5.289 de modificări
Modificări
mici corecturi
[[Image:Cain şi Abel.jpeg|thumb|200px|right|Cain şi Abel-Oswalt Kreusel,1591, reproducere dintr-o carte de artă]]
{{Spiritualitate didactică}}
'''Uciderea''' este un [[păcat]] strigător la cer, prin care cineva ia viaţa dăruită de Dumnezeu altcuiva. Ea distruge chipul lui Dumnezeu (omul care a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu). Intenţia de a ucide, ura reprezintă forme de ucidere. Dacă nu se va pocăi, cel ucigaş nu va vedea [[Împărăţia lui Dumnezeu]].
==Păcat strigător la cer==
Uciderea este un [[păcat]] strigător la cer.<ref>Fac4.1-17</ref> Uciderea înseamnă distrugerea chipului lui [[Dumnezeu]], ceea ce face ca pedeapsa pentru ucidere să fie moartea.<ref>Fac 9.6, Lev 24.17,21, Deut 19.1-13, 21</ref>Mâinile care varsă sânge nevinovat sunt urâte înaintea Domnului.<ref>Prov 6.19, Ps 5.6, 9.12, 10.8, 26.9, 55.23, 56.6, 59.2-3, 63.9, 70.2, 71.13, 86.14, 139.</ref>
Uciderea este printre acele lucruri care spurcă pe om<ref>Mc 7.20-23, Mt 15.10-20 1Timotei 1.9 </ref>,ea însemnând călcarea poruncii a 6-a a [[Decalog]]ului.<ref>Exod 20.13, Deut 5.17, Mt 5.21 </ref>
==Martorii==
Uciderea, ca şi celelalte infracţiuni, trebuia să fie probată de mărturia a cel puţin 2 martori.<ref>Deut 19.15, Deut 17.6-7, Num 35.30, Evr.10.28 </ref>Martorului care depunea [[mărturia mincinoasă|mărturie mincinoasă]] în caz de omor i se facea făcea cum avea el de gând să facă fratelui său (ca şi la celelalte infracţiuni), fiind pedepsit cu moartea. Se scotea astfel răul din mijlocul poporului. În felul acesta, ceilalţi auzeau şi se temeau, şi nu mai faceau făceau o faptă aşa de nelegiuită.<ref>Deut 19.16-21</ref>În cazurile de omor nu este admisă nici o răscumpărare căci asta ar însemna o pângărire a ţării de către sângele celui nevinovat; ispăşirea sângelui vărsat se face doar prin vărsarea sângelui ucigaşului.<ref>Num35.30-34</ref>
==Pedeapsa lui Dumnezeu==
Domnul răzbună sângele vărsat<ref>Ps 9.12 </ref>iar pe oamenii setoşi de sânge care recurg la înşelăciune nu-i lasă să ajungă la jumătatea vieţii.<ref>Ps 55.23 </ref>
==Voluntar şi involuntar==
Ucigaş este acela care a) ucide prin viclenie (prin întinderea de laţuri)<ref>Exod 21.12-14, Num35.20</ref>b) ucide un om prin lovirea fie cu o unealtă de fier, fie cu o piatră sau cu o unealtă de lemn capabile de a produce moartea<ref>Num35.16-19</ref>c) ucide prin împingere din ură sau prin lovire cu mâna din vrăjmăşie<ref> Num35.20-23 </ref>d) ucide pe spărgătorul casei în timpul zilei.<ref>Exod 22.1-3
</ref>e)vătămarea corporală ce duce la moartea robului în mai puţin de o zi.<ref>Exod21.20</ref> f) lovirea unei femei însărcinate soldată cu moartea bebeluşului.<ref>Exod21.23</ref> Ucigaş fără voie este acela care nu i-a întins laţuri aproapelui, şi nici nu i-a fost vrăjmaş înainte.<ref>Deut19.4</ref> În această categorie intră cel care aruncă ceva asupra cuiva fără să-l fi pândit, împinge pe aproapele său dar nu din vrăjmăşie, aruncă din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea şi acesta moare<ref>Num35.22-23, Deut19.5</ref>, ucide pe spărgătorul casei noaptea.<ref>Exod 22.2</ref> Ucigaşul fără voie va trebui să locuiască în cetăţile de scăpare special amenajate până la moartea marelui preot. Cetăţile de scăpare sunt întocmite special, pentru ca lungimea drumului să potolească mânia răzbunătorului sângelui.<ref>Num35.24-29, Num35.9-15, Deut 19.1-13, Deut4.41-43 </ref>
==Cel Rău este ucigaş==
Mântuitorul le spune [[apostol]]ilor să nu se teamă de cei ce ucid doar trupul, dar care nu pot ucide sufletul (referindu-se la prigonitorii lor), ci să se teamă de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă, de cel care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă, adică de [[diavol|Cel Rău]].<ref>Matei 10.28, Lc 12.4</ref>
:1) [[Iubirea de arginţi|Lăcomia de câştig]]
Cel ce va primi un dar ca să verse sânge nevinovat este blestemat.<ref>Deut27.25</ref>[[Solomon]] avertizează împotriva hoţilor lacomi de câştig şi capabili de vărsare de sânge pentru a-şi umple casele de pradă.<ref>Prov 1.10-19</ref> [[Apostolul Iacov]] arată că poftele oamenilor declanşează certuri, [[invidia|pizme]], lupte şi în unele cazuri chiar crime.<ref>Iacob 4.1-3</ref> [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]] îl vinde pe [[Iisus]] pe 30 de arginţi.<ref>Mt26.14-15 </ref>În schimbul a 70 de sicli de argint, nişte oameni neastâmpăraţi şi fără căpătâi îi omoară pe fraţii lui Abimelec, ajutându-l pe acesta să pună mâna pe putere.<ref>Jud.cap9</ref> Doi martori mincinoşi, tocmiţi de Izabela, soţia împăratului [[Ahab]], îl acuză pe Nabot de blasfemie, trimiţându-l la moarte, obţinând astfel pentru soţul acesteia via dorită de acesta dar pe care Nabot nu vroia s-o vândă<ref>3Regi cap 21 </ref>
:2)Teama pierderii puterii, menţinerea puterii, cucerirea puterii
Faraonul porunceşte celor două moaşe ale evreilor, Sifra şi Pua, să omoare băieţii la naştere pentru a preveni înmulţirea acestora şi eventuala alianţă a acestora cu duşmanii Egiptului, ordin nepus în aplicare de moaşe care, temându-se de Dumnezeu, au pretextat în faţa faraonului că femeile evreice sunt vânjoase şi nu aşteaptă venirea moaşei. Văzând acest refuz, împăratul Egiptului ordonă poporului să arunce pruncii de parte bărbătească în râu.<ref>Exod, cap1 </ref>[[Saul]] vroia să-l omoare pe [[David]] pentru că se temea de ascensiunea acestuia<ref>1Regi18.6-16 </ref>Abimelec, fiul roabei lui Ierubaal îi ucide, cu ajutorul unor oameni plătiţi, pe cei 70 de fraţi ai lui pentru a accede la putere<ref>Jud.cap9 </ref>Atalia, văzând că fiul ei a murit, îi ucide pe toţi cei de neam împărătesc, cu excepţia lui Ioas, ascuns de sora lui Ahazia, şi îşi asigură tronul<ref>2Imparati 11.1-2 </ref>[[Irod cel Mare]], mâniat că fusese înşelat de magi care nu-l anunţaseră de locul naşterii Mântuitorului, ordonă masacrul copiilor de până la 2 ani din Betleem şi împrejurimi căci se temea de apariţia unui nou împărat<ref>Mt 2.1-18 </ref>Cărturarii plănuiesc uciderea lui [[Lazăr]] pentru că acesta, care stătea ca o mărturie vie a puterii Mântuitorului, determina migrarea credincioşilor către Iisus<ref>Ioan 12.9-11 </ref>
:3)[[Mânia]] şi supărarea.
[[Cain]] îl ucide pe neprihănitul [[Abel]] din mânie şi supărare, pentru că Dumnezeu n-a privit cu plăcere spre jertfa lui aşa cum făcuse în cazul lui Abel.<ref>Fac4.1-17, 1Ioan 3.11-12 </ref> Simeon şi Levi, fraţii Dinei, în mânia lor prea sălbatică, i-au ucis pe toţi bărbaţii din cetatea lui Sihem, fără discernământ, pentru a pedepsi necinstirea fecioarei Dina de către Sihem, chiar dacă acesta o iubea şi vroia să se căsătorească cu ea<ref>Fac34.25-29, Fac49.6-7 </ref>
:4)[[Închinarea la dumnezei străini|Idolatria]]
Împăratul [[Manase]]- şi-a trecut fiul prin foc<ref>2 Reg 21.6,2 Cron 33.6 </ref>; şi a vărsat mult sânge nevinovat, ,,până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul”.
:5)MustrareaBătrânii şi [[cărturarii]] îl omoară pe [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|apostolul Ştefan]] care-i mustra cu asprime.<ref>FA7.51-60 </ref>(7)
Împăratul [[Ioas]] îl ucide pe [[Zaharia]], fiul preotului Iehoiada, pentru că îndrăznise să-l mustre, uitând bunăvoinţa pe care a avut-o tatăl băiatului faţă de el.<ref>2Cron24.17-22 </ref>(8)[[Ioan Botezătorul]] este omorât din pricina vehemenţei cu care condamna relaţia dintre [[Irod Antipa|Irod]] şi nevasta fratelui său, Filip, Irodiada.<ref>Mt14.1-12</ref>
:6)Necinstirea unei fecioare
[[Absalom]] îl ucide pe fratele său vitreg, [[Amon]] pentru că acesta o necinstise pe sora sa, frumoasa Tamar.<ref>2Sam13.1-39 </ref>
:7)Deznădejdea
După ce şi-a dat seama de păcatul făcut şi s-a căit, Iuda s-a sinucis<ref>Mt27.1-5</ref> din pricina deznădejdii.
:8) [[Invidia]]
Iisus a fost dat pe mâna lui Pilat de preoţii cei de seamă din pizmă<ref>mt27.18, mc15.10</ref>
==Intenţia de ucidere==
Intenţia de a ucide pe cineva este şi ea un fel de ucidere chiar dacă această intenţie nu se împlineşte. După ce [[desfânaredesfrânarea|preacurveşte]] cu Batşeba, soţia lui Urie şi aceasta rămâne însărcinată, David încearcă să-şi acopere fapta trimiţânutrimiţându-l pe Urie acasă. La refuzul repetat al acestuia, David ordonă comandantului său de oşti, Ioab, să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei cu amoniţii şi apoi să-l părăsească acolo, ca să fie omorât. Deşi Ioab nu aplică ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. [[Natan (proorocul)|Natan]], proorocul, îl acuză pe David de preacurvie şi de faptul că a ucis pe Urie ,, cu sabia fiilor lui Amon’’(căci intenţia de a-l ucide este şi ea un fel de ucidere, în acelaşi mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa<ref>Mt5.28</ref>. În acelaşi mod împăratul Ahab este acuzat că s-a făcut ucigaş al lui Nabot căci toate manevrele Izabelei s-au făcut cu complicitatea sa. Fiii lui Israel, care-l urau deja pe [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]] pentru că era fiul preferat al tatălui lor, au început să-l urască şi să-l [[invidia|pizmuiască]] aprins în clipa în care acesta le povesteşte [[vis]]ele sale-în care el apărea ca cel care va prelua toată puterea în familie. De aceea au plănuit să-l ucidă, dar el a fost salvat de Ruben şi apoi, la sugestia lui Iuda, a fost vândut unei cete de ismaeliţi cu 20 de sicli de argint.<ref>Fac, cap 37</ref>
==Ura==
Ura este un fel de ucidere sufletească. [[Apostolul Ioan]] arată că ,,Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş"<ref>1Ioan3.15</ref>
==Ucigaşii nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu==
Ucigaşii sunt excluşi de la moştenirea vieţii veşnice<ref>Gal 5.19-21, Apoc21.8Apoc22.15 </ref> dacă nu s-au [[pocăinţă|pocăit]] de păcatul lor, aşa cum au făcut David ori Manase. David s-a căit pentru păcatul său<ref>Ps51.1-17</ref>Manase, împărat [[idolatriaînchinarea la dumnezei străini|idolatru]], [[vrăjitoria|vrăjitor]] şi criminal<ref>2 Regi 21.2-6 , 2 Cron 33.6,2 Regi 21.16, 2 Cron 33.10</ref>, fiind la strâmtoare, în mâna asirienilor, s- a smerit adânc pentru păcatele sale şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. Apoi Manase a distrus idolii, a aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţămire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.<ref> 2 Cron 33.11-20 </ref>==Bibliografie==#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7 # English Standard Version Bible, 1971# Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
==Note==
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div> [[Categorie:Spiritualitate]][[Categorie:Păcate]]