Vestea a îndurerat pe toata lumea. Preotul şi enoriaşii erau disperaţi. Se roagă în taina Fecioarei. Omeneşte,nu mai era nimic de facutdoua minune==
== Ambasadorul Statelor Unite şi a doua minune ==În aprilie 1987, noul ambasador al [[Statelor Unite]], [[Roger Kirk]], face o vizită la Giurgiu. Întrucât se ştia știa că înaltul demnitar american este şi și un mare amator de artă autentică, în special artă sacră, în programul vizitei a fost înclus şi inclus și un obiectiv religios de valoare. Aceasa Aceasta nu putea fi decât o biserică pictată de un mare artist. Lesne de înţelesînțeles, autoritaţile autoritățile evită biserica de la Giurgiu şi și se decid pentru biserica din satul limitrof, Vedea, pictată tot de penelul lui Gheorghe Tattarescu. Din cauza unor disfuncţionalităţi administativedisfuncționalități administrative, programul vizitei este dat peste cap. Intervine criza de timp. TotuşiTotuși,ambasadorul insista sa insistă să viziteze biserica. Brusc şi și inexplicabil, vremea se strică şi și este nevoit să renunţerenunțe. Se pregateşte pregătește de întoarcerea la BucureştiBucurești. Dar în ultimul moment, nu se ştie știe cum, a aflat de existenţa existența bisericii din Giurgiu. Insistă să o vadă. Impactul emoţional emoțional a fost zdrobitor. Înaltul demnitar a rămas mut în faţa fața splendorilor de aici. Măreţia şi nobleţea Măreția și noblețea icoanelor l-au copleşit şi copleșit și tulburat. Se spune că, atunci când a iesit ieșit din biserică, era cu totul schimbat. Şocul emoţional Șocul emoțional a fost atât de puternic, încât niciodată nu a încetat să se intereseze de soara soarta sfântului locaşlocaș.Cel puţin puțin ,în acel an,demolarea a fost considerată inoportună.Cu toate acestea, spectrul buldozerelor dictaturii a continuat să planeze peste gingaşia gingășia de paradis a sfintelor icoane şi și a picturilor murale din sfântul locaşlocaș. Căderea regimului ateist, în decembrie 1989 a pus capăt acestui coşmarcoșmar.
== Sfânul locaş Sfântul locaș după căderea regimului ateist ==
La câteva zile de la căderea dictaturii, în sfântul locaş locaș au fost adăpostite ajutoarele trimise de Occident pentru populaţiepopulație. Într-o revistă locală, "[[Ziua „Ziua de Giurgiu]]"Giurgiu”, avea să apară un articol semnat de [[Gabriel Iordan-Dorobanţu]]<ref>''Biserica "Buna Vestire" din Giurgiu/Între legendă şi adevăr''</ref>Dorobanțu, unde se arătau pentru prima dată minunile înfăptuite de Dumnezeu cu acest sfânt locaşlocaș, precum şi și abuzurile dictaturii ce voia să-l demoleze.După [[Revoluţie]]Revoluție, procesul restaurării a fost de lungă durată. Astăzi, biserica, complet renovată străluceşte strălucește într-o splendoare de neimaginat.
== Note: Bibliografie==* Gabriel Iordan-Dorobanțu, ''Biserica „Buna Vestire” din Giurgiu/Între legendă și adevăr'' (Ziua de Giurgiu, nr. 1, octombrie 1995)
<references />== Bibliografie ==''Ziua de Giurgiu'',nr. 1,octombrie 1995 == Legaturi externe ==* [http[Categorie://ro.wikipedia.org/wiki/Giurgiu GiurgiuBiserici din România]* [http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Tattarescu Gheorghe Tattarescu]
14.992 de modificări