Mândria este păcatul capital care îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea [[diavolilordiavol]]ilor, foşti [[îngeri]] azvârliţi din cer de [[Dumnezeu]] din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte [[păcate]]). Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă născătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le [[smerenia|smereşte ]] inima prin [[suferinţă|suferinţe]] şi [[necazuri]]. Exemple pilduitoare sunt destinele tragice ale lui [[Sanherib]], [[Belşaţar]] şi ale [[EgiptuluiEgipt]]ului, [[IsraeluluiIsrael]]ului, [[MoabuluiMoab]] sau uluisau cele ceva mai [[blândeţea|blânde ]] ale lui [[Nebucadneţar]], [[Ozia]] sau [[Ezechia]].În mod obişnuit mândria aţâţă [[cearta|certurile]], poate cufunda omul în [[iubirea de arginţi|sărăcie ]] (prin refuzul de a presta unele [[munca|munci ]] considerate inferioare) şi poate da naştere la dispreţ faţă de ceilalţi la unii oameni care au o anumită corectitudine morală ([[pilda vameşului şi fariseului]]). Ea este incompatibilă cu adevărata [[înţelepciunea|înţelepciune]]. Creştinul adevărat nu se socoteşte niciodată [[înţelepciunea|înţelept]], cum fac cei [[iubirea de arginţi|bogaţi ]] sau mulţi din oamenii mândri, pentru că acest lucru l-ar îndepărta de [[mântuire]]. Omul mândru este adeseori lăudăros (cu ceea ce de fapt nu-i aparţine- bunuri, sănătate, educaţie, origine), în multe cazuri ateu, uneori batjocoritor; în anumite cazuri el este [[lăcomia|îmbuibat ]] şi asupritor iar în altele adună mulţime de [[păcatepăcat]] e grele. Cauzele mândriei sunt [[cunoaşterea]], [[iubirea de arginţi|bogăţia]] şi [[puterea]] sau chiar o anumită corectitudine morală. Armele luptei împotriva mândriei sunt [[rugăciunearugăciune]] a şi [[iubirea]] aproapelui, modelul suprem fiind [[Iisus]], care este [[blândeţea|blând ]] şi [[smerenia|smerit ]] cu inima.