Prezenţa Duhului conferă impasibilitate, perfecţiune în această viaţă, un soi de îndumnezeire, eliberarea de mişcarea patimilor şi, de aici, inutilitatea ascezei. Odată atinsă starea „spirituală” orice păcat, inclusiv cel sexual, putea fi făcut deoarece ei atinseseră starea lui Adam care se unea cu Eva în mod impasibil.

Euharistia, la fel ca orice Taină, era ineficace, însă nici bună, nici rea, şi de aceea, ei nu se separau întotdeauna de comunitatea eclesiastică. De aici putem presupune că nu admiteau nici prezenţa reală a Mântuitorului în Euharistie. Uneori se hirotoneau chiar episcopi, nu pentru că ar fi preţuit ierarhia, ci ca să capete autoritate.

[[Categorie:Erezii]]

[[en:Messalianism]]