14.992 de modificări
Modificări
m
→Contextul istoric: leg. int.
Activitatea papei Adrian I s-a desfășurat pe fondul expansiunii francilor în Europa, în detrimentul [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] și al regatului longobarzilor (lombarzilor) din Italia. Regele francilor, Carol I (viitorul împărat Carol cel Mare), profitând de conflictele teritoriale dintre papalitate și regatul longobard, și-a extins influența politică în Italia.
Încă de la jumătatea secolului al VII-lea longobarzii ocupaseră aproape în întregime nordul și centrul Italiei, Roma fiind astfel complet izolată de [[Imperiul Roman de Răsărit]], care mai poseda în Italia doar câteva părți din sudul peninsulei și Sicilia. AlarmatAlarmați, Papa Ștefan al II-lea a episcopii Romei au apelat la ajutorul francilor, care au intervenit în Italia, învingându-i pe longobarzi în două rânduri (în 754 și 756). În schimbul ajutorului militar primit, Papa Ștefan [[Zaharia al II-lea Romei|Zaharia]] l-a încoronat în anul 751 pe Pepin ''cel Scurt'' ca rege al francilor și i-a acordat titlul onorific de ''patrician al romanilor''.<ref name="World History">Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref>
===Relaţiile cu Carol cel Mare; consolidarea Statului Pontifical===