Vulgata: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m (diacritice noi (cu virgulă))
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}'''Vulgata''' este o traducere a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] în limba latină, la sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V. Traducerile şi adaptările latine ale Vulgatei au fost făcute şi dirijate de sfântul [[Ieronim]], la cererea papei [[Damasus I al Romei]].
+
'''Vulgata''' este o traducere a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] în limba latină, făcută la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea. Această traducere și adaptările pentru limba latină i se datorează [[sfânt]]ului [[Ieronim]], la cererea papei [[Damasus I al Romei]].
  
Termenul de ''Vulgata'' pentru această traducere a Bibliei provine de la expresia latină folosite pentru a o desemna, şi anume ''versio vulgata'', care însemnă "traducerea folosită în mod obişnuit"<ref>Adjectivul ''vulgata'' nu are nici o conotaţie negativă sau scoborâtoare în limba latină, ci însemnând doar "obişnuită" sau "curentă". La fel, în expresia cunoscută azi "limba latină vulgară", adjectivul "vulgară" nu are o conotaţie negativă, ci se referă la limba folosită în mod curent.</ref>. '''Vulgata''' a devenit în timp cea mai cunoscută şi cu autoritate traducere a Sfintei Scripturi în limba latină în [[Biserica Romei]].  
+
Termenul de ''Vulgata'' pentru această traducere a [[Biblie]]i provine de la expresia latină folosită în mod curent pentru a o desemna: ''versio vulgata'', care înseamnă „traducerea folosită în mod obișnuit”<ref>Adjectivul ''vulgata'' nu are nici o conotație negativă în limba latină, el însemnând doar „obișnuită” sau „curent”. La fel, în expresia cunoscută azi drept „limba latină vulgară”, adjectivul „vulgară” nu are o conotație negativă, ci se referă la limba folosită în mod curent.</ref>.
  
==Background==
+
''Vulgata'' a devenit în timp cea mai cunoscută și cu autoritate traducere a Sfintei Scripturi în limba latină pentru [[Biserica Romei]].  
Versions of the Scriptures in Latin were used as early as the second century, although the Church then in the West was largely Greek. References to these early Latin texts are found in the works of [[Ciprian al Cartaginei]] and [[Tertulian]]. These Old Latin translations, however, were considered to be crudely done and "provincial"; that is, not authentic. As Christians in Italy and the West became more Latin-speaking, the provincial texts were looked down upon by the more polished Romans. A standard Latin Bible for the church in the West became more pressing. 
 
  
Pope [[Damasus I al Romei|Damasus I]] was determined to produce such a standard. In 382, Damasus commissioned Jerome to produce the Vulgate by revising and newly translating in Latin the various translations then in use, using Greek texts as a base. Initially, Jerome produced a revision of the [[Noul Testament]]. Then, he followed with the text of the [[Vechiul Testament]] based upon the Greek [[Septuaginta]]. He began with the [[Psaltirea]] in 384, of which the first version was called the Roman Psalter. This version was soon corrupted by text from the Old Latin translations, and Jerome began another version in 387 that became known as the Gallican Psalter.
+
==Istoric==
 +
[[Imagine:Vulgata.jpg|thumb|280px|right|Pagina de titlu a ediției din anul 1590 (Vulgata Sixtina)
 +
]]
 +
Încă din secolul al II-lea d.Hr. au fost folosite versiuni în limba latină ale [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], deși Biserica timpurie folosea îndeosebi limba greacă, chiar și în Occident. Trimiteri la aceste texte latine timpurii se găsesc în lucrările Sf. [[Ciprian al Cartaginei]] și ale lui [[Tertulian]]. Totuși, aceste traduceri vechi latine erau considerate a fi prea „grosolane” și „provinciale” pentru a fi autentice.
  
About 390, after completing the translation of much, if not all, of the Old Testament based upon the Septuagint, he began a version based upon existing Hebrew texts. By 405 he had translated much of the Old Testament based upon the Hebrew. This version, however, was not accepted by many, including Augustine, who felt the Septuagint was slighted and was as equally inspired as the Hebrew text.  
+
Odată cu răspândirea creștinismului în Italia și în apusul imperiului roman, unde era preponderentă limba latină, vechile traduceri „provinciale” nu au mai fost considerate ca satisfăcătoare. A devenit necesară o [[Biblie]] standard în limba latină pentru Biserica apuseană.
  
Manuscripts of Jerome's Latin Scriptures slowly replaced the Old Latin versions in popularity, although not without corruption of the text, nor with consistent versions in all places. Over the ensuing centuries, attempts were made to stay corruption of the manuscript texts, but with limited success. These attempts to limit corruption came periodically: in the sixth century; again in the eighth, by [[Alcuin]], the abbot of St. Martin's at Tours; and in the succeeding centuries. With the advent of the printing press the situation did not improve, as the printed Vulgate Bibles seemed to perpetuate inferior texts.
+
Sf. [[Damasus I al Romei|Damasus]], [[papă|papă al Romei]] (366-384), l-a însărcinat pe Fericitul [[Ieronim]], unul dintre cei mai învățați [[Sfinți Părinți]] ai Bisericii apusene, să traducă și să revizuiască toate cărțile Sfintei Scripturi în limba latină, bazându-se pe textele grecești. La acea dată, [[canon]]ul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] era [[Septuaginta]] (în limba greacă), iar cărțile [[Noul Testament|Noului Testament]] (cele patru [[Evanghelie|Evanghelii]], [[Faptele Apostolilor]], Epistolele Pauline, Epistolele sobornicești și [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]]) erau scrise, de asemenea, tot în limba greacă.
  
In 1590, Pope Sixtus V sponsored a revision of the Vulgate Bible, the Sixtus edition printed by the Vatican press, that was to be the standard for the Roman Church. In 1592, Clement VIII recalled the Sixtus Vulgate and replaced it with the Clementine Vulgate as the Vatican edition. This version remained the official version of the Roman Church until 1979. The current official Latin version of the Bible is the '''Nova Vulgata''', which was commissioned in 1965 by Pope Paul VI and promulgated by Pope [[John Paul II]].
+
Inițial, Sf. Ieronim a tradus în limba latină manuscrisele Noului Testament. Apoi, a continuat traducând în latină textul Vechiului Testament, pornind de la ''Septuaginta'' din limba greacă. A început cu [[Psaltirea]] în anul 384, realizând o primă versiune numită ''Psaltirea romană''. Considerând însă că această versiune era „coruptă” datorită intercalărilor din vechile traduceri  latine, Ieronim a realizat o altă versiune, în anul 387, care a devenit cunoscută sub numele de ''Psaltirea galică''.
 +
 
 +
Dorind apoi să lucreze cu textele ebraice, fără a se mai baza pe ''Septuaginta'', Sf. Ieronim a călătorit la [[Betleem]], unde a fondat o ''mănăstire'', iar în anul 390 a început lucrul la o nouă traducere a Vechiului Testament. Comparând versiunile Vechiului Testament redactate în limbile ebraică, aramaică și greacă și traducând Evangheliile din greacă în latină, Sf. Ieronim a dat creștinătății cea de-a doua versiune a Bibliei în limba latină, după ''Vetus Latina'' (traducerile latine vechi, din secolul al II-lea d.Hr.).
 +
 
 +
''Vulgata'' nu a fost imediat acceptată în toate bisericile apusene, dar în secolul al V-lea devenise deja o carte universală. S-a transmis prin numeroase variante, copiate de călugări. Cu timpul, aceste manuscrise au început să prezinte interpolări ale copiștilor, interpolări care au necesitat corecturi permanente. În anul 1456, Johannes Gutenberg a scos prima ediție tipărită a ''Bibliei Vulgata''; această nouă tehnologie a confirmat faptul că Biblia în limba latină avea nevoie de o nouă ediție corectată.
 +
 
 +
În decursul timpului, [[Biserica Romano-Catolică]] a decretat mai multe versiuni succesive ale Vulgatei ca fiind oficiale:
 +
* La Conciliul de la Trent (1546) ''Biblia Vulgata'' tipărită de Gutenberg a fost examinată și decretată ca singura autentică.
 +
* O ediție revizuită a fost finalizată în timpul Papei Clement al VIII-lea și a apărut la Roma în 1592. Această versiune, cunoscută și sub numele de ''Sixtina-Clementina'', a fost revăzută și corectată în edițiile din 1593 și 1598, devenind „textus receptus” al Bisericii Romano-Catolice.
 +
* La începutul secolului XX, Papa Pius al X-lea a inițiat o nouă traducere a Vulgatei, iar un edict dat de papa Ioan Paul al II-lea a declarat că aceasta este conformă cu ideile și filosofia secolului respectiv.
 +
* Versiunea curentă oficială latină a Bibliei este ''Nova Vulgata''<ref>[http://www.vatican.va/archive/bible/nova_vulgata/documents/nova-vulgata_praenotanda_lt.html Praenotanda]</ref>, începută în 1965 în timpul Papei Paul al VI-lea și promulgată ulterior de Papa Ioan Paul al II-lea<ref>[http://www.ewtn.com/library/PAPALDOC/JPTHESAU.HTM ''Scripturarum Thesaurus''], English translation, 1979</ref>.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 19: Linia 31:
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
*[[Wikipedia:Vulgate]]
 
*[[Wikipedia:Vulgate]]
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia_vulgata Wikipedia.ro - Biblia vulgata]
 
*[http://www.bible-researcher.com/vulgate1.html International Standard Bible Encyclopedia: Vulgate]
 
*[http://www.bible-researcher.com/vulgate1.html International Standard Bible Encyclopedia: Vulgate]
 
*[http://www.fourmilab.ch/etexts/www/Vulgate/ Text of the Vulgate]
 
*[http://www.fourmilab.ch/etexts/www/Vulgate/ Text of the Vulgate]
 +
*[http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/biblia-vulgata-o-realizare-de-exceptie-a-culturii-si-stiintei-romanesti-11847.html Biblia Vulgata - o realizare de excepție a culturii și științei românești, ''România liberă'', 5 septembrie 2006]
  
 
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
 
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
 +
[[Categorie:Vechiul Testament]]
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 
[[Categorie:Texte]]
 
[[Categorie:Texte]]
  
 
[[en:Vulgate]]
 
[[en:Vulgate]]

Versiunea de la data 3 octombrie 2013 06:34

Vulgata este o traducere a Sfintei Scripturi în limba latină, făcută la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea. Această traducere și adaptările pentru limba latină i se datorează sfântului Ieronim, la cererea papei Damasus I al Romei.

Termenul de Vulgata pentru această traducere a Bibliei provine de la expresia latină folosită în mod curent pentru a o desemna: versio vulgata, care înseamnă „traducerea folosită în mod obișnuit”[1].

Vulgata a devenit în timp cea mai cunoscută și cu autoritate traducere a Sfintei Scripturi în limba latină pentru Biserica Romei.

Istoric

Pagina de titlu a ediției din anul 1590 (Vulgata Sixtina)

Încă din secolul al II-lea d.Hr. au fost folosite versiuni în limba latină ale Sfintei Scripturi, deși Biserica timpurie folosea îndeosebi limba greacă, chiar și în Occident. Trimiteri la aceste texte latine timpurii se găsesc în lucrările Sf. Ciprian al Cartaginei și ale lui Tertulian. Totuși, aceste traduceri vechi latine erau considerate a fi prea „grosolane” și „provinciale” pentru a fi autentice.

Odată cu răspândirea creștinismului în Italia și în apusul imperiului roman, unde era preponderentă limba latină, vechile traduceri „provinciale” nu au mai fost considerate ca satisfăcătoare. A devenit necesară o Biblie standard în limba latină pentru Biserica apuseană.

Sf. Damasus, papă al Romei (366-384), l-a însărcinat pe Fericitul Ieronim, unul dintre cei mai învățați Sfinți Părinți ai Bisericii apusene, să traducă și să revizuiască toate cărțile Sfintei Scripturi în limba latină, bazându-se pe textele grecești. La acea dată, canonul Vechiului Testament era Septuaginta (în limba greacă), iar cărțile Noului Testament (cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele Pauline, Epistolele sobornicești și Apocalipsa) erau scrise, de asemenea, tot în limba greacă.

Inițial, Sf. Ieronim a tradus în limba latină manuscrisele Noului Testament. Apoi, a continuat traducând în latină textul Vechiului Testament, pornind de la Septuaginta din limba greacă. A început cu Psaltirea în anul 384, realizând o primă versiune numită Psaltirea romană. Considerând însă că această versiune era „coruptă” datorită intercalărilor din vechile traduceri latine, Ieronim a realizat o altă versiune, în anul 387, care a devenit cunoscută sub numele de Psaltirea galică.

Dorind apoi să lucreze cu textele ebraice, fără a se mai baza pe Septuaginta, Sf. Ieronim a călătorit la Betleem, unde a fondat o mănăstire, iar în anul 390 a început lucrul la o nouă traducere a Vechiului Testament. Comparând versiunile Vechiului Testament redactate în limbile ebraică, aramaică și greacă și traducând Evangheliile din greacă în latină, Sf. Ieronim a dat creștinătății cea de-a doua versiune a Bibliei în limba latină, după Vetus Latina (traducerile latine vechi, din secolul al II-lea d.Hr.).

Vulgata nu a fost imediat acceptată în toate bisericile apusene, dar în secolul al V-lea devenise deja o carte universală. S-a transmis prin numeroase variante, copiate de călugări. Cu timpul, aceste manuscrise au început să prezinte interpolări ale copiștilor, interpolări care au necesitat corecturi permanente. În anul 1456, Johannes Gutenberg a scos prima ediție tipărită a Bibliei Vulgata; această nouă tehnologie a confirmat faptul că Biblia în limba latină avea nevoie de o nouă ediție corectată.

În decursul timpului, Biserica Romano-Catolică a decretat mai multe versiuni succesive ale Vulgatei ca fiind oficiale:

  • La Conciliul de la Trent (1546) Biblia Vulgata tipărită de Gutenberg a fost examinată și decretată ca singura autentică.
  • O ediție revizuită a fost finalizată în timpul Papei Clement al VIII-lea și a apărut la Roma în 1592. Această versiune, cunoscută și sub numele de Sixtina-Clementina, a fost revăzută și corectată în edițiile din 1593 și 1598, devenind „textus receptus” al Bisericii Romano-Catolice.
  • La începutul secolului XX, Papa Pius al X-lea a inițiat o nouă traducere a Vulgatei, iar un edict dat de papa Ioan Paul al II-lea a declarat că aceasta este conformă cu ideile și filosofia secolului respectiv.
  • Versiunea curentă oficială latină a Bibliei este Nova Vulgata[2], începută în 1965 în timpul Papei Paul al VI-lea și promulgată ulterior de Papa Ioan Paul al II-lea[3].

Note

  1. Adjectivul vulgata nu are nici o conotație negativă în limba latină, el însemnând doar „obișnuită” sau „curent”. La fel, în expresia cunoscută azi drept „limba latină vulgară”, adjectivul „vulgară” nu are o conotație negativă, ci se referă la limba folosită în mod curent.
  2. Praenotanda
  3. Scripturarum Thesaurus, English translation, 1979

Legături externe