Schitopolis - Revizia istoricului

Sîmbotin: corect. leg. interne

2021-12-20T13:59:40Z

corect. leg. interne

Inistea: /* Episcopi */

2017-02-01T01:39:37Z

‎Episcopi

Inistea: cosma

2017-01-30T12:11:20Z

cosma

Inistea la 27 ianuarie 2015 01:26

2015-01-27T01:26:46Z

Sîmbotin: imagini

2015-01-26T19:44:52Z

imagini

Sîmbotin: harta - amplasament Schitopolis

2015-01-26T16:57:16Z

harta - amplasament Schitopolis

Sîmbotin: retragere etichetă

2015-01-26T09:55:12Z

retragere etichetă

Sîmbotin: /* Episcopi */ traducere și leg. int.

2015-01-26T09:54:00Z

‎Episcopi: traducere și leg. int.

Sîmbotin: /* Episcopi */ traducere

2015-01-26T09:19:56Z

‎Episcopi: traducere

Sîmbotin: /* Istoria pre-creștină */

2015-01-26T09:13:47Z

‎Istoria pre-creștină

@@ Linia 25: / Linia 25: @@
 După așezarea primilor monahi, în jurul anului 400, o etapă importantă în evoluția monahismului schitopolitan o reprezintă venirea ca episcop al cetății, prin 466, a lui Cosma, unul dintre primii ucenici ai lui Eftimie. După ce fusese diacon al bisericii Învierii, iar mai apoi stavrofilax, Cosma a devenit ulterior unul din horepiscopii patriarhului Iuvenalie. Lui i se datorează, în bună măsură, introducerea și susținerea în cetatea Schitopolisului a tradițiilor monahale din pustia Iudeii, lucru care îl va fi atras aici în anul 500 pe Sfântul [[Sava cel Sfințit]]<ref>Viața Sfântului Sava, c. 33</ref>. Șederea până în anul 507 a marelui Cuvios în ținutul Schitopolisului va lăsa urme care, pe lângă mănăstirea întemeiată de ucenicii săi, vor întraripa inimile localnicilor evlavioși cu idealurile sfințeniei întruchipate de el. În următoarele sale vizite, din 518 și 531, Sfântul Sava găsește în cetatea și împrejurimile Schitopolisului o viață monahală bine înrădăcinată, precum și o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului. Toate acestea arată că „dimensiunea monahală și pustnicească a creștinismului a penetrat Biserica Schitopolisului și a exercitat o influență asupra populației locale. Inscripțiile descoperite în cetate și referințele literare înfățișează portretul unei Biserici care crește și se dezvoltă. A fost întemeiată printre populația de limbă aramaică, condusă de un episcopat educat în cultura elenistă, iar apoi, treptat, a ajuns să fie dominată de latura pustnicească a creștinismului, răspândită de monahi.<ref> J. Binns, ''Ascetics and Ambassadors of Christ. The monasteries of Palestine, 314-631'', Oxford, 2002, p. 147</ref>
-În secolul al VI-lea existau la Schitopolis patru biserici, închinate sfinților: [[Apostolul Toma]], [[Ioan Botezătorul]], [[Procopie]] marele mucenic (8 iulie) și Vasile mucenicul (5 iulie și 28 iunie).
+În secolul al VI-lea existau la Schitopolis patru biserici, închinate sfinților: [[Apostolul Toma]], [[Ioan Botezătorul]], [[Procopie (marele mucenic)|Procopie]] marele mucenic (8 iulie) și Vasile mucenicul (5 iulie și 28 iunie).
 În 634, forțele [[Imperiul Bizantin|bizantine]] au fost învine de armata musulmană a califului Umar ibn al-Khattab, iar Schitopolis a fost redenumit Baysan de către cuceritori. Orașul nu a fost distrus, iar musulmanii nou veniți au locuit împreună cu populația creștină până în secolul al VIII-lea, deși orașul a intrat în declin în această perioadă.
@@ Linia 49: / Linia 49: @@
 ===Personalități===
 Printre personalitățile creștine ilustre din Schitopolis se numără<ref>După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis</ref>:
-*Sfântul mare mucenic [[Procopie]] (prăznuit la [[8 iulie]]), care aparținea clerului cetății, după cercertările hagiologului <ref>H. Delehaye, "Les Légendes hagiographiques", Paris, 1905, 144-6</ref>;
+*Sfântul mare mucenic [[Procopie (marele mucenic)|Procopie]] (prăznuit la [[8 iulie]]), care aparținea clerului cetății, după cercertările hagiologului <ref>H. Delehaye, "Les Légendes hagiographiques", Paris, 1905, 144-6</ref>;
 *Asterius, comentator al Psalmilor în secolul al IV-lea și citat cu laude de sfântul Ieronim;
 *Iosif, evreu de la școala talmudică din Tiberias convertit la creștinism, a trăit mai mulți ani la Schitopolis<ref>http://nominis.cef.fr/contenus/saint/12643/Saint-Joseph-de-Palestine.html</ref>

@@ Linia 33: / Linia 33: @@
 ==Personalități creștine din Schitopolis==
 ===Episcopi===
-Schitopolis a avut o comunitate creștină condusă de un episcop, chiar înainte de [[Edictul de la Milano]] din 313. După ce în secolul al IV-lea a fost înființată provincia romană ''Palestina Secunda'', cu reședința la Schitopolis, episcopia a devenit scaunul mitropolitan al provinciei.
+Schitopolis a avut o comunitate creștină condusă de un [[episcop]], chiar înainte de [[Edictul de la Milano]] din 313. După ce în secolul al IV-lea a fost înființată provincia romană ''Palestina Secunda'', cu reședința la Schitopolis, episcopia a devenit scaunul mitropolitan al provinciei.
 Sunt cunoscuți mai mulți episcopi de Schitopolis<ref>După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis</ref>:
@@ Linia 44: / Linia 44: @@
 *Sf. Servianus, omorât de monofiziți în 452 sau 453, prăznuit la [[21 februarie]] după Martirologiul Roman<ref>http://saints.sqpn.com/butlers-lives-of-the-saints-saint-severianus-bishop-of-scythopolis-martyr/</ref>.
 *[[Cosma de Schitopolis|Cosma]], care a devenit episcop de Schitopolis în jurul anului 466, și a avut un rol important în dezvoltarea monahismului în această cetate.
-*[[Ioan de Schitopolis]] (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva ereziei monofizite; una dintre cele mai importante este un tratat scris în jurul anului 530, în care apără teoria „dioenergismului” împotriva contemporanului său, Sever al Antiohiei. Într-o altă lucrare, Ioan de Schitopolis îl atacă pe [[eretic]]ul [[Eutihie]], unul dintre fondatorii [[monofizitism]]ului. S-au păstrat date despre Ioan de Schitopolis în scrierile lui [[Fotie cel Mare]], patriarhul [[Constantinopol]]ului. Hans Urs von Balthasar sugerează că Ioan de Schitopolis este în realitate autorul mai multor învățături atribuite în mod curent sfântului [[Maxim Mărturisitorul]].<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Scythopolis</ref>.
+*[[Ioan de Schitopolis]] (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva [[erezie]]i [[Monofizitism|monofizite]].
 *Teodor, care în anul 553 a fost obligat să semneze „[[Anatema]] împotriva lui [[Origen]]”, al cărei original încă se mai păstrează<ref>Le Quien, ''Oriens christianus'', vol. III, 681-94</ref>.

@@ Linia 43: / Linia 43: @@
 *Acacius, prieten cu sfântul [[Chiril al Alexandriei]].
 *Sf. Servianus, omorât de monofiziți în 452 sau 453, prăznuit la [[21 februarie]] după Martirologiul Roman<ref>http://saints.sqpn.com/butlers-lives-of-the-saints-saint-severianus-bishop-of-scythopolis-martyr/</ref>.
-*Ioan de Schitopolis (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva ereziei monofizite; una dintre cele mai importante este un tratat scris în jurul anului 530, în care apără teoria „dioenergismului” împotriva contemporanului său, Sever al Antiohiei. Într-o altă lucrare, Ioan de Schitopolis îl atacă pe [[eretic]]ul [[Eutihie]], unul dintre fondatorii [[monofizitism]]ului. S-au păstrat date despre Ioan de Schitopolis în scrierile lui [[Fotie cel Mare]], patriarhul [[Constantinopol]]ului. Hans Urs von Balthasar sugerează că Ioan de Schitopolis este în realitate autorul mai multor învățături atribuite în mod curent sfântului [[Maxim Mărturisitorul]].<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Scythopolis</ref>.
+*[[Cosma de Schitopolis|Cosma]], care a devenit episcop de Schitopolis în jurul anului 466, și a avut un rol important în dezvoltarea monahismului în această cetate.
 *Teodor, care în anul 553 a fost obligat să semneze „[[Anatema]] împotriva lui [[Origen]]”, al cărei original încă se mai păstrează<ref>Le Quien, ''Oriens christianus'', vol. III, 681-94</ref>.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 27 ianuarie 2015 01:26
Linia 1:		Linia 1:
−	[[Fișier:The Decapolis.png\|thumb\|220 px\|Harta Decapolisului antic, cu amplasamentul Schitopolisului]]	+	{{Articol de calitate}}[[Fișier:The Decapolis.png\|thumb\|220 px\|Harta Decapolisului antic, cu amplasamentul Schitopolisului]]
	'''Schitopolis''' (gr. Σκυθόπολις), uneori '''Schitopoli''' în literatura română, '''Beit She'an''' sau '''Betșan''' la evrei, este o localitate creștină importantă în epoca bizantină în [[Țara Sfântă]], capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409 d.Hr..		'''Schitopolis''' (gr. Σκυθόπολις), uneori '''Schitopoli''' în literatura română, '''Beit She'an''' sau '''Betșan''' la evrei, este o localitate creștină importantă în epoca bizantină în [[Țara Sfântă]], capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409 d.Hr..

@@ Linia 55: / Linia 55: @@
 *Sfântul Vasile și sfinții șaptezeci de Mucenici din Schitopolis (prăznuiți la [[28 iunie]] și [[5 iulie]])
 *Sfânta muceniță Marato fecioara (prăznuită la [[12 noiembrie]])
 ==Surse==
@@ Linia 62: / Linia 73: @@
 *https://en.wikipedia.org/wiki/Scythopolis_%28see%29
 *http://www.teologie.net/data/pdf/AC-introd-KS.pdf
 [[Categorie:Locuri]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 26 ianuarie 2015 16:57
Linia 1:		Linia 1:
		+	[[Fișier:The Decapolis.png\|thumb\|220 px\|Harta Decapolisului antic, cu amplasamentul Schitopolisului]]
	'''Schitopolis''' (gr. Σκυθόπολις), uneori '''Schitopoli''' în literatura română, '''Beit She'an''' sau '''Betșan''' la evrei, este o localitate creștină importantă în epoca bizantină în [[Țara Sfântă]], capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409 d.Hr..		'''Schitopolis''' (gr. Σκυθόπολις), uneori '''Schitopoli''' în literatura română, '''Beit She'an''' sau '''Betșan''' la evrei, este o localitate creștină importantă în epoca bizantină în [[Țara Sfântă]], capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409 d.Hr..

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 26 ianuarie 2015 09:55
Linia 1:		Linia 1:
−	~~{{Traducere EN}}~~
	'''Schitopolis''' (gr. Σκυθόπολις), uneori '''Schitopoli''' în literatura română, '''Beit She'an''' sau '''Betșan''' la evrei, este o localitate creștină importantă în epoca bizantină în [[Țara Sfântă]], capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409 d.Hr..		'''Schitopolis''' (gr. Σκυθόπολις), uneori '''Schitopoli''' în literatura română, '''Beit She'an''' sau '''Betșan''' la evrei, este o localitate creștină importantă în epoca bizantină în [[Țara Sfântă]], capitală a provinciei Palaestina Secunda începând cu anul 409 d.Hr..

@@ Linia 33: / Linia 33: @@
 ==Personalități creștine din Schitopolis==
 ===Episcopi===
 Schitopolis a avut o comunitate creștină condusă de un episcop, chiar înainte de [[Edictul de la Milano]] din 313. După ce în secolul al IV-lea a fost înființată provincia romană ''Palestina Secunda'', cu reședința la Schitopolis, episcopia a devenit scaunul mitropolitan al provinciei.
 Sunt cunoscuți mai mulți episcopi de Schitopolis<ref>După: http://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%281913%29/Scythopolis</ref>:
-*Episcopul Patrophilus de Schitopolis era un prieten apropiat de-al lui Arie, pe care l-a primit la el când acesta (Arie) a fost exilat în Palestina, în anul 323. Susținător al arianismului, Patrophilus a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la Niceea (325), precum și la alte sinoade ariene până în anul 360. [[Sozomen]] și [[Socrate Scolasticul]] spun că în anii 354-355 Patrophilus a urzit împreună cu [[Acachie de Cezareeea]] ([[Cezareea]] Palestinei fiind la vremea respectivă scaun mitropolitan atât pentru Schitopolis cât și pentru Ierusalim) ca să-l depună pe episcopul Maximus al Ierusalimului, care susținea Crezul de la Niceea, și să-l înlocuiască cu Chiril al Ierusalimului, pe care ei îl considerau în mod greșit ca fiind arian <ref>Theophanes, 60B-61B, in Philip Amidon, Philostorgius: Church History,
+*Episcopul Patrophilus de Schitopolis era un prieten apropiat de-al lui Arie, pe care l-a primit la el când acesta (Arie) a fost exilat în Palestina, în anul 323. Susținător al arianismului, Patrophilus a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la Niceea (325), precum și la alte sinoade ariene până în anul 360. [[Sozomen]] și [[Socrate Scolasticul]] spun că în anii 354-355 Patrophilus a urzit împreună cu [[Acachie de Cezareea]] ([[Cezareea Palestinei]] fiind la vremea respectivă scaun mitropolitan atât pentru Schitopolis cât și pentru [[Ierusalim]]) ca să-l depună pe episcopul Maximus al Ierusalimului, care susținea [[Crezul de la Niceea]], și să-l înlocuiască cu [[Chiril al Ierusalimului]], pe care ei îl considerau în mod greșit ca fiind arian <ref>Theophanes, 60B-61B, in Philip Amidon, Philostorgius: Church History,
-p.221</ref>. He also supervised the exile of Eusebius of Vercelli to Scythopolis - Eusebius calls him his "jailer". In 359 he was a member of a delegation sent to Emperor Constantius II to protest against depositions of Arian clergy by Basil of Caesarea<ref>Philostorgius, book 4, section 10; Amidon p.69.</ref>. He was deposed by the Council of Seleucia in 359 and died soon after. Philostorgius mentions that in 361 his body was disinterred and his bones scattered during the pagan reaction under Julian<ref>Amidon, p.227</ref>.
+p.221</ref>. De asemenea, Episcopul Patrophilus de Schitopolis a supervizat exilul lui Eusebiu de Vercelli la Schitopolis, Eusebiu numindu-l „temnicerul” său. În anul 359 Patrophilus de Schitopolis a făcut parte din delegația trimisă la împăratul [[Constanțiu al II-lea]] pentru a protesta împotriva depunerilor de clerici arieni efectuate de [[Vasile cel Mare|Vasile al Cezareei]].<ref>Philostorgius, book 4, section 10; Amidon p.69.</ref>. El a fost depus de către [[Sinodul de la Seleucia]] în 359 și a murit la scurt timp după aceea. Filostorgius menționează că în anul 361 trupul său a fost dezgropat și oasele împrăștiate, în perioada resurecției păgâne din timpul domniei lui [[Iulian Apostatul]]<ref>Amidon, p.227</ref>.
-*Filip și Atanasie, arieni;
+*Filip și Atanasie, arieni.
-*Saturninus, prezent la [[Sinodul II Ecumenic]] (Constantinopol, 381);
+*Saturninus, prezent la [[Sinodul II Ecumenic]] (Constantinopol, 381).
-*Teodosie, prieten cu sfântul [[Ioan Gură de Aur]];
+*Teodosie, prieten cu sfântul [[Ioan Gură de Aur]].
-*Acacius, prieten cu sfântul [[Chiril al Alexandriei]];
+*Acacius, prieten cu sfântul [[Chiril al Alexandriei]].
-*Sf. Servianus, omorât de monofiziți în 452 sau 453, prăznuit la [[21 februarie]] după Martirologiul Roman<ref>http://saints.sqpn.com/butlers-lives-of-the-saints-saint-severianus-bishop-of-scythopolis-martyr/</ref>;
+*Sf. Servianus, omorât de monofiziți în 452 sau 453, prăznuit la [[21 februarie]] după Martirologiul Roman<ref>http://saints.sqpn.com/butlers-lives-of-the-saints-saint-severianus-bishop-of-scythopolis-martyr/</ref>.
-*Ioan de Schitopolis (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva ereziei monofizite; his major one's a treatise written ca. 530, defending the theory of "dioenergism",[2] against his contemporary Severus of Antioch. Another work attacked the heretic Eutyches, one of the founders of Monophysitism. We have some data about him by Photius, learned bishop of Byzantium. Hans Urs von Balthasar suggested than John was the author of much of Maximus the Confessor's scholia.<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Scythopolis</ref>;
+*Ioan de Schitopolis (cca. 536–550), supranumit și „Scolasticul”, care a scris mai multe lucrări împotriva ereziei monofizite; una dintre cele mai importante este un tratat scris în jurul anului 530, în care apără teoria „dioenergismului” împotriva contemporanului său, Sever al Antiohiei. Într-o altă lucrare, Ioan de Schitopolis îl atacă pe [[eretic]]ul [[Eutihie]], unul dintre fondatorii [[monofizitism]]ului. S-au păstrat date despre Ioan de Schitopolis în scrierile lui [[Fotie cel Mare]], patriarhul [[Constantinopol]]ului. Hans Urs von Balthasar sugerează că Ioan de Schitopolis este în realitate autorul mai multor învățături atribuite în mod curent sfântului [[Maxim Mărturisitorul]].<ref>http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Scythopolis</ref>.
-*Theodore, who about 553 was compelled to sign an anti-origenist profession of faith, still preserved (Le Quien, "Oriens christianus." III, 681-94).
+*Teodor, care în anul 553 a fost obligat să semneze „[[Anatema]] împotriva lui [[Origen]]”, al cărei original încă se mai păstrează<ref>Le Quien, ''Oriens christianus'', vol. III, 681-94</ref>.
 ===Personalități===

@@ Linia 14: / Linia 14: @@
 . Iar Iudeii, care locuiau acolo, mărturisind dragostea pe care o aveau față de ei Schitopolitenii, și cum că și în vremurile cele nenorocite le-au fost blânzi,<br>
 . Iuda și ai săi, mulțumindu-le, i-au îndemnat ca și de aici înainte să fie buni cu neamul Iudeilor, și au venit la Ierusalim, când se apropia sărbătoarea Cincizecimii."
-*''Cartea Iuditei'' 3, 10: "Şi și-a așezat oștirea între Ghibeea și Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să își adune toate poverile oștirii sale."
+*''Cartea Iuditei'' 3, 10: "Și și-a așezat oștirea între Ghibeea și Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să își adune toate poverile oștirii sale."
 ==Istoria creștină și bizantină==