Sinodul IV Ecumenic - Revizia istoricului

Inistea la 26 iunie 2026 14:53

2026-06-26T14:53:51Z

Inistea: /* Definiția dogmatică de la Calcedon */

2026-06-24T22:08:37Z

‎Definiția dogmatică de la Calcedon

Inistea: /* Legături externe */

2026-06-24T21:43:57Z

‎Legături externe

Inistea: /* Definiția dogmatică de la Calcedon */

2026-06-24T21:42:57Z

‎Definiția dogmatică de la Calcedon

Inistea: /* Definiția dogmatică de la Calcedon */

2026-06-24T21:42:29Z

‎Definiția dogmatică de la Calcedon

Inistea la 24 iunie 2026 21:26

2026-06-24T21:26:09Z

Sîmbotin: diacritice noi (cu virgulă)

2021-12-28T15:12:01Z

diacritice noi (cu virgulă)

EGobi: +pt

2019-07-13T03:14:21Z

+pt

Sîmbotin: /* A se vedea și */ corect. listă

2012-01-27T17:14:04Z

‎A se vedea și: corect. listă

Sîmbotin: casetă

2012-01-27T16:59:15Z

casetă

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Al patrulea Sinod Ecumenic''' s-a ținut la Calcedon (Halkidon) în anul 451 d.Hr., fiind cunoscut și ca '''Sinodul de la Calcedon'''. Acest important [[sinod]] s-a ocupat de două mari chestiuni:
+'''Al patrulea Sinod Ecumenic''' s-a ținut la Calcedon (Halkidon) în anul 451 d.Hr., fiind cunoscut și ca '''Sinodul de la Calcedon'''. Acest important [[sinod ecumenic]] s-a ocupat de două mari chestiuni:
-*unele aspecte privind Firea (Natura) și Ipostasul (Persoana) lui [[Iisus Hristos|Hristos]], și
+*unele aspecte privind Firea (Natura) și [[Ipostas]]ul (Persoana) lui [[Iisus Hristos|Hristos]], [[unirea ipostatică]] și
 *organizarea văzută a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii]].
 ==Istoric==
-În anul 449, între [[Sinodul III Ecumenic|al treilea]] și al patrulea Sinod Ecumenic, s-a ținut un alt [[sinod]], la [[Efes]] (în Asia Mică), sinod la care succesorul la tron al Sfântului [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], [[Dioscor al Alexandriei]], a stăruit că „în Hristos este o singură fire (''physis'')”. Această poziție este cunoscută sub numele de [[monofizitism|monofizită]]; conform acestei doctrine, Mântuitorul ar fi „din două firi, dar după Întrupare este o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul”. Sfântul Chiril folosise și el aceste cuvinte, dar Dioscor a omis multe din afirmațiile acestuia care completau și echilibrau acest punct de vedere. Acest sinod, care sprijinise [[erezie|erezia]] monofizită, a rămas cunoscut în [[Istoria Bisericii]] sub numele de [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]].
+În anul 449, între [[Sinodul III Ecumenic|al treilea]] și al patrulea Sinod Ecumenic, s-a ținut un alt [[sinod]], la [[Efes]] (în Asia Mică), sinod la care succesorul la tron al Sfântului [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], [[Dioscor al Alexandriei]], a stăruit că „în Hristos este o singură fire (''physis'')”. Această poziție este cunoscută sub numele de [[monofizitism|monofizită]]; conform acestei doctrine, Mântuitorul ar fi „din două firi, dar după Întrupare este o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul”. Sfântul Chiril folosise și el aceste cuvinte, dar Dioscor a omis multe din afirmațiile acestuia care completau și echilibrau acest punct de vedere. Acest sinod, care sprijinise [[erezie|erezia]] monofizită, a rămas cunoscut în Istoria Bisericii sub numele de [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]].
 După numai doi ani, în 451, convins de către [[Pulcheria Împărăteasa]] (care era o fermă adeptă a ortodoxiei și adversară a monofiziților), împăratul [[Marcian (împărat)|Marcian]] a convocat o nouă întrunire a [[Episcop]]ilor pentru a tranșa asupra acestei chestiuni. Acest [[Sinod]], care a avut loc la Calcedon, este socotit al patrulea mare Sinod Ecumenic.

@@ Linia 58: / Linia 58: @@
 Formula cea mai celebră a definiției este reprezentată de cele patru adverbe calcedoniene:
-. neamestecat sau fără amestecare (ἀσυγχύτως)<br>
+. '''neamestecat''' sau fără amestecare (gr. ἀσυγχύτως)<br>
-. neschimbat sau fără schimbare (ἀτρέπτως)<br>
+. '''neschimbat''' sau fără schimbare (gr. ἀτρέπτως)<br>
-. neîmpărțit sau fără împărțire (ἀδιαιρέτως)<br>
+. '''neîmpărțit''' sau fără împărțire (gr. ἀδιαιρέτως)<br>
-. nedespărțit sau fără despărțire (ἀχωρίστως)
+. '''nedespărțit''' sau fără despărțire (gr. ἀχωρίστως)
 Primele două sunt îndreptate împotriva [[Monofizism|monofizismului]], ultimele două împotriva [[Nestorianism|nestorianismului]].

@@ Linia 105: / Linia 105: @@
 *[http://www.credo.ro/hotararile-sfintelor-sinoade-ecumenice.php Hotărârile Sinoadelor Ecumenice - în .php]
 *[http://www.scribd.com/word/download/32991?extension=pdf Hotărârile Sinoadelor Ecumenice - în .pdf]
 *[http://www.intratext.com/IXT/ENG0835/_INDEX.HTM Canons of the seven ecumenical councils]

@@ Linia 58: / Linia 58: @@
 Formula cea mai celebră a definiției este reprezentată de cele patru adverbe calcedoniene:
-. neamestecat sau fără amestecare (ἀσυγχύτως)
+. neamestecat sau fără amestecare (ἀσυγχύτως)<br>
-. neschimbat sau fără schimbare (ἀτρέπτως)
+. neschimbat sau fără schimbare (ἀτρέπτως)<br>
-. neîmpărțit sau fără împărțire (ἀδιαιρέτως)
+. neîmpărțit sau fără împărțire (ἀδιαιρέτως)<br>
 . nedespărțit sau fără despărțire (ἀχωρίστως)

@@ Linia 55: / Linia 55: @@
 | οὐκ εἰς δύο πρόσωπα μεριζόμενον ἢ διαιρούμενον, ἀλλ’ ἕνα καὶ τὸν αὐτὸν υἱὸν καὶ μονογενῆ, θεὸν λόγον, κύριον Ἰησοῦν Χριστόν· καθάπερ ἄνωθεν οἱ προφῆται περὶ αὐτοῦ καὶ αὐτὸς ἡμᾶς ὁ κύριος Ἰησοῦς Χριστὸς ἐξεπαίδευσε καὶ τὸ τῶν πατέρων ἡμῖν παραδέδωκε σύμβολον.
 |}
 ==Pomenire==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 24 iunie 2026 21:26
Linia 32:		Linia 32:

	Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă învățătura autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu au refuzat Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic, căci Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața [[erezie\|ereziilor]], de-a lungul multor secole în primul mileniu creștin. Ortodocșii consideră însă că Roma a greșit atunci când a transformat această întâietate, acest „primat întru iubire” (după cum îl numea Sfântul [[Ignatie Teoforul]]) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răsturna ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat „cel dintâi Episcop al Bisericii”, dar el este primul între egali.		Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă învățătura autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu au refuzat Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic, căci Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața [[erezie\|ereziilor]], de-a lungul multor secole în primul mileniu creștin. Ortodocșii consideră însă că Roma a greșit atunci când a transformat această întâietate, acest „primat întru iubire” (după cum îl numea Sfântul [[Ignatie Teoforul]]) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răsturna ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat „cel dintâi Episcop al Bisericii”, dar el este primul între egali.
		+
		+	==Definiția dogmatică de la Calcedon==
		+	Aceasta este definiția propriu-zisă (horos-ul dogmatic) a Sinodului Ecumenic de la Calcedon (451), așa cum apare în textul documentului (traducerea română a Pr. [[Dumitru Stăniloae]] și textul grec original):
		+	{\| class="wikitable"
		+	\|-
		+	! Română (trad. Pr. Dumitru Stăniloae)
		+	! Greacă originală
		+	\|-
		+	\| '''Urmând deci Sf. Părinți''', am învățat toți să mărturisim într’un glas pe '''Unul și Același Fiu''', Domnul nostru Iisus Hristos, desăvârșit pe Același în dumnezeire și desăvârșit pe Același în omenitate, Dumnezeu cu adevărat și om cu adevărat pe Același, din suflet rațional și trup, de o ființă cu Tatăl după dumnezeire și de o ființă cu noi pe Același după omenitate, după toate asemenea nouă afară de păcat; înainte de veci născut din Tatăl după dumnezeire, în zilele de pe urmă Același pentru noi și pentru a noastră mântuire din Maria Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, după omenitate;
		+	\| Ἑπόμενοι τοίνυν τοῖς ἁγίοις πατράσιν ἕνα καὶ τὸν αὐτὸν ὁμολογεῖν υἱὸν τὸν κύριον ἡμῶν Ἰησοῦν Χριστὸν συμφώνως ἅπαντες ἐκδιδάσκομεν, τέλειον τὸν αὐτὸν ἐν θεότητι καὶ τέλειον τὸν αὐτὸν ἐν ἀνθρωπότητι, θεὸν ἀληθῶς καὶ ἄνθρωπον ἀληθῶς τὸν αὐτὸν, ἐκ ψυχῆς λογικῆς καὶ σώματος, ὁμοούσιον τῷ πατρὶ κατὰ τὴν θεότητα, ὁμοούσιον τὸν αὐτὸν ἡμῖν κατὰ τὴν ἀνθρωπότητα, κατὰ πάντα ὅμοιον ἡμῖν χωρὶς ἁμαρτίας· πρὸ αἰώνων μὲν ἐκ τοῦ πατρὸς γεννηθέντα κατὰ τὴν θεότητα, ἐπ’ ἐσχάτων δὲ τῶν ἡμερῶν τὸν αὐτὸν δι’ ἡμᾶς καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν ἐκ Μαρίας τῆς παρθένου τῆς θεοτόκου κατὰ τὴν ἀνθρωπότητα·
		+	\|-
		+	\| pe '''Unul și Același Hristos, Fiu, Domn, Unul născut''', cunoscut în '''două firi'''
		+	\| ἕνα καὶ τὸν αὐτὸν Χριστόν, υἱόν, κύριον, μονογενῆ, ἐν δύο φύσεσιν
		+	\|-
		+	\| în chip '''neamestecat, neschimbat, neîmpărțit, nedespărțit''';
		+	\| ἀσυγχύτως, ἀτρέπτως, ἀδιαιρέτως, ἀχωρίστως γνωριζόμενον·
		+	\|-
		+	\| deosebirea firilor nefiind desființată nicidecum din cauza unirii, ci salvându-se mai degrabă proprietatea fiecărei firi și concurgând într’o '''persoană''' și într’un '''ipostas''',
		+	\| οὐδαμοῦ τῆς τῶν φύσεων διαφορᾶς ἀνῃρημένης διὰ τὴν ἕνωσιν, σωζομένης δὲ μᾶλλον τῆς ἰδιότητος ἑκατέρας φύσεως καὶ εἰς ἓν πρόσωπον καὶ μίαν ὑπόστασιν συντρεχούσης,
		+	\|-
		+	\| nu împărțit și divizat în două persoane, ci pe '''Unul și Același Fiu''', Unul născut, Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos, precum ne-au învățat dela început proorocii despre El și însuși Iisus Hristos și ne-a predat Simbolul Părinților.
		+	\| οὐκ εἰς δύο πρόσωπα μεριζόμενον ἢ διαιρούμενον, ἀλλ’ ἕνα καὶ τὸν αὐτὸν υἱὸν καὶ μονογενῆ, θεὸν λόγον, κύριον Ἰησοῦν Χριστόν· καθάπερ ἄνωθεν οἱ προφῆται περὶ αὐτοῦ καὶ αὐτὸς ἡμᾶς ὁ κύριος Ἰησοῦς Χριστὸς ἐξεπαίδευσε καὶ τὸ τῶν πατέρων ἡμῖν παραδέδωκε σύμβολον.
		+	\|}

	==Pomenire==		==Pomenire==

@@ Linia 7: / Linia 7: @@
 În anul 449, între [[Sinodul III Ecumenic|al treilea]] și al patrulea Sinod Ecumenic, s-a ținut un alt [[sinod]], la [[Efes]] (în Asia Mică), sinod la care succesorul la tron al Sfântului [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], [[Dioscor al Alexandriei]], a stăruit că „în Hristos este o singură fire (''physis'')”. Această poziție este cunoscută sub numele de [[monofizitism|monofizită]]; conform acestei doctrine, Mântuitorul ar fi „din două firi, dar după Întrupare este o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul”. Sfântul Chiril folosise și el aceste cuvinte, dar Dioscor a omis multe din afirmațiile acestuia care completau și echilibrau acest punct de vedere. Acest sinod, care sprijinise [[erezie|erezia]] monofizită, a rămas cunoscut în [[Istoria Bisericii]] sub numele de [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]].
-După numai doi ani, în 451, convins de către [[Pulcheria Împărăteasa]] (care era o fermă adeptă a ortodoxiei şi adversară a monofiziţilor), împăratul [[Marcian (împărat)|Marcian]] a convocat o nouă întrunire a [[Episcop]]ilor pentru a tranșa asupra acestei chestiuni. Acest [[Sinod]], care a avut loc la Calcedon, este socotit al patrulea mare Sinod Ecumenic.
+După numai doi ani, în 451, convins de către [[Pulcheria Împărăteasa]] (care era o fermă adeptă a ortodoxiei și adversară a monofiziților), împăratul [[Marcian (împărat)|Marcian]] a convocat o nouă întrunire a [[Episcop]]ilor pentru a tranșa asupra acestei chestiuni. Acest [[Sinod]], care a avut loc la Calcedon, este socotit al patrulea mare Sinod Ecumenic.
 Cu privire la natura și persoana lui Hristos, Sinodul a respins poziția lui Dioscor și a proclamat că:
-:"...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui [[Leon cel Mare]], Papă al Romei (adormit în anul 461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în ''Unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuşi desăvârşit întru dumnezeire cât şi întru omenitate, Însuşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără amestecare (asynchytos), fără schimbare (atreptos), fără împărţire (achoristos), fără despărţire (adairetos), deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însuşirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-un singur ipostas''." <ref> Citat din [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos WARE]], ''The Orthodox Church'', cit. în [[:en:Fourth Ecumenical Council]]; citatul din ''Hotărârile Sinodului de la Calcedon'' este redat în traducerea românească de [http://www.credo.ro/sinodul-al-patrulea-ecumenic-calcedon.php aici] </ref>.
+:"...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui [[Leon cel Mare]], Papă al Romei (adormit în anul 461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în ''Unul și același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuși desăvârșit întru dumnezeire cât și întru omenitate, Însuși Dumnezeu adevărat și om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără amestecare (asynchytos), fără schimbare (atreptos), fără împărțire (achoristos), fără despărțire (adairetos), deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însușirile fiecărei firi într-o singură persoană și într-un singur ipostas''." <ref> Citat din [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos WARE]], ''The Orthodox Church'', cit. în [[:en:Fourth Ecumenical Council]]; citatul din ''Hotărârile Sinodului de la Calcedon'' este redat în traducerea românească de [http://www.credo.ro/sinodul-al-patrulea-ecumenic-calcedon.php aici] </ref>.
 Această definiție, în care atât deosebirea între cele două Firi (Naturi), cât și unitatea Persoanei lui Hristos sunt subliniate era stabilită nu doar pentru a-i combate pe monofiziți, ci și pe adepții lui [[Nestorianism|Nestorie]].
@@ Linia 27: / Linia 27: @@
 În înțelegerea Pentarhiei, trebuie evitate două erori:
 *ideea ca sistemul [[Patriarhie|patriarhiilor]] și [[Mitropolie|mitropoliilor]] se bazează pe structura ecleziastică și
-*ideea că Episcopul Romei (Papa) are supremația asupra celorlalţi [[episcop]]i.
+*ideea că Episcopul Romei (Papa) are supremația asupra celorlalți [[episcop]]i.
 În ceea ce privește primul aspect, ortodocșii nu înțeleg Biserica din perspectiva ordinii ecleziastice, ci din perspectiva dreptului divin. Ei consideră că toți episcopii sunt prin definiție egali, indiferent de autoritatea sau prestigiul cetății pe care o administrează. Toți ou fost unși de Dumnezeu ca învățători ai credinței, toți sunt în mod egal urmașii Apostolilor și toți au autoritatea sacramentală. Atunci când apare o dispută, nu este suficient ca un singur episcop să își exprime poziția; toți episcopii eparhioți (titulari) au dreptul să participe la un [[sinod]] general, să își exprime punctul de vedere și să voteze. Sistemul Pentarhiei nu afectează calitățile esențiale ale fiecărui episcop, nici nu privează comunitățile locale de semnificația pe care le-a atribuit-o Ignatie.
-Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă învăţătura autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu au refuzat Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic, căci Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața [[erezie|ereziilor]], de-a lungul multor secole în primul mileniu creştin. Ortodocșii consideră însă că Roma a greșit atunci când a transformat această întâietate, acest "primat întru iubire" (după cum îl numea Sfântul [[Ignatie Teoforul]]) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răsturna ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat "cel dintâi Episcop al Bisericii", dar el este primul între egali.
+Cu privire la cea de a doua problemă, ortodocșii nu acceptă învățătura autorității papale așa cum a fost ea formulată de Primul Conciliu de la Vatican din 1870 și așa cum o mărturisește Biserica Romano-Catolică în zilele noastre. Dar ei nici nu au refuzat Romei primatul de cinstire (sau de onoare), așa cum a fost el stabilit de al doilea Sinod Ecumenic, căci Roma a fost cea care a rămas cea mai fidelă dreptei-credințe, în fața [[erezie|ereziilor]], de-a lungul multor secole în primul mileniu creștin. Ortodocșii consideră însă că Roma a greșit atunci când a transformat această întâietate, acest „primat întru iubire” (după cum îl numea Sfântul [[Ignatie Teoforul]]) într-o supremație de jurisdicție și putere exterioară. Astfel, în înțelegerea ortodoxă, primatul atribuit Romei nu răsturna ordinea ecleziastică bazată pe egalitatea esențială a episcopilor. Papa poate fi considerat „cel dintâi Episcop al Bisericii”, dar el este primul între egali.
 ==Pomenire==
-Pomenirea '''Sfinților Părinți de la al patrulea Sinod Ecumenic''' se face pe [[16 iulie]] și în a noua Duminică de după [[Pogorârea Sfântului Duh|Rusalii]], în [[Duminica Sfinţilor Părinţi de la primele şase Sinoade Ecumenice]].
+Pomenirea '''Sfinților Părinți de la al patrulea Sinod Ecumenic''' se face pe [[16 iulie]] și în a noua Duminică de după [[Pogorârea Sfântului Duh|Rusalii]], în [[Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice]].
 == Sursa ==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 13 iulie 2019 03:14
Linia 86:		Linia 86:
	[[en:Fourth Ecumenical Council]]		[[en:Fourth Ecumenical Council]]
	[[mk:Четврти вселенски собор]]		[[mk:Четврти вселенски собор]]
		+	[[pt:Quarto Concílio Ecumênico]]

@@ Linia 50: / Linia 50: @@
 Puncte de vedere necalcedoniene și aspecte ale dialogului între ortodocși și necalcedonieni (articole în limba engleză):
 * [[:en:Category:Coptic interpretations of the Fourth Ecumenical Council]]
-** [[:en:The Chalcedon Crisis and Monophysitism]]
+* [[:en:The Chalcedon Crisis and Monophysitism]]
-** [[:en:Agreed Official Statements on Christology with the Catholic and Eastern Orthodox Churches]]
+* [[:en:Agreed Official Statements on Christology with the Catholic and Eastern Orthodox Churches]]
-** [[:en:Pastoral Agreement between the Coptic Orthodox and Greek Orthodox Patriarchates of Alexandria (2001)]]
+* [[:en:Pastoral Agreement between the Coptic Orthodox and Greek Orthodox Patriarchates of Alexandria (2001)]]
-** [[:en:Article by Fr. John S. Romanides]]
+* [[:en:Article by Fr. John S. Romanides]]
-** [[:en:Chalcedon (An Analysis)]]
+* [[:en:Chalcedon (An Analysis)]]
-** [[:en:After Chalcedon - Orthodoxy in the 5th/6th Centuries]]
+* [[:en:After Chalcedon - Orthodoxy in the 5th/6th Centuries]]
-** [[:en:Pope Saint Dioscorus I of Alexandria (Coptic POV)]]
+* [[:en:Pope Saint Dioscorus I of Alexandria (Coptic POV)]]
-** [[:en:The Orthodox Christology of St. Severus of Antioch]]
+* [[:en:The Orthodox Christology of St. Severus of Antioch]]
-** [[:en:Problems with the Chalcedonian Formula]]
+* [[:en:Problems with the Chalcedonian Formula]]
-** [[:en:The Humanity of Christ (What Oriental Orthodox Believe)]]
+* [[:en:The Humanity of Christ (What Oriental Orthodox Believe)]]
-** [[:en:The One Will and the One Act]] - By HH Pope Shenouda III of Alexandria
+* [[:en:The One Will and the One Act]] - By HH Pope Shenouda III of Alexandria
-** [[:en:Additional/Miscellaneous Notes]]
+* [[:en:Additional/Miscellaneous Notes]]
 ==Note==

@@ Linia 62: / Linia 62: @@
 ** [[:en:The One Will and the One Act]] - By HH Pope Shenouda III of Alexandria
 ** [[:en:Additional/Miscellaneous Notes]]
 == Legături externe ==
@@ Linia 70: / Linia 73: @@
 *[http://www.intratext.com/IXT/ENG0835/_INDEX.HTM Canons of the seven ecumenical councils]
-==Note==
+{{Sinoade Ecumenice}}
 [[Categorie:Drept canonic]]