Tatiana Romana

Sfânta Tatiana, diaconița și mucenița

Sfânta Muceniţă Tatiana a fost o diaconiţă din Biserica Romei din secolul al III-lea care a trăit în timpul domniei împăratului Alexandru Sever (222-235). Prăznuirea ei se face pe 12 ianuarie.

Viaţa

Tatiana s-a născut la Roma într-o familie nobilă. Tatăl său era funcţionar în administraţia imperială, creştin în ascuns şi care a crescut-o pe fiica sa în credinţa creştină. A devenit diaconiţă a unei biserici din Roma şi s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, îngrijind bolnavii şi ajutându-i pe cei în nevoi.

Toate acestea erau periculoase în acea vreme, iar într-o bună zi juristul Ulpian a prins-o pe Tatiana şi a încercat să o silească să aducă jertfă zeului păgân Apollo. Ea s-a rugat fierbinte, iar prin minune dumnezeiască atunci s-a pornit un cutremur care a distrus statuia lui Apollo şi o parte a templului. Demonul care locuia în acel idol a fugit de acolo scrâşnind din dinţi, fiind văzut de cei de faţă sub forma unei umbre care zbura prin aer.

Atunci persecutorii au poruncit ca Tatiana să fie torturată. I-au smuls ochii fecioarei cu nişte cârlige, însă ea a răbdat toate fără teamă, rugându-se pentru chinuitorii ei, implorând pe Domnul ca ochii duhovniceşti ai acestora să se deschidă. Iar Domnul a auzit rugăciunea roabei sale. Călăii au văzut patru îngeri care au înconjurat-o pe sfântă şi au început să-i bată pe chinuitorii ei. Văzând aceasta, opt dintre ei au crezut în Hristos şi au căzut în genunchi înaintea Sfintei Tatiana, cerându-i iertare pentru păcatul pe care îl săvârşiseră împotriva ei. Au fost torturaţi şi executaţi la rândul lor pentru că se mărturisiseră a fi creştini şi au primit astfel Botezul sângelui.

În ziua următoare, Sfânta Tatiana a fost adusă iarăşi înaintea judecătorului care, văzând că rănile i se vindecaseră complet, a poruncit ca aceasta să fie dezbrăcată şi bătută, iar trupul să-i fie tăiat cu nişte lame ascuţite. Făcând aceasta, aerul s-a umplut de bună mireasmă. Apoi sfânta a fost culcată la pământ şi bătută crunt de mai multe rânduri de slujitori care se înlocuiau unii pe alţii. Chinuitorii, sfârşiţi de puteri, spuneau că o putere nevăzută îi bătea cu beţe de fier. Într-adevăr, îngerii o apărau de loviturile pe care călăii le abăteau asupra ei, întorcându-le spre chinuitori, astfel încât nouă dintre ei au căzut morţi pe loc. Sfânta a fost apoi aruncată în închisoare, unde s-a rugat iarăşi toată noaptea, cântând şi aducând laudă lui Dumnezeu dimpreună cu îngerii.

La începutul dimineţii următoare, Sfânta Tatiana a fost dusă iarăşi înaintea judecătorilor. Chinuitorii au văzut uimiţi cum sfânta, după atâtea groaznice chinuri, era aproape cu totul sănătoasă şi încă mai strălucitoare şi mai frumoasă decât mai înainte. Atunci judecătorii i-au cerut să aducă jertfe zeiţei Diana. Sfânta a părut că se învoia, astfel că a fost dusă la templul păgân. Atunci Tatiana şi-a făcut semnul crucii şi a început să se roage. Dintr-o dată s-a auzit un bubuit de tunet asurzitor şi un trăsnet a lovit idolul, jertfele şi pe preoţii păgâni.

Sfânta muceniţă a fost iarăşi torturată îngrozitor. Chinuitorii au legat-o de un stâlp, i-au strujit trupul cu gheare de fier; i s-au tăiat şi sânii. În acea noapte, îngerii i-au apărut iarăşi sfintei în închisoare, vindecându-i rănile, ca şi mai înainte. În ziua următoare, Tatiana a fost dusă până la circ, fiind dată pradă unui leu flămând. Fiara însă nu i-a făcut fecioarei nici un rău, ci s-a mulţumit să-i lingă picioarele. Pe când leul era dus înapoi în cuşcă, l-a atacat şi l-a ucis pe unul dintre chinuitori.

Apoi Tatiana a fost aruncată în foc, însă nici focul nu i-a putut face niciun rău. Păgânii, crezând că sfânta era o vrăjitoare, i-au tăiat părul, închipuindu-şi că puterile ei magice ar fi fost cumva legate de părul ei lung. Apoi au închis-o în templul lui Zeus. A treia zi, preoţii păgâni au intrat în templu, dorind să aducă jertfe lui Zeus. Au zărit idolul căzut la pământ, sfărâmat şi pe sfânta muceniţă Tatiana lăudând cu bucurie pe Domnul Iisus Hristos.

În cele din urmă, Tatiana şi tatăl ei au fost amândoi decapitaţi într-o zi de 12 ianuarie, în preajma anului 225 d.Hr., primind astfel cununa muceniciei.

Cinstirea

Sfânta Muceniţă Tatiana este cinstită în întreaga Biserică Ortodoxă şi este cunoscută ca făcătoare de minuni. Se spune că minunele ei i-au adus pe mulţi la adevărata credinţă. Sfânta Tatiana este considerată a fi ocrotitoarea studenţilor, iar în Belarus, Rusia şi Ucraina „Ziua Sfintei Tatiana”, cunoscută şi ca „Ziua studenţilor”, este o sărbătoare naţională.

Sfântul Nicolae Velimirovici a scris un imn în cinstea sfintei Tatiana.

Sfintele Moaşte

Capul Sfintei Muceniţe Tatiana a fost adus de la Constantinopol, unde s-a aflat până în secolul al XVI-lea, de Binecredinciosul Voievod Neagoe Basarab în anul 1517, fiind aşezată în biserica Mănăstirii Curtea de Argeş. Moaştele Sfintei au fost mutate în 1949 în Catedrala mitropolitană din Craiova, aflându-se în aceeaşi raclă cu moaştele Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului şi ale sfinților mucenici Serghie şi Vah.

Mâna dreaptă a Sfintei se găseşte în biserica Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” a Peşterilor din Pskov (Rusia), alte două fragmente din moaştele Sfintei se mai găsesc în biserica Sfintei Tatiana din Moscova şi un alt fragment în relicvariul mănăstirii „Schimbarea la Faţă” din Brookline, Massachusetts.

Imnografie

Sfânta Tatiana, diaconița (icoană rusească, sec. XIX)

Tropar (glasul al 4-lea):

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tatiana strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condac (glasul al 4-lea):

Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce te-ai înroşit în sângiurile tale şi ca o frumoasă porumbiţă către cer ai zburat. Roagă-te deci pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.

Iconografie

Dionisie din Furna în Erminia sa (ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 164) arată că Sfânta Muceniţă Tatiana se zugrăveşte în rândul sfintelor muceniţe fecioare. Se zugrăveşte aşadar tânără şi purtând în mână crucea ca semn al muceniciei.

Surse

OrthodoxWiki:Tatiana of Rome, după:

• en: OCA.. Martyr Tatiana of Rome, and those who suffered with Her.
• en: Prologue from Ochrid. The Holy Female Martyr Tatiana.
• en: Holy Virgin Martyr Tatiana of Rome.
• en: Attwater, Donald and Catherine Rachel John. The Penguin Dictionary of Saints. 3rd edition. New York: Penguin Books, 1993. ISBN 0-140-51312-4
• en: Great Synaxaristes: Ἡ Ἁγία Τατιανὴ ἡ Μάρτυς. 12 Ιανουαρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
• en: The life and martyrdom of St. Tatiana

Legături externe

• ro: Sinaxar 12 ianuarie, Sfânta Muceniţă Tatiana.
• ro: Sfânta Muceniţă Tatiana, în Vieţile Sfinţilor.
• ro: Acatistul Sfintei Muceniţe Tatiana
• ro: Rugăciune către Sfânta Muceniţă Tatiana
• gr: Troparul Sf. Tatiana (audio)
• ru: Viaţa Sf. Tatiana şi cinstirea ei în Rusia (video)