14.992 de modificări
Modificări
→Implicarea în deciziile Sinodului al VII-lea ecumenic: completări
==Implicarea în deciziile Sinodului al VII-lea ecumenic ==
Cel mai important eveniment religios din timpul pontificatului lui Adrian I al Romei a fost [[Sinodul VII Ecumenic|al VII-lea Sinod Ecumenic]], care a avut loc la [[Niceea]] în anul 787.
[[Imperiul Roman de Răsărit]] era zguduit de [[Iconoclasm|criza iconoclastă]], care începuse încă din timpul împăratului Leon al III-lea ''Isaurianul'' (717-741). Acesta dăduse, în anul 726, un edict împotriva sfintelor [[Icoană|icoane]]; un alt edict, și mai dur, din anul 730, prevedea nu doar distrugerea sfintelor icoane, ci şi a sfintelor [[moaşte]]. Creștinii [[iconodul]]i s-au opus cu tărie acestor edicte; cei mai iluștri [[teolog]]i și [[episcop]]i dintre aceștia au fost Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Teodor Studitul]], Patriarhul [[Gherman I al Constantinopolului]] şi Papa [[Grigorie al III-lea al Romei]].
La inițiativa Drept-credincioasei împărătese [[Irina Împărăteasa|Irina]] (care era iconodulă) a fost convocat un [[Sinod Ecumenic]], ale cărui lucrări s-au desfășurat la Niceea [[24 septembrie]] şi [[13 octombrie]] 787 (motiv pentru care mai este cunoscut și sub numele de „Al doilea Sinod Ecumenic de la Niceea”). La sinod au participat circa 350 de episcopi ortodocşi, lucrările fiind prezidate de Sf. [[Tarasie al Constantinopolului|Tarasie]] [[Mărturisitor]]ul.
==Relaţiile cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului==