Irina Împărăteasa: Diferență între versiuni
m (→Legături externe) |
m |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{În curs}} | {{În curs}} | ||
| − | Drept-credincioasa '''Irina''' ''Ateniana'' (752 - 9 august 803) a fost împărăteasă [[ | + | Drept-credincioasa '''Irina''' ''Ateniana'' (752 - 9 august 803) a fost împărăteasă a [[Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între anii 797 si 802, fiind soţia lui Leon IV ''Kazarul'' şi mama lui Constantin al VI-lea. |
De numele ei se leagă restabilirea cultului icoanelor, hotărâtă la [[Sinodul VII Ecumenic]] (''Sinodul al doilea de la Niceea''), convocat la iniţiativa ei în anul 787, pe când era împărăteasă regentă. | De numele ei se leagă restabilirea cultului icoanelor, hotărâtă la [[Sinodul VII Ecumenic]] (''Sinodul al doilea de la Niceea''), convocat la iniţiativa ei în anul 787, pe când era împărăteasă regentă. | ||
Versiunea de la data 26 februarie 2010 10:20
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Drept-credincioasa Irina Ateniana (752 - 9 august 803) a fost împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 797 si 802, fiind soţia lui Leon IV Kazarul şi mama lui Constantin al VI-lea. De numele ei se leagă restabilirea cultului icoanelor, hotărâtă la Sinodul VII Ecumenic (Sinodul al doilea de la Niceea), convocat la iniţiativa ei în anul 787, pe când era împărăteasă regentă.
Viaţa
Irina era originară din Atena (de unde şi supranumele de Ateniana) şi a fost adusă la Constantinopol de către Constantin V, care a căsătorit-o cu Leon IV Kazarul. În 771 a dat naştere lui Constantin VI, iar când Leon IV a murit (780), Irina a devenit regentă şi a fost nevoită să lupte împotriva fratelui lui Leon, Nicefor, pretendent la tron.
Irina a încercat să întărească relaţiile Bizanţului cu francii (a căror hegemonie în apusul Europei era de necontestat), precum şi cu papalitatea, căsătorindu-şi fiul cu Rotrude, fiica lui Carol cel Mare. Din acelaşi motiv, atunci când francii au ocupat Istria şi Beneventul (în 788), Irina nu a reacţionat negativ.
În anul 782, Irina i-a alungat pe slavi din Grecia şi Macedonia, dar în acelaşi an ea a trebuit să accepte termenii dictaţi de califii Abbasizi pentru a păstra pacea cu arabii; acelaşi lucru s-a întâmplat şi mai târziu, în anul 798. În 790, trupele armene s-au revoltat împotriva Irinei, pentru că se declarase împărăteasă, însă titlul i-a fost confirmat în 792. În 797, partizanii Irinei l-au detronat pe Constantin, declarând-o pe Irina unică împărăteasă. Papa Leon III, neconfirmând-o pe Irina ca împărăteasă, l-a încoronat la Roma pe regele francilor, Carol cel Mare (Charlemagne), ca împărat roman (25 decembrie 800); a fost momentul în care au apărut două imperii creştine: Imperiul Roman de Răsărit (Bizanţul) şi Sfântul Imperiu Roman.
Cel mai important lucru pe care l-a făcut Irina Ateniana a fost restabilirea cultului icoanelor.
În anul 802, logotetul (ministrul finanţelor) Nicefor, s-a revoltat împotriva Irinei, a învins-o şi a exilat-o pe insula Lesbos, unde aceasta a murit un an mai târziu (în 803).
