[[Image:Aer on a Chalice and Discos.jpg|thumb|right|200pxl|Sfântul Aer aşezat așezat deasupra Potirului şi și a Sfântului Disc]]'''Sfântul Aer''' (din gr.: Αέρας; slav.: ''Воздухъ'', ''Vózduh'', literal însemnând ''aer'') este un văl folosit pentru a acoperi [[Disc|Sfântul Disc]] şi și [[Potir|Sfântul Potir]] în timpul [[Sfânta Liturghie|Liturghiei]], în vremea sfinţirii sfințirii Darurilor şi și după aceea.

==Origine şi semnificaţiiși semnificații==Originea probabilă a acoperămintelor Sfintelor Vase se găseşte găsește în şervetele șervetele cu care creştinii creștinii din primele veacuri acopereau Darurile spre a le feri de profanarea voită sau accidentală (de ex. pentru a le feri de insecte). Pe măsură ce ritualul liturgic s-a dezvoltat, şi și odată cu el simbolistica aferentă, Sfântul Aer a căpătat o semnificaţie semnificație distinctă în cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Astfel, Aerul simbolizează, pe de o parte, piatra prăvălită peste mormântul Domnului. El semnifică totodată şi și Harul Duhului Sfânt.

Numele de ''aer'' era dat în secolele X-XIII şi și pânzei folosite pentru acoperirea Sfintei Evanghelii când aceasta era scoasă la Vohodul slujbei din [[Săptămâna Patimilor|Vinerea Mare]]. În acest context, Aerul simboliza giulgiurile lui Hristos. Această practică a căzut în desuetudine, iar locul acestui acoperământ a fost luat de [[Epitaf|Sfântul Epitaf ]] (numit şi și el uneori '''Aer'''), iar semnificaţia semnificația a fost transferată Aerului ce acoperea Sfintele Vase.

==Folosirea şi și simbolistica liturgică==Astfel, Sfântul Aer este unul din cele trei '''[[Acoperăminte]]''' (sau ''PocroveţePocrovețe'') făcute pentru a acoperi Sfintele Vase. Spre deosebire de celelalte două, Aerul este de dimensiuni mai mari, fiind menit să acopere atât Discul cât şi și Potirul. Este fabricat din acelaşi același material cu celelalte acoperăminte şiși, pe cât posibil, cu materialul din care sunt făcute [[veşminteveșminte]]le slujitorilor bisericeştibisericești.

Originea practică a acoperămintelor se regăseşte regăsește în ritualul pregătirii Darurilor, la [[Proscomidie]]. După ce termină pregătirea propriu-zisă a Darurilor [[preot]]ul le acoperă mai întâi cu pocroveţele pocrovețele mici, apoi aşază așază deasupra Sfântul Aer, zicând: ''Acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul; împacă viața noastră, Doamne; miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor. '' Aici, Sfântul Aer semnifică acoperământul harului [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]].

[[Preot]]ul oficiant ridică Sfântul Aer de pe vase şi şiși și-l pune peste umeri la [[Vohodul Mare|Intrarea Mare]], când duce Cinstitele Daruri în procesiune dinspre [[proscomidiar]] spre [[altar]]<ref>La [[Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite]], Sfântul Aer se pune la Vohodul Mare pe capul preotului slujitor.</ref>, iar apoi acoperă, singur, Cinstitele Daruri. Aici începe să devină limpede identificarea simbolică a Sfântul Sfântului Aer cu giulgiurile lui Hristos, după cum lasă să se înţeleagă înțeleagă cuvintele pe care le rosteşte rostește atunci preotul: ''Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurânduînfășurându-l cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus. '' Sfintele Vase rămân acoperite pe durata [[anaforaua|anaforalei]] până la vremea rostirii [[Crezul]]ui. Atunci preotul (preoţiipreoții) ridică Aerul deasupra Darurilor şi și îl clatină uşor ușor în sus şi și în jos; la cuvintele „şi ''și a înviat a treia zi, după Scripturi”Scripturi'', când ridică Aerul şiși, împăturindu-l, îl pune deoparte. Clătinarea Aerului poate semnifica în acelaşi același timp venirea Duhului Sfânt, cutremurul de pământ de la moartea Mântuitorului pe Cruce; în momentul tainic al Învierii Domnului, proclamat în Crez, piatra se dă la o parte de la uşa ușa mormântului, iar giulgiurile rămân goale, iar Biserica proclamă liturgic Învierea.

*Pr.Prof.Dr. [[Ene BranişteBraniște]], Prof. Ecaterina BranişteBraniște, ''Dicţionar Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștințe religioase'', Editura diecezană CaransebeşCaransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2

*[[Paul Evdokimov]], ''Rugăciunea în Biserica de Răsărit'', prefaţă prefață de [[Olivier Clément]], traducere de Carmen Bolocan, Polirom, IaşiIași, 1996, ISBN 973-9248-15-2