{{În curs}}''' Eutihie''' a fost un [[eretic]] care a trăit în secolul al V-lea. A fost [[arhimandrit]]ul unei [[mănăstire|mănăstiri]] din apropierea [[Constantinopol]]ului. Fiind un duşman înverşunat dușman înverșunat al [[nestorianism]]ului, el a căzut în cealaltă extremă, ajungând la o formă de [[monofizitism]] numită ulterior [[eutihianism]], după numele său, în perioada controverselor [[hristologie|hristologice]] din secolul al V-lea. Datorită intransigenţei intransigenței sale, a sfârşit sfârșit prin a fi anatemizat atât de creştinii creștinii calcedonieni, cât şi și de cei non-calcedonieni.

__TOC__==ViaţaViața==Little is known of the early life of EutychesSe cunosc puține despre începuturile vieții lui Eutihie. He is believed to have been born about year Se pare că s-a născut în jurul anului 380 and was an archimandrite at a monastery near Constantinople. His name first appeared in 428 as one of the first of those who started the process of complaints against [[Nestorius]]‘s teaching. In 431, he attended the [[Third Ecumenical Council|Council of Ephesus]] at which he was in vehement opposition to the teachings of [[Nestorius]] of Constantinople. Nestorius asserted an explanation of the natures of Christ such that the Virgin Mary could not be referred to as the “Mother of God” (i.e., Theotokos), Eutyches declared the Christ was “a fusion of human and divine elementsPrimele surse sigure îl menționează ca fiind arhimandritul unei mănăstiri din apropierea Constantinopolului.”

The issue at the time was how does one account for the divine and human aspects of Christ. After the condemnation of Nestorianism at the Council of EphesusNumele său apare pentru prima dată în anul 428, lingering disagreements between the Churches of Alexandria and Antioch were further refined by the protagonists of the two Churches. The Alexandrian doctrine was presented by fiind printre primii clerici care au luat poziție împotriva învățăturilor [[Cyril of Alexandriaeretic]], while the Antiochian position was held by Theodoret of Cyrus and [[John I of Antioch|John of Antioch]] both who had accepted the decisions of the Council of Ephesus. While the theologians Cyril and Theodoret came to a reconciliation of their differences as recorded by Cyril in his twelve chapters and other letters, the line of agreement was fine, and their partisans were not convinced. Into this tense arena of both religious and secular feelings, Eutyches took an extreme monophysite position, influenced by Emperor e ale lui [[Theodosius IINestorie]]’s minister Chrysaphius, that affected future Orthodox unity even though both sides contended that they both followed the faith of Cyril.

In the confusion after Cyril’s death in 444În anul 431 participă la [[Sinodul III Ecumenic]], Eutychesde la [[Efes]], not unde îl combate vehement pe Nestorie și pe adepții acestuia. Învățătura lui Nestorie ([[nestorianism]]ul) era o [[erezie]] hristologică care a apăruse ca o încercare de a learned man but much respectedexplica rațional și de a înțelege încarnarea [[Logos]]ului divin, began to denounce the supposed revival of Nestorianism by raising the issue with cea de-a doua persoană a [[Leo the GreatSfânta Treime|Pope Leo ISfintei Treimi]], who responded sympatheticallyomul [[Iisus Hristos]]. Nestorianismul susținea că cele două esențe, divină și umană, sunt separate și sunt două persoane: omul Iisus Hristos și Logosul divin, care locuiește în acest om. Eutyches criticisms De aceea, nestorienii respingeau terminologia „Dumnezeu a suferit” sau „Dumnezeu a fost răstignit”, howeverpentru că ei credeau ca omul Iisus Hristos a suferit și a fost răstignit. Mai mult, reverted to claims of ei respingeau termenul ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) dat [[ApollinarianismMaica Domnului|Fecioarei Maria]] that Cyril himself would have rejected, utilizând în schimb termenul ''Christotokos'' (Născătoare de Hristos), sau ''Anthropotokos'' (Născătoare de om). At Eutihie a patriarchal council at Constantinople in 448adus ca argument în combaterea nestorianismului faptul că „''Iisus Hristos a fost o unire între elementul uman și cel divin''”. În final, Sinodul a stabilit că nestorianismul insista excesiv asupra naturii umane a lui [[Flavian the ConfessorIisus Hristos|Flavian of ConstantinopleHristos]], în defavoarea naturii Sale divine. Sinodul a denunțat învățăturile Patriarhului [[Nestorie]] censured Eutyches for having an unbalanced theology and insisted that Eutyches voice the christological formula of “one person subsisting in two naturesca greșite și a stabilit că Hristos era o singură Persoană (și nu două persoane): Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional.” This Eutyches refusedAstfel, Maica Domnului trebuie considerată „Născătoare de Dumnezeu” (''Theotokos''), pressing pentru că a position that stressed one nature after incarnationdat naștere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. With this the christological storm was renewedUnirea celor două naturi ale lui Hristos era astfel încât nici una din cele două naturi nu o afecta negativ și nu o diminua pe cealaltă. Sinodul a mai declarat că textul [[Crezul|Crezului niceo-constantinopolitan]] era complet și a interzis orice modificare ulterioară a acesteia.

While the council was endorsed by Emperor TheodosiusPrincipala controversă hristologică din secolul al V-lea era modul în care s-ar fi putut ține cont simultan de natura divină și de cea umană a lui Hristos. Dupa condamnarea nestorianismului la Sinodul al III-lea Ecumenic (de la Efes), his death on dezacordurile deja existente dintre [[July 28Biserica din Alexandria]], 450 brought a reversal in Constantinople as Augusta și cea din [[Pulcheria the Empress|PulcheriaAntiohia]], who had supported Cyril, returned to powerau fost adâncite de către reprezentanții celor două Biserici. She and her new husband, the General and new emperor Doctrina alexandrină a fost susținută de către [[MarcianChiril al Alexandriei]], convened an international în timp ce poziția antiohiană era susținută de Theodoret din Cyrus și [[Fourth Ecumenical Council|counci]]l on [[October 8Ioan I al Antiohiei]]Deși ambele biserici acceptaseră deciziile Sinodul de la Efes, 451 at [[Chalcedon]] that declared the “robber council” of 449 null and void andiar ulterior Chiril al Alexandriei și Theodoret din Cyrus ajunseseră la o reconciliere, found that Leo’s position as expressed in his tome was consistent with Cyril’s faith. The council agreed on the orthodoxy of the [[christology]] of Cyril’s confessionpartizanii lor nu au fost convinși și au continuat să se critice în mod public.

Eutyches was deposed and exiledPe această scenă atât de tensionată de controversele religioase și laice, but apparently in exile he continued to expound his positionEutihie a luat o poziție extremă, fiind influențat și de ministrul Hrisafie al împăratului [[Teodosie al II-lea]] (care era monofizit), ceea ce a afectat unitatea ortodoxiei, chiar dacă ambele părți susțineau că urmează adevărata credință, așa cum fusese hotărât la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes și cum o prezentase în scrierile sale teologice Sf. Chiril al Alexandriei. În confuzia creată după moartea Sf. Chiril al Alexandriei, în 444, Eutihie, care era foarte respectat în acea perioadă, a început să denunțe o presupusă renaștere a nestorianismului, fiind sprijinit în demersurile sale de către [[Leon cel Mare|Papa Leon cel Mare]]. Prin poziția teologică adoptată, Eutihie revenea însă practic la dogmele [[apolinarianism]]ului (care neagă prezența unui suflet uman în Hristos, sufletul fiind înlocuit în acest caz de [[Logos]]ul divin), dogme pe care însuși Sf. Chiril al Alexandriei le respinsese. La un [[sinod]] patriarhal ținut la Constantinopol în anul 448, [[Flavian Mărturisitorul]] l-a criticat aspru pe Eutihie pentru părerile sale dezechilibrate, cerându-i în mod expres să adere la hristologia ortodoxă (dubla natură a lui [[Hristos]] după întrupare: divină și umană). Eutihie a refuzat însă, insistând că Hristos ar fi avut o singură natură după întruparea Sa. Prin aceasta a stârnit noi discuții și certuri în sânul comunității creștine. ==Eutihie și Sinodul „tâlhăresc” de la Efes==[[Sinodul I Ecumenic|Primul]] și [[Sinodul III Ecumenic|al III-lea]] [[sinod ecumenic]] stabiliseră că [[arianism]]ul și [[nestorianism]]ul sunt erezii, iar capii acestora, [[Arie]] și [[Nestorie]] fuseseră excomunicați. Excomunicarea și exilul lui Nestorie au fost puternic influențate de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a împăratului [[Teodosie al II-lea]]. În anul 441, Teodosie, sub influența eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine [[erezie|erezia]] [[Monofizism|monofizită]], care era promovată de [[arhimandrit]]ul Eutihie și de [[patriarh]]ul [[Dioscor al Alexandriei]] (succesorul Sf. [[Chiril al Alexandriei]]). Domnie, patriarh al [[Antiohia|Antiohiei]], a fost primul care a remarcat această greșeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, sfântul [[Flavian Mărturisitorul]], patriarhul de atunci al Constantinopolului, a convocat un sinod la [[Constantinopol]] în care a fost formulată oficial acuzația împotriva erorii lui Eutihie, acuzație făcută de Eusebiu, [[episcop]] de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus și excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină și cea umană).  La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie și de unii [[episcop]]i care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei [[Leon cel Mare]], un nou sinod, la Efes, care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese și excomunicase pe Eutihie în mod corect. Lucrările acestui ''al II-lea Sinod de la Efes'', așa cum a mai fost numit acest sinod (fiind însă mai târziu denumit și „''[[sinodul tâlhăresc de la Efes]]''”) au fost conduse de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. S-au păstrat înregistrările scrise ale ședințelor sinodului, ele fiind citite și analizate mai târziu, în cadrul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon]] din anul 451; aceste înregistrări oferă informații despre modul în care s-a desfășurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor și suporterii monofiziți ai acestora. Lui Flavian și altor șase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegația Romei și nu a citit în sinod scrisoarea papei [[Leon cel Mare|Leon]]. Patriarhul [[Dioscor al Alexandriei]], as attested to by Pope Leo’s request in care era succesorul sfântului [[Chiril al Alexandriei]], a stăruit în a susține că în Hristos există o singură fire (''physis''), adică a susținut exact poziția [[monofizitism|monofiziților]]. Conform acestei [[Erezie|erezii]], Mântuitorul ar fi „din două firi”, dar după întrupare ar fi devenit „o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul”. Este adevărat că și Sfântul Chiril folosise aceste cuvinte (grec. ''mia physis tou Theou Logou sesarkomeni''), dar Dioscor a omis multe dintre afirmațiile acestuia, care completau și echilibrau acest punct de vedere, și care foloseau o terminologie diferită. Eutihie a declarat că el ține credința de la [[Niceea]] și [[Efes]] și că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar el a continuat să susțină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susține cazul din partea acuzatorului lui Eutihie, episcopul Eusebiu de Dorylaeum, au fost refuzate, ca și încercările lui Flavian. Eutihie a obiectat și împotriva încercărilor de a se citi scrisoarea papei [[Leon cel Mare|Leon]], dar o petiție din partea [[mănăstire|mănăstirii]] lui Eutihie, în favoarea lui, a fost acceptată. Sfântul [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]] a fost bătut cu cruzime chiar în timpul lucrărilor sinodului de către călugări monofiziți, conduși de un anume Barsum. La încheierea lucrărilor sinodului, prin amenințări și presiuni, Eutihie a fost declarat ortodox și reinstalat în [[preot|preoția]] sa. Flavian a fost depus și excomunicat și, în curând, a murit din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un [[diacon]] loial lui Dioscor. Eusebiu a fost și el demis. De asemenea au mai fost demiși și alți episcopi care i se opuseseră lui Dioscor. ==Eutihie și Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon==Când papa [[Leon cel Mare|Leon]] a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor și acțiunile violente ale partizanilor lui, el l-a condamnat și numit ''latrocinium'', adică ''sinod tâlhăresc'' și a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca episcop legal al Constantinopolului până când acesta nu-și va explica într-un mod satisfăcător credința. Totuși, împăratul Teodosie a ignorat poziția lui Leon. În [[28 iulie]] 450, situația s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident (a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus și s-a rănit grav la coloana vertebrală), iar sora sa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] a preluat cârma imperiului și s-a căsătorit cu generalul [[Marcian (împărat)|Marcian]], care a devenit noul împărat. Împărăteasa și noul împărat se opuneau amândoi învățăturilor lui Dioscor și Eutihie, fiind ortodocși convinși. Odată cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie și mulți alți episcopi au condamnat și ei învățăturile greșite ale lui Dioscor și Eutihie. Pentru a clarifica disputele, împăratul Marcian a convocat în anul 451 un alt sinod, care a avut loc la Calcedon - este vorba despre [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]], care a rezolvat definitiv controversele religioase datorate ereziei [[monofizitism|monofizite]]. Acest sinod a condamnat atât [[Nestorianism]]ul cât și [[Sinodul tâlhăresc de la Efes|Sinodul tâlhăresc din 449]] care sprijinise [[erezie|erezia]] monofizită. Eutihie a fost declarat [[eretic]], demis și exilat. ==Moartea lui Eutihie==După demiterea și exilarea sa, Eutihie a persistat în a-și face publice învățăturile sale eretice. Acest fapt este atestat de o scrisoare din anul 454 that Eutyches be banished to a more distant placepapei Leon cel Mare către împăratul Marcian, în care se cere ca ereticul Eutihie fi izgonit într-un loc și mai îndepărtat. Eutyches died in exile in Eutihie a murit în exil, în anul 456.

*[http://www.newadvent.org/cathen/05631a.htm Catholic Encyclopedia: Eutyches]*[http://en.wikipedia.org/wiki/Eutyches Wikipedia: Eutyches]