{{Sfinti|nume=Sf. Ierarh Alexandru<br>al Constantinopolului|Imagine=[[Imagine:3008 alexandru.jpg|300px|Sf. Ierarh Alexandru al Constantinopolului]]|nastere= secolul III d.Hr.|adormire= 337 d.Hr.|localizare= [[Constantinopol]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=grec (cetăţean roman)|tip= [[Ierarh]]|canonizare=|calendar= [[30 august]]|biserici=|site=|}}Cel între [[sfânt|sfinţi]], părintele nostru '''Alexandru de Constantinopolal Constantinopolului''' a fost primul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|episcopal Constantinopolului]] de Constantinopol, el fiind deja episcop al Bizanţului atunci când numele oraşului a fost schimbat în [[Constantinopol]]. Alexandru a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] şi a luptat împotriva [[erezie]]i [[Arianism|ariene]]. El este [[prăznuirePraznic|pomenit]] de [[Biserică]] pe la [[30 august]].

Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 şi 244. A fost ales [[vicar]] pentru a-l asista pe [[Mitrofan de Constantinopol|Mitrofan]], care era episcop al Bizanţului în primele decade ale secolului al IV-lea şi care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine privind legată de transferul dintre Alexandru şi Mitrofan privind episcopia Bizanţului şi decesul lui Mitrofan. [[Hirotonie|Hirotonirea]] lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 şi 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deşi se poate ca şi Mitrofan însuşi să fi participat la acest sinod<ref> Site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en]] spune că Alexandru i-a succedat lui Mitrofan în 314.</ref>. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voinţei lui Mitrofan<ref>Datarea tranziţiei scaunului patriarhal dintre Mitrofan şi Alexandru din acest articol urmăreşte informaţiile postate pe site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en lista patriarhilor]]. Totuşi, aceste informaţii nu coincid cu cele din biografia lui Mitrofan I de pe acelaşi site şi nici cu perioada [[Sinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]], Alexandru fiind deja Episcop al Bizanţului cu zece ani înainte de sinod</ref>.

Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de [[Arie (eretic)|Arie]] şi învăţătura sa numită [[arianism]]. Alexandru l-a sprijinit pe [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi arianismul. După sinod, Arie a cerut să fie reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe împărat, [[Constantin cel Mare]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune<ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; Rufinus, ''Hist.'' i.</ref>. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' i. 37</ref>. Deşi adepţii lui Eusebiu l-au ameninţat pe Alexandru cu [[depunere]]a şi alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era [[catedrală|catedrala]] Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se [[pocăinţă|pocăieşte]]. Aşa cum se cunoaşte, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.

Alexandru nu i-a supravieţuit mult timp lui Arie<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' ii. 6 ; Theodoret, ''op. cit.''i. 19</ref>. Se spune că pe patul de moarte el şi-a numit succesorul în persoana vicarului său, [[Pavel I de Constantinopol|Pavel]] şi că şi-a avertizat [[cler]]ul împotriva lui [[Macedonius]], un [[semi-arianismArie|semi-arian]] care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi ale cărui învăţături au inspirat [[macedonianism]]ul.

:Aprinşi fiind de dragostea lui Hristos, slăviţilor, aţi luat jugul sfintei Sale Cruci, următori arătându-vă Lui în vieţile voastre, şi astfel făcutu-v-aţi părtaţi părtași dumnezeieştii Sale slave, înţeleptule Alexandru împreună cu minunatul Ioan şi cu slăvitul Pavel. Stând înaintea tronului Său, rugaţi-vă statornic pentru sufletele noastre.

înainte=[[Mitrofan de Constantinopolal Constantinopolului|Mitrofan]]|

titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Episcop de Constantinopolal Constantinopolului]]|

după=[[Pavel I de Constantinopolal Constantinopolului|Pavel I]]}}

[[Categorie: SfinţiSfinți]]

[[Categorie: Patriarhi de Constantinopolai Constantinopolului]]