'''Cartea IV a Regilor''' (sau Cartea II a Împăraţilor) este a şaptea dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].<ref name="Alfred"> Alfred Hârlăoanu, ''O istorie a mozaismului şi a Israelului antic'', Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1</ref><ref name="Ciudin"> Nicolae Ciudin- , ''Studiul Vechiului Testament'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,</ref><ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- , ''Studiul Vechiului Testament'', Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,</ref><ref>''Biblia sau Sfânta Scriptură'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2,</ref>Cartea urmăreşte ultimele fapte ale profetului [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] înainte de răpirea sa la cer şi domnia împăraţilor lui Israel şi Iuda (de la Ahazia -Israel până la Ismael- Israel şi Ioiachin-Iuda), asistaţi de proorocii [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], [[Elisei]] şi [[Isaia]]. Această istorie este evocată şi în altă carte istorică a Vechiului Testament, [[Cartea II Paralipomena|Cartea a doua a Cronicilor]]. Cărţile a III-a şi a IV-a ale Regilor au format o singură carte în textul ebraic până la Daniel Bomberg, ca şi Cărţile I, II Regi {{citare}}. În [[Septuaginta]] şi în ''Vulgata'' (traducerea latină a Bibliei, făcută de Fericitul [[Ieronim]]), ele sunt împărţite în două.