Înţelepciunea şi priceperea evreilor în faţa popoarelor vor consta în împlinirea legilor şi poruncilor<ref>Deut4.1,5.6</ref>, păzirea lor aşa cum au fost date fără scăderi sau adăugiri<ref>Deut4.2, 12.32</ref>, cu scumpătate<ref>Deut6.25</ref> Este necesar şi a veghea asupra sufletului pentru a nu fi uitate sau pentru a nu ieşi din inimă<ref>Deut4.9</ref> Iar această veghe este necesară pentru că evreii n-au văzut chip atunci când Dumnezeu le-a vorbit din mijlocul focului la Horeb, fiind astfel expuşi tentaţiei spre idolatrie.<ref>Deut4.14-19</ref> Veghea este necesară pentru a nu da uitării legământul încheiat de Dumnezeu cu evreii prin care aceştia promiteau a nu cădea în idolatrie, care ar stârni gelozia lui Dumnezeu.<ref>Deut4.23-24</ref> Păzirea legilor se va face şi pentru a fi fericit şi a avea zile multe în ţara promisă.<ref>Deut4.40, 6.18-24</ref> El va trebui să înveţe pe copiii lui să le păzească.<ref>Deut4.10</ref> Poruncile date trebuie avute în inimă, trebuie întipărite în mintea copiilor. De ele trebuie vorbit acasă, în călătoie, la culcare şi sculare. Ele trebuie legate ca un semn de aducere aminte la mâini şi trebuie să fie ca nişte fruntarii între ochi, trebuie scrise pe uşiori şi pe porţile casei.<ref>Deut6.6-9, Deut11.18-20, Deut6.17-25</ref>Dumnezeu porunceşte împlinirea legilor şi poruncilor, porunceşte păzirea şi împlinirea lor din toată inima şi din tot sufletul.<ref>Deut26.16, 30.2</ref> Porunca dată de Dumnezeu este în puterea noastră şi nu e departe:

12Nu este în cer, ca să zici: ,,Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?``

13Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: ,,Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?``

14Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.<ref>Deut30.11-14</ref>

==Regimul împăratului==

1. să fie ales din mijlocul fraţilor (isrealiţi); nu trebuie să fie străin.

2. să nu aibă mulţi cai şi să nu întoarcă pe popor în Egipt pentru a avea mulţi cai căci Domnul a spus ,,să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela”

3. să nu aibă un mare număr de neveste ca să nu i se abată inima

4. să nu strângă mari grămezi de argint şi aur

Iată ce va trebui să facă acest împărat:

Pe de altă parte tot aici este descris pentru prima oară regimul martorului mincinos:

18Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,

19atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău

20În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.

21Să n-ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.<ref>Deut19.17-21, Deut17.6</ref>

==Drepturile preoţilor şi leviţilor==

==Căsătoria- diverse situaţii==

Deuteronomul arată că dacă atunci când evreii mergeau la război şi câştigau o bătălie şi luau prizonieri, cineva dintre ei vedea o femei frumoasă, o putea lua de nevastă. Ea urma să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile, şi să-şi lepde hainele pe care le avea când era prinsă, să-şi plângă părinţii o lună de zile. Apoi putea fi luată de nevastă. Dacă ea nu va mai plăcea, ea va putea fi lăsată să plece unde va voi dar nu va putea fi vândută pe argint sau tratată ca pe o roabă.<ref>Deut21.10-14</ref>

Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întîiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte, când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întîi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte, şi care este întîiul născut. El va trebui să recunoască de întîi născut pe fiul aceleia pe care no iubeşte, şi să -i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintîi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întîi născut.<ref>Deut21.15-17</ref>

1Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi s-ar întîmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea (referirea este la situaţia de preacurvie) să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui./ 2Ea să iasă de la el, să plece, şi va putea să se mărite după un alt bărbat./ 3Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărţire, şi după ce i-o dă în mînă, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare,/4atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.<ref>Deut24.1-4</ref>

==Judecătorii==

Moise le readuce aminte conaţionalor săi ceea ce s-a petrecut în călătoria din pustie descrisă pe larg în Cartea Numerilor când el a mărturisit că nu mai poate purta toate pricinile singur. La porunca lui Dumnezeu el le-a spus să ia din seminţiile lor nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi el îi va pune în fruntea lor. Ei au spus că acesta e un lucru bun. Moise a luat atunci pe căpeteniile seminţiilor lor, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-a pus în fruntea lor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile lor. Şi atunci Moise a dat următoarele porunci:

,,Să ascultaţi pe fraţii voştri, şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul./Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.``<ref>Deut1.8-18</ref>

În altă parte se reiau aceste sfaturi date judecătorilor , adăugându-se menţiunea că darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi şi îndemnul de a urma cu scumpătate dreptatea.<ref>Deut16.18-20</ref>

Omul care, din mîndrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău, sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel,pentru ca tot poporul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai îngâmfe.<ref>Deut17.12-13</ref>

Când doi oameni vor avea o ceartă între ei şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii că să fie judecaţi, celui nevinovat trebuie să i se dea drumul, iar pe cel vinovat trebuie să-l osândească. Dacă cel vinovat este osândit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pământ şi să-i dea în faţa lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui. Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dându-i mai multe lovituri decât atît, omul acela să fie înjosit.<ref>Deut25.1-3</ref>

==Condamnarea idolatriei şi a practicilor oculte==

Proorocul sau visătorul de vise care vestea un semn sau o minune şi aceea se îndeplinea, el îndemnând apoi la închinarea la alţi dumnezei este o încercare de la dumnezeu pentru a pune la încercare dacă omul iubeşte pe Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul. El va trebui pedepsit cu moartea pentru că a vorbit de răzvrătire împotriva lui Dumnezeului , care i-a scos din ţara Egiptului şi i-a izbăvit din casa robiei pe israeliţi şi pentru că a voit să-i abată de la calea în care le-a poruncit Domnul, Dumnezeul lor, să umble. Astfel se va scoate răul din mijlocul poporului.<ref>Deut13.1-5</ref>

Dacă cineva (frate, fiu, fiică, nevastă, prieten) aţâţă în taină pe cineva spre închinarea la alţi dumnezei, omul nu trebuie să se învoiască şi să-l asculte şi nici s-arunce spre el o privire de milă şi să-l cruţe şi să-l ascundă ci el trebuie pedepsit cu moartea prin lapidare pentru că a căutat să abată acel om de la Dumnezeu, care a scos pe israeliţi din din ţara Egiptului, din casa robiei. Şi acest lucru trebuie făcut pentru ca tot Israelul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai săvîrşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.<ref>Deut13.6-11</ref>

Dacă nişte oameni răi au ieşit din mijlocul lui Israel, şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor, îndemnându-i spre închinarea la dumnezei străini, lucrul trebuie cercetat amănunţit. Dacă este adevărat şi urâciunea a fost săvârşită atunci locuitorii acelei cetăţi şi vitele trebuie trecute prin ascuţişul sabiei şi cetatea nimicită cu desăvârşire, cetatea şi toată prada arsă astfel încât să rămână pentru totdeauna un morman de dărâmături.<ref>Deut13.12-18</ref>

Sunt interzise toate practicile oculte (ghicitoria, citirea în stele, vestirea viitorului, vrăjitoria, descântarea, chemarea morţilor, datul cu ghiocul, întrebarea morţilor), reluându-se mai sistematic interdicţiile deja exprimate în Levitic<ref>Lev19.26,31, 20.27</ref> Acestea reprezintă o urâciune şi pricina pentru care Dumnezeu a izgonit neamurile dinainte lui Israel.<ref>Deut18.10-14</ref>

Proorocul care avea îndrăzneala să spună în Numele lui Dumnezeu un cuvânt pe care Acesta nu a poruncit să-l spună- şi acesta va fi recunoscut prin faptul că nu se va împlini-, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela urma să fie pedepsit cu moartea.``<ref>Deut18.20-22</ref>

În Deuteronom se spune despre copiii lui Israel:

16L-au întărâtat (pe Dumnezeu) la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;

17Au adus jertfe dracilor(ESV, NIVUK, ASV- demons), unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu -i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curînd, De cari nu se temuseră părinţii voştri.<ref>Deut32.17</ref> Aşadar unii dumnezei străini sunt chiar demoni. (Deut32.17) iar alţii nu au fiinţă, adică nu există, precum spune proorocul Ieremia.<ref>Ieremia 5.7</ref>

==Războiul şi milităria==

Sunt scutiţi de război cei care: tocmai au zidit o casăşi nu s-au aşezat în ea, tocmai au sădit o vie dar n-au mâncat din ea, tocmai s-au logodit şi cine este fricos şi slab de inimă pentru a nu înmuia inima fraţilor săi.

Dacă însă cetăţile respective aparţin celor 7 neamuri (Hetiţi, pe Amoriţi, pe Cananiţi, pe Fereziţi, pe Heviţi, şi Iebusiţi) ele trebuie nimicite cu desăvărşire, nu mai trebuie lăsat nimic care are suflare în viaţă. Aceasta trebuie făcut pentru ca israeliţii să nu facă după obiceiurile acestor neamuri, păcătuind în faţa lui Dumnezeu.<ref>Deut, cap20,a se vedea şi Deut2.26-35,3.6</ref>

==Nepăsarea==

==Mila faţă de săraci, străini, orfani, văduve==

Dacă cineva intră în via aproapelui el va putea să mănânce struguri după plac până se va sătura dar în vas nu are voie să ia; iar dacă cineva intră în holdele aproapelui, el va putea să culeagă spice cu mâna, dar secera nu are voie s-o folosească.<ref>Deut23.24-25</ref>

În Deuteronom stă scris: Să nu iei zălog cele două pietre de râşniţă, nici chiar piatra de râşniţă de deasupra; căci ar însemna că iei zălog însăşi viaţa cuiva.<ref>Deut24.16</ref>

Simbriaşii săraci şi nevoiaşi, băştinaşi sau străini, nu trebuie nedreptăţiti. Plata pentru ziua lui trebuie făcută înainte de apusul soarelui căci el e sărac şi o doreşte mult. Altfel el ar striga către Domnul împotriva angajatorului şi acesta s-ar face vinovat de un păcat.<ref>Deut24.14-15</ref>

===Străinul, orfanul, văduva===

La secerarea ogorului dacă va uita un snop, omul nu trebuie să se întorcă şi să-l ia ci el trebuie lăsat pentru străin, văduvă, orfan pentru ca domnul să binecuvânteze lucrul mâinilor acestuia. Când un om scutură măslinii, omul nu trebuie să culeagă a doua oară roadele rămase pe ramuri ci ele trebuie să fie ale străinului, orfanului şi văduvei. Când un om culege via el nu trebuie să culeagă a doua oară ciorchinii care rămân în urma lui căci ei aparţin străinului, orfanului şi văduvei. Trebuie ca israelitul să-şi amintească că a fost rob în ţara Egiptului. <ref>Deut24.19-22</ref>

Dumnezeu iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte. Israelitul nu trebuie să-l urască.<ref>Deut10.7</ref>, chiar dimpotrivă:Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.<ref>Deut10.19</ref> Fiii care urmau să li se nască străinilor, în al treilea neam, puteau intra în adunarea Domnului.<ref>Deut10.8</ref>

==Păcate sexuale==

===Preacurvia===

Dacă era găsit un bărbat culcat cu o femeie măritată, urmau să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Se curăţa astfel răul din mijlocul lui Israel.<ref>Deut 22.22</ref>

Dacă o fată fecioară era logodită, şi o întâlnea un om în cetate şi se culca cu ea, aceştia trebuiau aduşi amândoi la poarta cetăţii, şi ucişi cu pietre: fata, pentru că n-a ţipat în cetate, şi omul, pentrucă a necinstit pe nevasta aproapelui său. Se curăţa astfel răul din mijlocul lui Israel. <ref>Deut22.23-24</ref>

==Violul fetei logodite în afara cetăţii==

==Decalogul==

Este reamintit pe scurt modul în care Dumnezeu a făcut cunoscute Cele 10 porunci<ref>Deut 4.11-13</ref>, Episodul este descris pentru prima oară în Ieşirea (cap20)

11Voi v-aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flăcările se ridicau pînă în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.

12Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas.

13El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table de piatră.<ref>Deut 4.11-13</ref>