14.992 de modificări
Modificări
m
→Viața: grupare referințe
După asasinarea lui Nichifor al II-lea ''Focas'' în 969, Simeon Metafrastul a deținut din nou ranguri înalte la curtea noului împărat Ioan Tzimiskes (969-976). A devenit ''Magistros'' (μάγιστρος) și a condus administrația militară, cu titlul de ''logotet al stratioților'' (λογοθέτης τοῦ στρατιωτικοῦ). A fost apoi avansat la rangul de ''logotet al dromului'' (λογοθέτης τοῦ δρόμου), post de mare prestigiu, care implica în acea perioadă relațiile cu ambasadorii puterilor străine, supravegherea cetățenilor străini și menținerea în stare de funcționare a comunicațiilor și poștei imperiale.
Dintre scrierile atribuite lui Simeon Metafrastul s-au păstrat o cronică, o colecție canonică, câteva scrisori și poezii, precum și alte scrieri de mai mică importanță. Dar marea sa operă, recunoscută în întreaga lume creștină este ''Menologionul'' său. Acesta este o colecție de vieți ale sfinților, sistematizate pentru cele douăsprezece luni ale anului, formată din aproximativ 150 de „articole” distincte, dintre care unele sunt preluate din colecții mai vechi, în timp ce altele au fost adăugate mai târziu.<ref>[https:name ="Catholic_Encyclopedia"//en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Symeon_Metaphrastes ''Symeon Metaphrastes'', Catholic Encyclopedia, Robert Appleton Company, New York, 1913].</ref>
Nu se cunosc amănunte despre sfârșitul vieții sale. Se pare că a căzut în dizgrație după urcarea pe tron a lui Vasile al II-lea ''Bulgaroctonul'' (976) și s-a retras într-o mănăstire, unde a murit la [[28 noiembrie]] 987. Probabil că în această ultimă perioadă a vieții sale s-a dedicat scrierilor sale religioase.