Gândurile rele sunt numărate de [[Iisus]] printre acele [[păcat]]e care, fiindcă ies din inima omului, spurcă pe om.<ref>Mt15.19, Mc7.21</ref> Gândurile omului sunt îndreptate spre rău încă de la început.<ref>Fac6.5, Fac8.21</ref> Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui, arată [[Solomon]].<ref>Prov15.26</ref> Acelaşi Solomon spune:,,Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, cînd când locuieşte liniştit lângă tine.<ref>Prov3.29</ref> În adevăr cei ce gândesc răul se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.<ref>Prov14.22</ref> Cine închide ochii plănuieşte lucruri dezonorante şi cine-şi muşcă buzele a şi săvârşit răul.<ref>Prov16.30</ref>

Oamenii şi–au pus în gând să facă o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul, se arată în [[Cartea Facerii]]<ref>Fac11.6</ref> Psamistul înfăţişează pe cel [[necredinţa|necredincios]] şi [[mândria|mândru]]:Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile gândurile lui.<ref>Ps10.4,6,11</ref> Apostolul Pavel arată că Iisus ,,a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe cari le aveau cei mândri în inima lor.<ref>1Cor3.20</ref> [[Apostol]]ii se gândeau care dintre ei este cel mai mare.<ref>Lc9.46-47</ref> Solomon atrage atenţia:,,Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sîngesânge, şi stoarcerea mîniei mâniei dă certuri.<ref>Prov30.32-33</ref> Iisus a observat gândurile de îndoială şi necredinţă ale apostolilor, care văzându-L înviat, credeau că văd un duh.<ref>Lc24.36-43</ref> În [[cartea Deuteronomului|Deuteronom]] se spune ,,să -i faceţi (martorului mincinos-n.a) cum avea el de gînd să facă fratelui său”.<ref>Deut19.19</ref>Gândul bogatului căruia îi rodise ţarina mult era unul de om [[iubirea de arginţi|lăcomlacom]] şi zgârcit, acela de a strica vechile hambare şi de a construi alte noi, mai mari.<ref>Lc12.17</ref> [[vrăjitoria|Vrăjitorul]] Simon le oferă apostolilor bani pentru a primi puterea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], care se transmitea prin punerea măinilormâinilor. Petru îi spune întâi să piară el şi banii lui iar apoi adaugă să se [[pocăinţă|pocăiască]] de fărădelegile sale şi să se [[rugăciune|roage]] lui Dumnezeu să ierte gândul acesta (gândul simoniei) dacă este cu putinţă. Simon îi roagă pe Petru şi [[apostolul Ioan|Ioan]] să se roage şi ei împreună cu el pentru ca să nu se întâmple ce spusese la început Petru.<ref>FA8.9-23</ref> [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]] îşi iartă fraţii pentru gândurile şi faptele lor rele, adică pentru faptul că au vrut să-l omoare, în cele din urmă vânzându-l.<ref>Fac50.20</ref> [[Apostolul Iacov]] spune că unii oamenii nu primesc ceea ce cer de la Dumnezeu pentru că cer rău, cu gândul de a risipi pentru propriile plăceri.<ref>Iac 4.1-3</ref>