Teodor cel Sfințit - Revizia istoricului

Inistea la 27 mai 2022 12:26

2022-05-27T12:26:42Z

Inistea: /* Viața */

2022-05-27T12:22:32Z

‎Viața

Inistea: /* Viața */

2022-05-26T13:50:00Z

‎Viața

Inistea: /* Viața */

2022-05-26T10:26:55Z

‎Viața

Inistea: /* Viața */

2022-05-26T08:59:18Z

‎Viața

Inistea: /* Legături externe */

2022-05-24T14:48:15Z

‎Legături externe

Inistea: /* Imnografie */

2022-05-24T14:47:50Z

‎Imnografie

Inistea: Pagină nouă: {{În lucru}} Preacuviosul '''Teodor cel Sfințit''' (aprox. 310 - 27 aprilie 368) a fost un mare ascet egiptean, în același timp un Părinții pustiei|Pări...

2022-05-24T14:40:11Z

Pagină nouă: {{În lucru}} Preacuviosul '''Teodor cel Sfințit''' (aprox. 310 - 27 aprilie 368) a fost un mare ascet egiptean, în același timp un Părinții pustiei|Pări...

Pagină nouă

{{În lucru}}
[[Preacuvios]]ul '''Teodor cel Sfințit''' (aprox. 310 - [[27 aprilie]] 368) a fost un mare [[Asceza|ascet]] egiptean, în același timp un [[Părinții pustiei|Părinte al pustiei]], [[ucenic]] și continuator al lucrării spirituale a întemeietorlui [[monahism]]ului de obște (cenobitic) în Egipt, sfântul [[Pahomie cel Mare]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[16 mai]].

==Viața==
Născut într-o familie creștină nobilă din Egiptul de Sus, sfântul Teodor a dus o viață creștină pioasă încă din copilăria lui. La vârsta de 12 ani, văzând un ospăț pregătit de familia sa pentru sărbătoarea [[Epifania|Epifaniei]], Teodor a fost atins de [[zdrobirea iminii]] și și-a spus: „Dacă te bucuri de aceste bunătăți, nu te vei bucura de [[viața veșnică]]”. Din acea zi a început să [[ajunare|ajuneze]] în fiecare zi până seara și să se oprească de la orice mâncare mai deosebită. Doi ani mai târziu, la numai 14 ani, a fost primit în [[mănăstire]]a de la Latopolis, unde a început să ducă o viață [[pustnic]]ească pe lângă alți [[călugăr]]i mai bătrâni. Mai apoi, auzind de sfântul Pahomie, s-a dus la Tabennesis (către 328) și a intrat în obștea marelui fondator al monahismului cenobitic. De la sosirea sa în mănăstire, tânărul Teodor s-a străduit să imite în toate pe marele Pahomie, pe care îl vedea ca pe o prezență vie a lui Dumnezeu. S-a străduit să păzească [[curăția inimii]], vorbirea măsurată și [[ascultarea]] necondiționată până la moarte. În felul acesta [[Dumnezeu]] l-a făcut să progreseze în virtuți și viață duhovnicească mai mult decât ceilalți și să devină, în ciuda vârstei lui tinere, o mângâiere și un model pentru toți frații. După primul an de ședere la Tabennesis, într-o dimineață pe când se scula la [[rugăciune]], [[Chilie|chilia]] lui a fost dintr-o dată învăluită de lumină și doi [[îngeri]] strălucitori i s-au arătat. De frică să nu fie înșelat, Teodor a ieșit afară din chilie, dar îngerii au venit după el și l-au încredințat și i-au dat în mod profetic un mare număr de chei.

==Imnografie==

[[Tropar]], [[glas]]ul al 5-lea:

:tropar.

[[Condac]], glasul al 2-lea:

:condac.

==Surse==
* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras

==Legături externe==
* legătura 1

==Note==
<references/>

[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Sfinți egipteni]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 27 mai 2022 12:22
Linia 18:		Linia 18:

	După moartea sfântului Pahomie în 346, Teodor a fost trimis de noul stareț Petroniu la Alexandria pentru treburile comunității. Cu această ocazie Teodor l-a vizitat pe sfântul [[Antonie cel Mare]], care i-a mărturisit admirația sa pentru Pahomie și monahismul cenobitic, și l-a trimis la sfântul [[Atanasie cel Mare]] cu o scrisoare de recomandare din partea lui. Pe când era la Alexandria, Teodor a aflat că Petroniu a murit și atunci a revenit în Tabaida și s-a supus cu smerenie noului stareț ales, sfântul Orsisie (despre care se vorbește și în [[Patericul egiptean]]). Și dezrădăcinând din inima lui orice dorință de putere sau autoritate, a cerut să fie mutat la mănăstirea din Pachnoum, și acolo își făcea ascultarea la brutărie.		După moartea sfântului Pahomie în 346, Teodor a fost trimis de noul stareț Petroniu la Alexandria pentru treburile comunității. Cu această ocazie Teodor l-a vizitat pe sfântul [[Antonie cel Mare]], care i-a mărturisit admirația sa pentru Pahomie și monahismul cenobitic, și l-a trimis la sfântul [[Atanasie cel Mare]] cu o scrisoare de recomandare din partea lui. Pe când era la Alexandria, Teodor a aflat că Petroniu a murit și atunci a revenit în Tabaida și s-a supus cu smerenie noului stareț ales, sfântul Orsisie (despre care se vorbește și în [[Patericul egiptean]]). Și dezrădăcinând din inima lui orice dorință de putere sau autoritate, a cerut să fie mutat la mănăstirea din Pachnoum, și acolo își făcea ascultarea la brutărie.
		+
		+	Când superiorul mănăstirii de la Monchosis (Thmousons), Apollonios, s-a răzvrătit cerând ca mănăstirea lui să fie independentă, Orsisie s-a retras și l-a desemnat pe Teodor ca succesor al comunității pahomiene (i.e. ''Koinonia''). Teodor i-a adunat pe frați și i-a îndemnat cu lacrimi ca să păstreze tradiția sfântului Pahomie și să păstreze unitatea comunității lor. Apoi a vizitat toate mănăstirile, i-a schimbat pe toți stareții și a reorganizat ascultările. Totuși, păstrând vie în el amintirea pocăinței pentru că a acceptat să fie succesorul lui Pahomie când acesta a fost bolnav, Teodor nu se considera pe sine ca mai-mare al mănăstirilor pahomiene, ci ca un înlocuitor și un slujitor al lui avva Orsisie; de fiecare dată când se gândea să ia niște decizii mergea mai întâi să ceară sfatul și binecuvântrea lui avva Orsisie, care se retrăsese la mănăstirea din Chenoboskion. Astfel, Teodor era tot timpul pentru frați un model de smerenie, atât prin cuvintele lui cât și prin purtarea și faptele lui, în ciuda renumelui pe care deja îl avea în tot Egiptul și a numeroaselor minuni și vindecări pe care Dumnezeu le împlinea prin el.
		+
		+	În acest fel, Teodor a reușit să readucă ordinea cea bună și înflăcărarea duhovnicească în rândul călugărilor și a mănăstirilor. Vorbea cu fiecare și pe fiecare îndemna să reziste cu curaj duhovnicesc asaltuilor gândurilor răutății, iar când era nevoie îi corecta cu răbdare și blândețe pe cei care se îndepărtau de la bună viețuire călugărească. Mănăstirilor întemeiate de Pahomie, Teodor le-a adăugat cele de la Kaior și Ui în regiunea Hermopolis, o alta aproape de Hermonthis, precum și două noi mănăstiri de maici.
		+
		+	În jurul anului 363, sfântul Atanasie cel Mare, exilat, a vizitat mănăstirile din Koinonia pahomiană, apreciind ordinea și regulile de viață ale monahilor. Teodor i-a spus cu această ocazie: „Acest dar al lui Dumnezeu ne vine de la Părintele nostru Pahomie. Dar când te vedem pe tine, Părinte, ni se pare că vedem pe însuși Domnul Hristos”.
		+
		+	Mai apoi, Teodor a reușit să-l convingă pe avva Orsisie să revină la Pabau și i-a slujit ca ajutător, vizitând amândoi alternativ mănăstirile comunității. Totuși, preocupările materiale creșteau permanent în comunitate, datprită numărului mare de noi călugări, așa încât Teodor trebuia totdeauna să le reamintească călugărilor să nu abandoneze modul de viață riguros și simplu instituit de sfântul Pahomie. Și se ostenea el însuși să fie un model de asceză, smerenie și pocăință, petrecând nopțile în priveghere pe mormântul sfântului Pahomie, doar de el cunoscut.
		+
		+	După [[Învierea Domnului\|Paștile]] anului 368, Teodor s-a îmbolnăvit grav. Orsisie l-a implorat pe Dumnezeu să-l ia pe el în locul lui Teodor, de care Koinonia avea atâta nevoie. Dar nu aceasta a fost voia lui Dumnezeu și, după ce a mărturisit că n-a făcut nimic în viața lui de monah fără ascultare, Teodor a trecut la Domnul în pace, pe [[27 aprilie]] a acelui an 368. Când au auzit vestea, frații au strigat într-un glas: „Am devenit orfani, că însuși Părintele nostru Pahomie a murit azi încă o dată!” După slujba de înmormântare, avva Orsisie a îngropat trupul lui Teodor alături de cel al sfântului Pahomie, într-un loc neștiut de nimeni. La rândului lui, când a auzit vestea, sfântul arhiepiscop Atanasie a scris fraților o scrisoare de mângâiere în care le spunea că Teodor nu a încetat să fie în mijlocul lor, pentru că el și Orsisie erau una, îndemnându-i să nu-l plângă pe cel care era de acum în cămările Domnului cu [[sfinți]]i.

	==Imnografie==		==Imnografie==

@@ Linia 9: / Linia 9: @@
 Deci, Cuviosul Teodor se întărea cu duhul și se asemăna în toate Sfântului Pahomie, duhovnicescul său părinte, supunându-se lui pentru Dumnezeu, ca lui Dumnezeu. Iar părintele de multe ori îl ispitea în ascultări și în răbdări, poruncindu-i să facă oarecare lucruri; și, dacă îndeplinea porunca, el îl ocăra ca și cum nu făcea bine și îi poruncea să strice acel lucru și să facă altul; iar el niciodată nu s-a împotrivit părintelui întru nimic, nici a cârtit, nici s-a mâniat, nici s-a mâhnit, ci totdeauna primea cu bucurie ceea ce i se poruncea de Cuviosul Pahomie, socotind ocările lui ca niște laude.
-Când a împlinit 30 de ani, într-o duminică seară, sfântul Pahomie adunând pe călugări pentru cateheza obisnuită (sinaxă), a lăsat locul lui Teodor să vorbească, fără să prevină pe nimeni dinainte. Teodor a făcut ascultare și a vorbit după cum l-a luminat Dumnezeu, în fața lui Pahomie și a celorlalți călugări. Unii monahi mai bătrâni s-au tulburat de această înălțare a unuia dintre cei mai tineri din comunitate, dar sfântul Pahomie i-a certat că s-au arătat mândri, lipsindu-se astfel de harul lui Dumnezeu. Puțin după aceasta, Pahomie l-a numit pe Teodor iconom al mănăstirii din Tabenesi (către anul 336) și l-a făcut adjunctul său în administrarea comunității. Plin de smerenie și lipsindu-se pe sine de voia proprie, Teodor nu a lăsat mintea să i se înalțe din cauza noilor sale funcții în comunitate, pe care le vedea ca pe ascultări. La sfârțitul fiecărei zile mergea la Pabau ca să asculte cateheza sfântului Pahomie către călugări, și apoi revenea la Tabenesi și le-o repeta călugărilor săi.
+Când a împlinit 30 de ani, într-o duminică seară, sfântul Pahomie adunând pe călugări pentru cateheza obisnuită (sinaxă), a lăsat locul lui Teodor să vorbească, fără să prevină pe nimeni dinainte. Teodor a făcut ascultare și a vorbit după cum l-a luminat Dumnezeu, în fața lui Pahomie și a celorlalți călugări. Unii monahi mai bătrâni s-au tulburat de această înălțare a unuia dintre cei mai tineri din comunitate, dar sfântul Pahomie i-a certat că s-au arătat mândri, lipsindu-se astfel de harul lui Dumnezeu. Puțin după aceasta, Pahomie l-a numit pe Teodor iconom al mănăstirii din Tabenesi (către anul 336) - iar Pahomie s-a sălășluit într-o altă mănăstire mai mică și mai liniștită din comunitatea lor, la Pabau - și l-a făcut adjunctul său în administrarea comunității. Plin de smerenie și lipsindu-se pe sine de voia proprie, Teodor nu a lăsat mintea să i se înalțe din cauza noilor sale funcții în comunitate, pe care le vedea ca pe ascultări. La sfârțitul fiecărei zile mergea la Pabau ca să asculte cateheza sfântului Pahomie către călugări, și apoi revenea la Tabenesi și le-o repeta călugărilor săi.
 Mai apoi Teodor a primit ascultare de la sfântul Pahomie să viziteze mănăstirile din comunitatea pahomiană. Era primit peste tot cu mare bucurie, pentru că Dumnezeu îi dăduse darul de a-i mângâia pe frați. De aceea Pahomie însuți spunea despre Teodor că „eu și Teodor împlinim aceeași lucrare a lui Dumnezeu și de aceea el poate să poruncească ca un părinte și un duhovnic”. De aceea, după un timp, Pahomie l-a retras pe Teodor de la Tabenesi ca să-l asocieze la conducerea duhovnicească a întregii comunități pahomiene. Teodor avea ascultarea să-i primească pe noii călugări și să-i alunge pe călugării care nu făceau ascultare și creau tulburări. Când pedepsea pe un frate pentru ceva, Teodor împlinea el însuși aceeași pedeapsă din dragoste pentru fratele și ca să nu fie judecat de Dumnezeu ca unul care poruncește la alții ceva ce el însuși nu împlinește.
 ==Imnografie==

@@ Linia 9: / Linia 9: @@
 Deci, Cuviosul Teodor se întărea cu duhul și se asemăna în toate Sfântului Pahomie, duhovnicescul său părinte, supunându-se lui pentru Dumnezeu, ca lui Dumnezeu. Iar părintele de multe ori îl ispitea în ascultări și în răbdări, poruncindu-i să facă oarecare lucruri; și, dacă îndeplinea porunca, el îl ocăra ca și cum nu făcea bine și îi poruncea să strice acel lucru și să facă altul; iar el niciodată nu s-a împotrivit părintelui întru nimic, nici a cârtit, nici s-a mâniat, nici s-a mâhnit, ci totdeauna primea cu bucurie ceea ce i se poruncea de Cuviosul Pahomie, socotind ocările lui ca niște laude.
-Când a împlinit 30 de ani, într-o duminică seară, sfântul Pahomie adunând pe călugări pentru cateheza obisnuită (sinaxă), a lăsat locul lui Teodor să vorbească, fără să prevină pe nimeni dinainte. Teodor a făcut ascultare și a vorbit după cum l-a luminat Dumnezeu, în fața lui Pahomie și a celorlalți călugări. Certains anciens s’irritèrent pourtant de cette élévation d’un plus jeune qu’eux et quittèrent l’assemblée. À l’issue de la synaxe, Pachôme déclara qu’ils s’étaient rendus étrangers à la miséricorde de Dieu et que s’ils ne se repentaient pas de ce mouvement d’orgueil, il leur serait difficile d’accéder à la vie éternelle. Après cela, il établit Théodore économe du monastère de Tabennêsis (vers 336) et fit de lui son adjoint dans l’administration de la Koinonia. Éprouvé dans l’humilité et dépouillé de toute volonté propre, Théodore ne changea rien à son attitude de disciple et progressa en édifiant les frères, car sa parole était remplie de grâce et sa charité couvrait toutes les faiblesses. Chaque jour, après son travail, il se rendait à Pabau afin d’écouter la catéchèse de Pachôme, puis il revenait à Tabennêsis pour la répéter à ses moines.
+Când a împlinit 30 de ani, într-o duminică seară, sfântul Pahomie adunând pe călugări pentru cateheza obisnuită (sinaxă), a lăsat locul lui Teodor să vorbească, fără să prevină pe nimeni dinainte. Teodor a făcut ascultare și a vorbit după cum l-a luminat Dumnezeu, în fața lui Pahomie și a celorlalți călugări. Unii monahi mai bătrâni s-au tulburat de această înălțare a unuia dintre cei mai tineri din comunitate, dar sfântul Pahomie i-a certat că s-au arătat mândri, lipsindu-se astfel de harul lui Dumnezeu. Puțin după aceasta, Pahomie l-a numit pe Teodor iconom al mănăstirii din Tabenesi (către anul 336) și l-a făcut adjunctul său în administrarea comunității. Plin de smerenie și lipsindu-se pe sine de voia proprie, Teodor nu a lăsat mintea să i se înalțe din cauza noilor sale funcții în comunitate, pe care le vedea ca pe ascultări. La sfârțitul fiecărei zile mergea la Pabau ca să asculte cateheza sfântului Pahomie către călugări, și apoi revenea la Tabenesi și le-o repeta călugărilor săi.
 ==Imnografie==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{În lucru}}
+[[Fișier:Teodor cel Sfintit.jpg|cadru|dreapta|Preacuviosul Teodor cel Sfințit]]
 [[Preacuvios]]ul '''Teodor cel Sfințit''' (aprox. 310 - [[27 aprilie]] 368) a fost un mare [[Asceza|ascet]] egiptean, în același timp un [[Părinții pustiei|Părinte al pustiei]], [[ucenic]] și continuator al lucrării spirituale a întemeietorlui [[monahism]]ului de obște (cenobitic) în Egipt, sfântul [[Pahomie cel Mare]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[16 mai]].
@@ Linia 41: / Linia 41: @@
 ==Surse==
 * Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
 * https://doxologia.ro/sfantul-cuvios-teodor-cel-sfintit

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 ==Viața==
-Născut într-o familie creștină nobilă din Egiptul de Sus, sfântul Teodor a dus o viață creștină pioasă încă din copilăria lui. La vârsta de 12 ani, văzând un ospăț pregătit de familia sa pentru sărbătoarea [[Epifania|Epifaniei]], Teodor a fost atins de [[zdrobirea iminii]] și și-a spus: „Dacă te bucuri de aceste bunătăți, nu te vei bucura de [[viața veșnică]]”. Din acea zi a început să [[ajunare|ajuneze]] în fiecare zi până seara și să se oprească de la orice mâncare mai deosebită. Doi ani mai târziu, la numai 14 ani, a fost primit în [[mănăstire]]a de la Latopolis, unde a început să ducă o viață [[pustnic]]ească pe lângă alți [[călugăr]]i mai bătrâni. Mai apoi, auzind de sfântul Pahomie, s-a dus la Tabennesis (către 328) și a intrat în obștea marelui fondator al monahismului cenobitic. De la sosirea sa în mănăstire, tânărul Teodor s-a străduit să imite în toate pe marele Pahomie, pe care îl vedea ca pe o prezență vie a lui Dumnezeu. S-a străduit să păzească [[curăția inimii]], vorbirea măsurată și [[ascultarea]] necondiționată până la moarte. În felul acesta [[Dumnezeu]] l-a făcut să progreseze în virtuți și viață duhovnicească mai mult decât ceilalți și să devină, în ciuda vârstei lui tinere, o mângâiere și un model pentru toți frații. După primul an de ședere la Tabennesis, într-o dimineață pe când se scula la [[rugăciune]], [[Chilie|chilia]] lui a fost dintr-o dată învăluită de lumină și doi [[îngeri]] strălucitori i s-au arătat. De frică să nu fie înșelat, Teodor a ieșit afară din chilie, dar îngerii au venit după el și l-au încredințat și i-au dat în mod profetic un mare număr de chei.
+Născut într-o familie creștină nobilă din Egiptul de Sus, sfântul Teodor a dus o viață creștină pioasă încă din copilăria lui. La vârsta de 12 ani, văzând un ospăț pregătit de familia sa pentru sărbătoarea [[Epifania|Epifaniei]], Teodor a fost atins de [[zdrobirea iminii]] și și-a spus: „Dacă te bucuri de aceste bunătăți, nu te vei bucura de [[viața veșnică]]”. Din acea zi a început să [[ajunare|ajuneze]] în fiecare zi până seara și să se oprească de la orice mâncare mai deosebită. Doi ani mai târziu, la numai 14 ani, a fost primit în [[mănăstire]]a de la Latopolis, unde a început să ducă o viață [[pustnic]]ească pe lângă alți [[călugăr]]i mai bătrâni. Mai apoi, auzind de sfântul Pahomie, s-a dus la [[Tabenisi]] (către 328) și a intrat în obștea marelui fondator al monahismului cenobitic. De la sosirea sa în mănăstire, tânărul Teodor s-a străduit să imite în toate pe marele Pahomie, pe care îl vedea ca pe o prezență vie a lui Dumnezeu. S-a străduit să păzească [[curăția inimii]], vorbirea măsurată și [[ascultarea]] necondiționată până la moarte. În felul acesta [[Dumnezeu]] l-a făcut să progreseze în virtuți și viață duhovnicească mai mult decât ceilalți și să devină, în ciuda vârstei lui tinere, o mângâiere și un model pentru toți frații. După primul an de ședere la Tabenisi, într-o dimineață pe când se scula la [[rugăciune]], [[Chilie|chilia]] lui a fost dintr-o dată învăluită de lumină și doi [[îngeri]] strălucitori i s-au arătat. De frică să nu fie înșelat, Teodor a ieșit afară din chilie, dar îngerii au venit după el și l-au încredințat și i-au dat în mod profetic un mare număr de chei.
 ==Imnografie==

@@ Linia 19: / Linia 19: @@
 ==Legături externe==
-* legătura 1
+* https://doxologia.ro/sfantul-cuvios-teodor-cel-sfintit
 ==Note==

@@ Linia 7: / Linia 7: @@
 ==Imnografie==
-[[Tropar]], [[glas]]ul al 5-lea:
+[[Tropar]], [[glas]]ul al 1-lea:
-:tropar.
+:Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Teodor; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
 [[Condac]], glasul al 2-lea:
-:condac.
+:În casa lui Dumnezeu ca un finic ai înflorit, roade de fapte bune, Domnului aducând prin prea bună pustnicia ta, părinte cuvioase. Pentru aceasta te şi fericeşti, ca cel întocmai stătător cu cei fără de trupuri.
 ==Surse==