[[ImageImagine:Justinian.jpg|right|thumb|Sfântul Iustinian, Împărat al Romei şi și al Bizanţului Bizanțului în secolul al şaseleaVI-lea]]Sfântul şi și drept-credinciosul Împărat '''Iustinian I''' ([[11 mai]], 483 – [[14 noiembrie]], 565) a condus [[Imperiul Roman de Răsărit]] de la [[1 august]] 527, până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia Soția sa a fost Împărăteasa [[Teodora Împărăteasa|Teodora]]. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi importanți conducători ai antichităţii antichității târzii şi și o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi și un apărător al [[Introducere în Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei]] şi și un [[ctitor]] de biserici. În timpul domniei sale [[BizanţBizanț]]ul a câştigat câștigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi și Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea [[păgânism]]ului printre germanii vandali şi și triburile vizigote. Iustinian este cunoscut şi și sub numele de "ultimul împărat roman", fiind împăratul care a recucerit [[Roma]] din mâinile ostrogoţilorostrogoților. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuieşteprăznuiește]] pe Iustinian pe data de [[14 noiembrie]]<ref>Nota părintelui Macarie Simonopetritul în Sinaxarul dânsului: „Istoricul Evagrie Scolasticul (''Hist. ecclés.'' IV, 39, PG 86, 2781), binecunoscut pentru antipatia lui faţă față de Iustinian, afirmă că, spre sfârşitul vieţiisfârșitul vieții, împăratul ar fi publicat un decret în favoarea aftartodochetismului, învăţătura învățătura potrivit căreia, trupul lui Hristos fiind nestricăcios datorită unirii sale cu firea Sa dumnezeiască, Iisus ar fi suferit doar în aparenţăaparență, în mod miraculos, din proprie voinţăvoință. Am putea să ne mirăm totuşi totuși ca împăratul-teolog să fi căzut într-o formă de [[monofizism]] atât de grosier, având în vedere că toate scrierile publicate în numele său proclamă exact contrariul. Pare aşadar așadar mai plauzibil să credem că politica sa de reconciliere cu monofiziţii monofiziții i-a făcut pe duşmanii dușmanii săi să îl acuze că ar fi căzut în erezie [cf. relatarea despre Sf [[Eutihie de Constantinopol]], [[6 aprilie|6 apr]].]. Această teză a aftartodochetismului împăratului, general acceptată în rândul istoricilor, a început de altfel să fie repusă în discuţiediscuție, din perspectiva unor cercetări recente, cf. A. Grillmeier, ''Le Christ dans la tradition chrétienne'', t. II/2, "L’Église de Constantinople au VIe s.", Paris, 1993, 612-620. Doar dacă nu cumva împăratul ar fi publicat într-adevăr un asemenea decret pentru a-i atrage de partea sa pe armeni, care erau adepţii adepții lui Iulian din Halicarnas. Tocmai din pricina acestei reputaţii reputații a lui Iustinian, unele sinaxare, între care cel al Sf. Nicodim, care îl pomeneşte pomenește pe 15, au înlocuit pomenirea acestuia cu cea a lui Iustin (518-527). Este pomenit şi și pe [[2 august]]. Cât despre Teodora, este dovedit faptul că arăta o mare simpatie faţă față de Sever al Antiohiei, cel mai marcant dintre teologii monofiziţimonofiziți. Tocmai din acest motiv, atunci când împărăteasa i-a cerut Sf. [[Sava cel SfinţitSfințit|Sava]], aflat în misiune la Constantinopol, să se roage pentru ea, ca să poată avea un copil, acesta a refuzat. Dar nu putem totuşi totuși deduce din aceasta că ea ar fi împărtăşit împărtășit neapărat ideile monofiziţilormonofiziților.” (traducere citat: Orthodoxwiki)</ref>.

==ViaţaViața==[[Image:JustinianStVitale.jpg|left|300px|Sfântul Iustinian, Împărat al Romei şi și al Bizanţului Bizanțului în secolul al şaseleașaselea]]Numele întreg al lui Iustinian a fost ''Flavius Petrus Sabbatius Justinianus''. Se spune despre el că avea origini trace sau daco-trace, şi și că s-a născut probabil într-un mic orăşel orășel numit Tauresium din Iliria, lângă Scupi (actualul Skopje din Macedonia) pe data de [[11 mai]] 483. Mama lui, Vigilantia, a fost sora împăratului [[Iustin I]], cel care s-a ridicat din rândurile armatei, după o îndelungată carieră militară, pentru a deveni împărat. Unchiul său l-a adoptat pe Iustinian şi și a asigurat educaţia educația băiatului. Iustinian a fost foarte bine educat în domeniile jurisprudenţeijurisprudenței, [[teologie]]i şi și istoriei romane. Cariera sa militară s-a caracterizat printr-o avansare rapidă, care s-a deschis pentru el în 518, când [[Iustin I|Iustin]] a devenit împărat (518–527). Iustinian a fost numit consul în 521, iar mai târziu comandant al armatei din est. El funcţiona funcționa practic ca regent cu mult înainte ca Iustin să-l fi făcut asociat la tronul imperial pe data de [[1 aprilie]] 527.

Patru luni mai târziu, la moartea lui Iustin, Iustinian a devenit suveran unic. Administrarea sa a avut un impact mondial, constituind o epocă distinctă în istoria Imperiului Bizantin şi și a Bisericii Ortodoxe. El a fost un om cu o capacitate neobișnuită de muncă (uneori era numit "împăratul care nu doarme niciodată") şi și poseda un caracter temperat, afabil şi și vioi, dar era în egală măsură şi și fără scrupule şi și viclean când era nevoie. El a fost ultimul împărat care a încercat să refacă imperiul roman în teritoriile de care s-a bucurat sub [[Teodosie I]].

S-a înconjurat de bărbaţi şi bărbați și femei cu talent extraordinar, "oameni noi" aleşi aleși nu neapărat din rândurile aristocraţieiaristocrației, ci pe baza meritului lor. În anul 523 s-a căsătorit cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era de meserie curtezană (sau actriţă actriță de la circ, după mai multe surse) şi și era cu 20 de ani mai tânără decât el. Conform ''Istoriei secrete'', lucrarea polemică atribuită istoricului [[Procopiu din Cezareeea|Procopiu]] din Cezareea, lucrare notorie pentru atitudinea calomnioasă faţă față de cuplul imperial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-o pe Teodora la un spectacol în care ea şi și o gâscă dresată jucau ''Leda şi și lebăda'', o piesă care reuşea reușea să batjocorească mitologia greacă şi și moralitatea creştină creștină în acelaşi același timp. Iustinian nu putuse să se căsătorească cu ea înainte, datorită clasei sale sociale, dar unchiul său împăratul Iustin I a decretat o lege care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă în politica imperiului, iar mai târziu, împăraţii împărații care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au putut căsători cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligenţăinteligență, înţelepciune înțelepciune simplă şi și de bun simţsimț, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susţinător susținător al lui Iustinian.

Teodora a murit în 548; Iustinian i-a supravieţuit supraviețuit încă aproape 20 de ani, murind pe 13 sau [[14 noiembrie]] 565.

==Realizări legislative şi și militare==Iustinian a reuşit reușit să obţină obțină o influenţă influență durabilă pentru reformele sale juridice, în special însumarea tuturor legilor romane, ceva ce nu mai fusese făcut înainte. Iustinian l-a angajat pe chestorul Tribonian pentru această sarcină, şi și a emis primul proiect pentru ''Corpus Juris Civilis'' pe data de [[7 aprilie]] 529, în trei părţipărți: ''Digeste'' (sau ''Pandectae''), ''Institutiones'' (sau ''Institutes''), şi și ''Codex''–ul. ''Corpus'' reprezintă baza jurisprudenţei jurisprudenței latine (incluzând codul canonic bisericesc: "ecclesia vivit lege romana" - "Biserica trăieşte trăiește sub lege romană"). El a asigurat supravieţuirea supraviețuirea legii romane, care a trecut în vest în secolul al XII–lea, iar mai apoi şi și în Europa răsăriteană, inclusiv în Rusia. Aceasta rămâne influentă până în zilele noastre.

Din punct de vedere al campaniilor militare, Iustinian a avut în general succes; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control asupra Romei şi și a unor părţi părți ale Occidentului. Ca şi și predecesorii săi romani şi și succesorii săi bizantini, Iustinian s-a angajat iniţial inițial în război împotriva Persiei sassanide. TotuşiTotuși, ambiţiile ambițiile sale militare erau concentrate spre vestul Mediteranei, unde generalul său Belisarius a lansat un atac pentru a recuceri părţi părți din teritoriile vechiului Imperiu roman. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă pentru înfrângerea răscoalei ''Nika'' de la Constantinopol (532), din cauza cărora Iustinian a vrut să fugă din capitală, dar a rămas în oraş oraș doar la sfatul Teodorei (după Procopie). În anul 533, Belisarius a recucerit Africa de nord din mâna vandalilor, iar apoi a înaintat spre Sicilia şi și Italia, recapturând Roma (536) şi și capitala ostrogotă de la Ravenna (540), în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de ''Războiul cu goţiigoții''.

==Iustinian şi și Ortodoxia==[[Image:OrthodoxCross.jpg|right|thumb|Iustinian a fost un mare susținător și apărător al Ortodoxiei]]Iustinian s-a considerat ca fiind noul [[Constantin cel Mare]]. El a crezut într-o ordine politică, religioasă și economică creștină în toată regiunea Mediteranei, unită și condusă de la Constantinopol de un singur împărat creștin. În acest sens el și-a direcționat războaiele și colosala activitate pentru recucerirea provinciilor vestice care fuseseră invadate de triburile germanice (vandalii, herulii și, îndeosebi, ostrogoții).

Probabil că cel mai remarcabil eveniment a avut loc în anul 529 când Academia din Atena (renumită prin faptul că fusese fondată cu secole înainte de către [[Image:OrthodoxCross.jpg|right|thumb|Iustinian Platon]]) care contribuia la răspândirea filosofiei neoplatoniciene a fost un mare susţinător şi apărător al Ortodoxiei]]trecută sub controlul statului din ordinul lui Iustinian s-a considerat ca fiind noul și apoi închisă. [[Constantin cel MarePăgânism]]ul a fost înlăturat. El Venerarea lui Ammon de la Augila din deșertul libian a crezut întrfost abolită, iar cei care o venerau pe Isis pe insula lui Philae din Egipt, și cei care nu s-o ordine politicăau pocăit, religioasă şi economică creştină au fost executați în toată regiunea Mediteranei, unită şi condusă de la Constantinopol de un singur împărat creştin. În acest sens el şi-Iustinian trimitea adesea misionari și a direcţionat războaiele şi colosala activitate pentru recucerirea provinciilor vestice care fuseseră invadate de triburile germanice (vandaliiconvertit numeroase triburi. Numai în Asia Mică, herulii şiIoan, îndeosebi[[episcop]] al Efesului, ostrogoţii)a convertit 70.000 de păgâni.

Probabil că cel mai remarcabil eveniment Iustinian a avut loc o poziție foarte fermă în sprijinirea ortodoxiei; a luptat împotriva multor erezii în anul 529 când Academia din Atena (renumită timpul domniei sale. La începutul domniei a promulgat prin faptul că fusese fondată cu secole înainte de către lege credința în [[Sfânta Treime]] și în [[PlatonÎntrupare]]) , și a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toți cei care contribuia la răspândirea filosofiei neoplatoniciene perturbă ortodoxia. El a fost trecută sub controlul statului făcut din ordinul lui Iustinian şi apoi închisă[[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] simbol unic al bisericii și a acordat forță juridică [[canoane]]lor primelor patru [[Sinoade Ecumenice]]. La porunca suveranului, [[Păgânismal cincilea Sinodul Ecumenic]]ul a fost înlăturat. Venerarea stabilit să aibă loc în anul 553, pentru condamnarea învățăturilor lui Ammon [[Origen]] și afirmarea definițiilor stabilite în [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]] de la Augila din deşertul libian [[Calcedon]]. De asemenea, el a fost abolită, iar cei care o venerau pe Isis pe insula lui Philae din Egipt, şi cei care nu sîncercat să asigure unitatea religioasă în cadrul Imperiului prin dialogul său (fără succes) cu non-au pocăit, au fost executaţi în Constantinopolcalcedonienii. Iustinian trimitea adesea misionari şi El a convertit numeroase triburi. Numai în Asia Mică, Ioannumit-o pe Teodora, o convertită de la [[episcopmonofizitism]] al Efesului, ca trimis special pentru a convertit 70trata cu cei care au respins învățăturile de la Calcedon.000 În afara monofizitismului, apăruseră și alte tensiuni eclesiastice între est și vest: controversa celor "Trei Capitole" a ajuns cap de păgânilistă (a se vedea legăturile externe).

Iustinian a avut o poziţie foarte fermă în sprijinirea ortodoxiei; a luptat împotriva multor erezii în timpul domniei sale. La începutul domniei a promulgat prin lege credinţa în [[Image:Hagia Sophia BW.jpg|right|thumb|Sfânta TreimeSofia așa cum a fost proiectată inițial, fără minarete.]] şi în [[Întrupare]], şi Împăratul a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toţi cei care perturbă ortodoxiaînălțat multe biserici. El a făcut poruncit construirea a peste 90 de biserici pentru noii convertiți și a sprijinit cu generozitate construcția de biserici în cadrul Imperiului. Cele mai frumoase clădiri din acea vreme sunt considerate a fi mănăstirea de la [[Crezul Niceo-ConstantinopolitanSinai]] simbol unic al bisericii şi a acordat forţă juridică și [[canoaneSfânta Sofia (Constantinopol)|Biserica Sfânta Sofia]]lor primelor patru din Constantinopol. Sub Sfântul Constantin cele mai multe biserici construite au fost dedicate [[Sinoade EcumeniceMaica Domnului|Maicii Domnului]]. La porunca suveranuluiAvând o vastă educație, Sfântul Iustinian s-a implicat asiduu în educația [[al cincilea Sinodul Ecumeniccler]] ului și a fost stabilit [[călugăr]]ilor, cerându-le să aibă loc fie instruiți în anul 553retorică, filozofie și teologie. Nu a neglijat niciun prilej pentru condamnarea învăţăturilor lui asigurarea drepturilor Bisericii și a clerului, pentru protejarea și extinderea [[Origenmonahism]] şi afirmarea definiţiilor stabilite în ului: codurile sale de legi conțineau multe decrete privind donațiile, fundațiile, și administrarea proprietăților bisericești; alegerile și drepturile [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenicepiscop]] de la ilor, [[Calcedonpreoți]]. De asemenealor, el și a încercat să asigure unitatea religioasă în cadrul Imperiului prin dialogul său (fără succes) cu non-calcedonienii. El a numit-o pe Teodora, o convertită de la [[monofizitismstareț]]ilor; [[viața monahală]], ca trimis special pentru a trata cu cei care au respins învăţăturile de la Calcedon. În afara monofizitismuluiobligațiile rezidențiale ale clerului, efectuarea serviciilor divine, apăruseră şi alte tensiuni eclesiastice între est şi vest: controversa celor "Trei Capitole" a ajuns cap de listă (a se vedea legăturile externe)și jurisdicția episcopală.

[[Image:Hagia Sophia BW.jpg|right|thumb|Sfânta Sofia aşa cum a fost proiectată iniţial, fără minarete.]]Împăratul a înălţat multe biserici. El a poruncit construirea a peste 90 de biserici pentru noii convertiţi şi a sprijinit cu generozitate construcţia Standardizarea Sfintei Liturghii de biserici în cadrul Imperiului. Cele mai frumoase clădiri din acea vreme sunt considerate a fi mănăstirea de la [[Sinai]] şi [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Biserica Sfânta Sofia]] din Constantinopol. Sub Sfântul Constantin cele mai multe biserici construite au fost dedicate [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Având o vastă educaţie, către Sfântul Iustinian s-a implicat asiduu în educaţia [[cler]]ului şi a inclus [[călugărHeruvicul]]ilor, cerându-le să fie instruiţi iar tradiția îi atribuie două cântări frecvent utilizate în retorică, filozofie şi teologie. Nu a neglijat niciun prilej pentru asigurarea drepturilor Bisericii şi a clerului, pentru protejarea şi extinderea [[monahism]]ului: codurile sale de legi conţineau multe decrete privind donaţiile, fundaţiile, şi administrarea proprietăţilor bisericeşti; alegerile şi drepturile [[episcop]]ilor, [[preoţi]]lorBiserică, şi a [[stareţUnule Născut]]ilor; și [[viaţa monahalăLumină lină]], obligaţiile rezidenţiale ale clerului, efectuarea serviciilor divine, şi jurisdicţia episcopală.

Standardizarea Sfintei Liturghii de către În viața personală, Sfântul Iustinian a inclus era extrem de evlavios, și postea adesea. În timpul [[HeruviculPostul Mare|Postului Mare]]nu mânca pâine și nu bea vin, iar tradiţia îi atribuie două cântări frecvent utilizate în Biserică, [[Unule Născut]] şi [[Lumină lină]]ci trăia doar cu apă și legume. El este de asemenea pomenit pentru promovarea ideii de "simfonie" între biserică și stat.

În viaţa personalăTotuși, Sfântul Iustinian era extrem este adesea criticat de evlavios, şi postea adeseacătre unele surse seculare ca fiind un despot. În timpul [[Postul Mare|Postului Mare]] nu mânca pâine şi nu bea vinDe exemplu, ci trăia doar cu apă şi legume. El este de asemenea pomenit pentru promovarea ideii de "simfonie" între biserică şi stat. hagiografia Sfântului Eutihie zugrăvește un portret mai complicat al împăratului:

Totuşi:"După moartea Patriarhului Mina, Apostolul Petru i-a apărut împăratului într-o viziune și, arătând cu degetul înspre Eutihie, a spus "Lasă-l să fie făcut episcopul tău". Chiar la începutul perioadei sale în serviciul patriarhal, Sfântul Eutihie [și nu însuși împăratul Iustinian este adesea criticat de către unele surse seculare ca fiind un despot] a convocat [[Sinodul V Ecumenic]] (553), în care [[Sfinții Părinți]] au condamnat [[erezie|ereziile]] care sporeau și le-au anatemizat. De exempluTotuși, după câțiva ani a apărut în Biserică o nouă [[erezie]]: aftartodochetismul, hagiografia Sfântului care propovăduia incoruptibilitatea trupului lui Hristos. Sfântul Eutihie zugrăveşte un portret mai complicat al a denunțat vehement această erezie, spre care chiar împăratul Iustinian era înclinat, întorcându-și mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldații l-au dus pe sfânt în biserică, i-au luat veșmintele patriarhale și l-au trimis în exil la [[mănăstire]]a Amasia (565)." ^{[http: //ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=101008]}

:"După moartea Patriarhului Mina, Apostolul Petru i-a apărut împăratului într-o viziune şi, arătând cu degetul înspre EutihieTotuși, a spus "Lasă-l să fie făcut episcopul tău"pr. Chiar la începutul perioadei sale Asterios Gerostergios în serviciul patriarhalcartea sa ''Justinian cel Mare: Împăratul și Sfântul'', Sfântul Eutihie [şi nu însuşi împăratul respinge afirmația că Iustinian] a convocat [[Sinodul V Ecumenic]] (553), căzut în ultimii săi ani de viață în care [[Sfinţii Părinţi]] au condamnat [[erezie|ereziile]] care sporeau şi le-au anatemizat''aftartodochetism''. TotuşiEste în unanimitate acceptat faptul că, după câţiva ani o lungă domnie în timpul căreia Iustinian nu a apărut precupețit nici un efort în Biserică o nouă [[erezie]]: aftartodochetismulîncercarea de a aduce pe monofiziți înapoi la Biserica Ortodoxă, care propovăduia incoruptibilitatea trupului lui Hristosoamenii erau plictisiți de bătrânul împărat. Sfântul Eutihie Astfel, este acceptat faptul că Iustinian a denunţat vehement această erezieaderat la erezia aftartodochetistă, spre care chiar împăratul Iustinian era înclinata fost inițial o formă extremă a monofizismului, întorcându-şi mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldaţii și l-au dus a depus pe sfânt în biserică, i-au luat veşmintele patriarhale şi l-au trimis în exil la [[mănăstire]]Patriarhul Eutihie al Constantinopolului pentru presupusul lui refuz de a Amasia (565)." ^{[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewerse conforma acestei învățături.asp?FSID=101008]}

Totuşi, pr. Asterios Gerostergios în cartea sa ''Justinian cel Mare: Împăratul şi Sfântul'', respinge afirmaţia că Presupusul decret al lui Iustinian care impunea aftartodochetismul nu s-a căzut în ultimii săi ani de viaţă în ''aftartodochetism''. Este în unanimitate acceptat faptul căpăstrat, după o lungă domnie în timpul căreia Iustinian nu a precupeţit nici un efort în încercarea de a aduce pe monofiziţi înapoi iar singura sursă contemporană care face referire la Biserica Ortodoxă, oamenii erau plictisiţi de bătrânul împăratacest fapt este istoricul [[Evagrie Scolasticul|Evagrie]]. AstfelMajoritatea istoricilor au acceptat informația lui Evagrie ca fiind adevărată, este acceptat motivând prin faptul că Iustinian a aderat fie se convertise la erezia aftartodochetistăerezie înainte de sfârșitul vieții sale, care fie a fost iniţial o formă extremă sucombat datorită senilității. Acești istorici au relatat astfel decretul de depunere atât a monofizismuluilui Eutihie, şi l-cât și a depus pe Patriarhul Eutihie al Constantinopolului pentru presupusul lui refuz de a se conforma acestei învăţăturiAnastasie, [[patriarh]]ul Antiohiei. Pr. Gerosterios spune:

Presupusul decret al lui Iustinian care impunea aftartodochetismul nu s-a păstrat, iar singura sursă contemporană care face referire la acest fapt este istoricul [[Evagrie Scolasticul|Evagrie]]. Majoritatea istoricilor au acceptat informaţia lui Evagrie ca fiind adevărată, motivând prin faptul că Iustinian fie se convertise la erezie înainte de sfârşitul vieţii sale, fie a sucombat datorită senilităţii. Aceşti istorici au relatat astfel decretul de depunere atât a lui Eutihie, cât şi a lui Anastasie, [[patriarh]]ul Antiohiei. Pr. Gerosterios spune:  :Că ei au fost depuşi depuși din cauza refuzului lor de a accepta edictul pe care noi nu-l considerăm a fi adevărat din următoarele motive: :1. Episcopul Africii de Nord, Victor, un duşman dușman al împăratului, menţionează menționează depunerea lui Eutihie în ''Cronica'' sa, dar nu redă nici un motiv pentru aceasta. Dacă acesta ar fi ştiut știut cu adevărat ceva despre un nou edict, şi și dacă, şi și mai mult, ar fi ştiut știut de acceptarea de către Iustinian a ereziei aftartodochetiste, nu numai că ar fi amintit aceasta, dar ar fi subliniat evenimentul, pentru a-l defăima pe Iustinian care l-a exilat şi și trimis la închisoare. :2. Dacă Eutihie fusese depus din acest motiv, succesorul său, Ioan Scolasticul, ar fi trebuit să accepte un astfel de decret. Nu avem absolut nicio informaţie informație privind acceptarea edictului de către acesta, şi și nici o mărturie că el a acceptat erezia. Din contră, viitorul papă, Sf. [[Grigorie cel Mare]], care era atunci reprezentantul papal la Constantinopol, îl laudă pe noul patriarh, Ioan, pentru sfinţenia sfințenia sa şi și pentru credinţa credința lui ortodoxă. :3. Acelaşi Același Grigorie îl laudă pe Iustinian pentru credinţa credința lui ortodoxă şi și nu face nicio referire la edict. Acesta spune că Patriarhul Eutihie era origenist. Din acest motiv, W.H. Hutton şi și A. Knecht au susţinut susținut că aceasta a fost cauza pentru depunerea lui Eutihie. :4. Când Patriarhul Eutihie s-a reîntors pe tronul său din Constantinopol în 577, nu a menţionat menționat motivele detronării sale.

:Pentru toate motivele de mai sus, putem doar să tragem concluzia că Iustinian nu a emis niciodată sau nu a planificat să emită un edict care să impună aftartodochetismul. Un astfel de act ar fi fost în antiteză cu toată lucrarea sa teologică anterioară, şi și este clar că nu ar fi ajutat scopului principal de unificare. În plus, o astfel de schimbare radicală la o vârstă atât de avansată, credem că este o gândire total nenaturală. În ceea ce priveşte privește depunerea celor doi Patriarhi menţionaţimenționați, credem că nu are nicio legătură cu un astfel de edict, deoarece nu există nicio bază din sursele contemporane pentru o astfel de concluzie. Noi suntem de părere că depunerea lor s-a datorat altor motive, probabil nesupunerea la ordinele împăratului. ^{[http://www.orthodoxinfo.com/ibmgs/lives.html]}

titlu=[[Listă a Împăraţilor Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

==Surse şi și legături externe==