14.992 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Atacul turcesc a început în aprilie 1442. În iulie, Constantin părăsea încă o dată Moreea. Pe drum s-a oprit în Lesbos, ca să-şi ia soţia, pe Caterina. Dar turcii aflaseră de venirea sa şi, când a atins insula Lemnos, el şi soţia lui au fost prinşi în capcană de o flotă turcească. Timp de câteva luni, Constantin n-a mai putut face nimic, cu toate că veneţienii trimiseseră opt galere de la Constantinopol să-l ajute în ceea ce ei au numit rezistenţa lui demnă de laudă. În mijlocul acestui dezastru, Caterina s-a îmbolnăvit. Boala i-a fost agravată de situaţie şi, în august, avea să moară. A fost înmormântată la Palaiokastro, în Lemnos. Curând, turcii au plecat pe mare, iar Constantin, văduv pentru a doua oară, a ajuns la Constantinopol, în luna noiembrie 1442.
==Despot al Moreei==
În octombrie 1443, Constantin a devenit ''despot'' al Moreei, urmându-i fratelui său Teodor.S-a instalat în palatul despoților de la Mistra - recunoscută întotdeauna drept capitală și centru al Peloponezului bizantin, stăpânirile lui acoperind cea mai mare parte a peninsulei.Constantin a întrevăzut posibilitatea reunificării despotatului și a transformării lui într-un principat ferit de primejdii și aproape independent. Avea planuri pentru realizarea acestui scop și avea sfetnici bine intenționați, dornici să-i ofere proiecte, realiste sau utopice, pentru revirimentul agriculturii, economiei și apărării Moreii. Mistra devenise o capitală culturală a lumii bizantine. Despoții de mai înainte, mai cu seamă Teodor al II-lea și talentata lui soție, Cleope Malatesta, patronaseră științele umaniste și artele. Oamenii cu gust și cărturarii își aflaseră adăpost acolo. Mistra secolului XV oferea o atmosferă mai stimulatoare și mai creatore față de tristețea și deznădejdea adunate la Constantinopol. Biserici, mânăstiri și palate se înălțau în continuare, se reconstruiau și se decorau cu fresce. Se adunau biblioteci și se copiau manuscrise pentru posteritate. Printre aștrii spiritualității din Mistra zilelor lui Constantin se aflau Bessarion din Trapezunt, mitropolit titular de Niceea, și eruditul său dascăl, Gheorghios Gemistos Plethon. În 1444 Constantin a atacat peninsula Atica, situată la nord de Peloponez, mai exact Ducatul Atenei și Tebei, întemeiat de franci după cea de-a patra cruciadă. Acest ducat avusese tot soiul de conducători străini. La începutul secolului XV era stăpânit de familia neguțătorilor florentini Acciaiuoli, dar sub suzeranitatea sultanului otoman. Constantin se gândise mai demult să le anexeze teritoriul. În 1435, cînd ducele Antonio Acciaiuoli a murit fără moștenitori, văduva sa a cerut ajutor de la Constantin, care l-a trimis pe Sphrantzes să preia ducatul. Pe de altă parte însă, turcii interveniseră prompt, ocupaseră Teba și opriseră aventura cuceritoare a lui Constantin. În 1444, el a crezut că sosise momentul să încerce din nou. Ducatul era condus acum de Nerio al II-lea Acciaiuoli, și el vasal al sultanului. Turcii erau ocupați altundeva - ei se luptau la Varna cu ungurii, sârbii şi românii. Nerio nu era pregătit pentru o invazie. Constantin, împreună cu oastea sa, a mărșăluit în Atica și l-a silit pe Nerio să predea Atena și Teba și să-i plătească lui tributul pe care-l plătise sultanului. Mai târziu, Nerio s-a plâns fostului său senior și stăpân, sultanul Murad, rugându-l să-l ajute să restabilească statu-quo-ul. Sultanul, refăcut după victoria sa de la împotriva forțelor unite ale creștinătății apusene, la care mulți dintre vasalii săi creștini luaseră parte, îl considera pe despotul Constantin o pacoste răzvrătită, un ghimpe mărunt în partea europeană a imperiului său. Așa încât ar fi fost fericit să-i curme acestuia visurile de cucerire. În iarna anului 1446, Murad a preluat comanda unei armate, despre care se spunea că ar fi numărat 50.000 sau 60.000 de oameni, pe care a condus-o prin Grecia Centrală către Moreea. Constantin, cu mica armată pe care o avea, s-a retras în spatele zidului care apăra îngustul istm al Corintului (zidul ''Hexamilion'', numit aşa pentru că avea o lungime de şase mile). Sultanul avea însă câteva dintre noile arme ale artileriei grele - tunuri lungi. Le-a așezat de-a lungul zidului, ca să-l distrugă. Mai avea și mașini de asediu și scări de asalt. După cinci zile de luptă, Murad a dat semnalul atacului final. Trupele sale de elită, ienicerii, au fost primele care au escaladat zidul deja dărâmat; la 10 decembrie, Hexamilinul nu mai era decât un morman de ruine, iar apărătorii săi uciși sau luați prizonieri. Despotul Constantin și fratele său Toma au izbutit cu greu să scape din măcel. Pentru turci, iarna era însă o perioadă a anului nepotrivită pentru a încerca trecerea unei armate mari peste munții din Peloponez. Sultanul și oamenii lui s-au retras pe drumul pe care veniseră, lăsând Moreea devastată și depopulată. Sursele contemporane grecești și venețiene sunt de acord că numărul creștinilor luați prizonieri a fost de 60.000. După eveniment, unii au pus vina pentru distrugerea zidului Hexamilion pe seama trădării albanezilor din oastea lui Constantin. Alții au împărțit acuzația de trădare mai vag, între toate neamurile din Moreea, pentru a căror apărare fusese construit zidul. Se poate să fi fost şi trădare: albanezii erau rareori demni de încredere, iar grecii din Moreea fuseseră adesea condamnați pentru nepăsarea și lipsa lor de însuflețire. Dar, cu toată retorica lui Plethon și Bessarion, Hexamilionul era, probabil, imposibil de apărat în fața unei armate hotărâte și disciplinate, fiind menit să cadă, mai devreme sau mai târziu, sub loviturile artileriei turcilor.
==Împărat al Bizanţului==