Intenţia de a ucide pe cineva este şi ea un fel de ucidere chiar dacă această intenţie nu se împlineşte. După ce [[desfrânarea|preacurveşte]] cu Batşeba, soţia lui Urie şi aceasta rămâne însărcinată, David încearcă să-şi acopere fapta trimiţânu-l pe Urie acasă. La refuzul repetat al acestuia, David ordonă comandantului său de oşti, Ioab, să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei cu amoniţii şi apoi să-l părăsească acolo, ca să fie omorât. Deşi Ioab nu aplică ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. [[Natan (proorocul)|Natan]], proorocul, îl acuză pe David de preacurvie şi de faptul că a ucis pe Urie ,, cu sabia fiilor lui Amon’’(căci intenţia de a-l ucide este şi ea un fel de ucidere, în acelaşi mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa<ref>Mt5.28</ref>. În acelaşi mod împăratul Ahab este acuzat că s-a făcut ucigaş al lui Nabot căci toate manevrele Izabelei s-au făcut cu complicitatea sa. Fiii lui Israel, care-l urau deja pe [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]] pentru că era fiul preferat al tatălui lor, au început să-l urască şi să-l [[invidia|pizmuiască]] aprins în clipa în care acesta le povesteşte [[vis]]ele sale-în care el apărea ca cel care va prelua toată puterea în familie. De aceea au plănuit să-l ucidă, dar el a fost salvat de Ruben şi apoi, la sugestia lui Iuda, a fost vândut unei cete de ismaeliţi cu 20 de sicli de argint.<ref>Fac, cap 37</ref>