Schit - Revizia istoricului

Inistea: /* Tipuri de schituri */

2023-09-05T17:08:37Z

‎Tipuri de schituri

Inistea: /* Tipuri de schituri */

2023-09-05T17:07:54Z

‎Tipuri de schituri

Sîmbotin: /* Mănăstirea Sihăstria (România) */ leg. int.

2016-05-07T07:25:46Z

‎Mănăstirea Sihăstria (România): leg. int.

Inistea la 6 mai 2016 23:22

2016-05-06T23:22:30Z

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-25T09:19:22Z

ortografie

Sîmbotin: /* Articole înrudite */ eliminare caractere aldine

2011-12-06T05:04:00Z

‎Articole înrudite: eliminare caractere aldine

Sîmbotin: wikizare

2011-12-06T05:02:47Z

wikizare

Cristianm la 19 mai 2009 16:54

2009-05-19T16:54:11Z

Cristianm la 9 aprilie 2009 17:24

2009-04-09T17:24:08Z

Cristianm la 9 aprilie 2009 17:23

2009-04-09T17:23:12Z

@@ Linia 4: / Linia 4: @@
 Există două principale tipuri de schituri: schiturile de tip anahoretic sau pustnicesc (uneori numit de tip [[lavră]]) și cele de tip [[Chinovie|cenobitic]] (de obște).
-Un schit de tip anahoretic este format de obicei dintr-o biserică principală (numită "[[catolicon]]", din grecescul καθολικόν), înconjurată uneori pe o rază extinsă la kilometri, de [[Chilie|chilii]] individuale sub forma unor case, în care locuiesc un mic număr de monahi. Aceste case numite "chilii" au de obicei o mică [[capelă]] proprie, în care monahii se roagă în zilele de rând, pentru ca [[duminica]] și în sărbători să se adune cu toții la biserica mare (catoliconul). În schiturile de tip anahoretic, și în particular în tradiția [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], [[stareț]]ii chiliilor sunt cu rândul administratori și reprezentanți ai schitului, cu titlul de „dicheu”, având grijă și de biserica mare (catoliconul), timp de un an.
+Un schit de tip anahoretic este format de obicei dintr-o biserică principală (numită "[[catolicon]]", din grecescul καθολικόν), înconjurată uneori pe o rază extinsă la kilometri, de [[Chilie|chilii]] individuale sub forma unor case, în care locuiesc un mic număr de monahi. Aceste case numite "chilii" au de obicei o mică [[capelă]] proprie, în care monahii se roagă în zilele de rând, pentru ca [[duminica]] și în sărbători să se adune cu toții la biserica mare (catoliconul). În schiturile de tip anahoretic, și în particular în tradiția [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], [[stareț]]ii chiliilor sunt cu rândul administratori și reprezentanți ai schitului, cu titlul de ''dicheu'', având grijă și de biserica mare (catoliconul), timp de un an.
 Într-un schit de tip cenobitic călugării sau călugărițele duc o viață monastică mai accentuată și mai apropiată de tipul de viață al mănăstirii-mamă. Cel mai adesea chiliile dintr-un asemenea schit nu sunt "împrăștiate", ci foarte apropiate sau constituite într-un singur corp de chilii.

@@ Linia 4: / Linia 4: @@
 Există două principale tipuri de schituri: schiturile de tip anahoretic sau pustnicesc (uneori numit de tip [[lavră]]) și cele de tip [[Chinovie|cenobitic]] (de obște).
-Un schit de tip anahoretic este format de obicei dintr-o biserică principală (numită "[[catolicon]]", din grecescul καθολικόν), înconjurată uneori pe o rază extinsă la kilometri, de [[Chilie|chilii]] individuale sub forma unor case, în care locuiesc un mic număr de monahi. Aceste case numite "chilii" au de obicei o mică [[capelă]] proprie, în care monahii se roagă în zilele de rând, pentru ca [[duminica]] și în sărbători să se adune cu toții la biserica mare (catoliconul).
+Un schit de tip anahoretic este format de obicei dintr-o biserică principală (numită "[[catolicon]]", din grecescul καθολικόν), înconjurată uneori pe o rază extinsă la kilometri, de [[Chilie|chilii]] individuale sub forma unor case, în care locuiesc un mic număr de monahi. Aceste case numite "chilii" au de obicei o mică [[capelă]] proprie, în care monahii se roagă în zilele de rând, pentru ca [[duminica]] și în sărbători să se adune cu toții la biserica mare (catoliconul). În schiturile de tip anahoretic, și în particular în tradiția [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], [[stareț]]ii chiliilor sunt cu rândul administratori și reprezentanți ai schitului, cu titlul de „dicheu”, având grijă și de biserica mare (catoliconul), timp de un an.
 Într-un schit de tip cenobitic călugării sau călugărițele duc o viață monastică mai accentuată și mai apropiată de tipul de viață al mănăstirii-mamă. Cel mai adesea chiliile dintr-un asemenea schit nu sunt "împrăștiate", ci foarte apropiate sau constituite într-un singur corp de chilii.

@@ Linia 21: / Linia 21: @@
 ===Mănăstirea Sihăstria (România)===
-[[Mănăstire]]a Sihăstria (România) este în prezent una din cele mai mari mănăstiri din România, având peste 120 de călugări <ref>Cf. http://sihastria.mmb.ro/obste.htm </ref>.
+[[Mănăstire]]a Sihăstria (România) este în prezent una din cele mai mari mănăstiri din România, având peste 120 de călugări.<ref>Cf. http://sihastria.mmb.ro/obste.htm </ref>
-Prima înființare a actualei mănăstiri datează din anul 1655, când [[Mitropolit]]ul Moldovei, [[Varlaam Moțoc]], decide să adune câțiva [[pustnic]]i de prin pădurile acestor munți într-un schit (era vorba la început de șapte pustnici, toți provenind de la Mănăstirea Neamț). Mitropolitul le construiește o biserică și chilii și pune noul schit în subordinea [[mitropolie]]i. <ref>Scurt istoric luat de site-ul web al mănăstirii: http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>
+Prima înființare a actualei mănăstiri datează din anul 1655, când [[Mitropolit]]ul Moldovei, [[Varlaam al Moldovei|Varlaam Moțoc]], decide să adune câțiva [[pustnic]]i de prin pădurile acestor munți într-un schit (era vorba la început de șapte pustnici, toți provenind de la [[Mănăstirea Neamț]]). Mitropolitul le construiește o biserică și chilii și pune noul schit în subordinea mitropoliei.<ref>Scurt istoric luat de site-ul web al mănăstirii: http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>
 Dar în urma numeroaselor incursiuni ale tătarilor în Moldova, schitul a căzut în ruină până la începutul secolului al XVIII-lea.
-În 1734 [[Episcop]]ul [[Ghideon de Roman]] a construit o nouă biserică, a repopulat schitul și l-a subordonat Mănăstirii Secu (ea însăși fondată ca schit în 1564 şi devenită mănăstire în 1602), păstrătoare a tradiției marelui [[stareț]] [[Paisie Velicicovschi]] (1722-1794).
+În 1734 [[Episcop]]ul [[Ghideon de Roman]] a construit o nouă biserică, a repopulat schitul și l-a subordonat [[Mănăstirea Secu (Neamț, România)|Mănăstirii Secu]] (ea însăși fondată ca schit în 1564 şi devenită mănăstire în 1602), păstrătoare a tradiției marelui [[stareț]] [[Paisie Velicicovschi]] (1722-1794).
-În secolul XX, Schitul Sihăstria a devenit una din cele mai mari mănăstiri din România, mult mai mare decât [[Mănăstire]]a Secu.
+În secolul XX, Schitul Sihăstria a devenit una din cele mai mari mănăstiri din România, mult mai mare decât Mănăstirea Secu.
 ==Articole înrudite==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Schitul''' este o mică aşezare [[monah]]ală, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate de [[călugăr]]i trăieşte în [[isihasm|isihie]], aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei [[mănăstire|mănăstiri]] mai mari, care susţine şi din punct de vedere material schitul. Adesea un schit creşte, devenind el însuşi o mănăstire, independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a tradiţiei spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un [[centru eparhial]] (care este în mod tradiţional socotit având statut de mănăstire).
+'''Schitul''' este o mică așezare [[monah]]ală, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate de [[călugăr]]i trăiește în [[isihasm|isihie]], aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei [[mănăstire|mănăstiri]] mai mari, care susține și din punct de vedere material schitul. Adesea un schit crește, devenind el însuși o mănăstire, independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a [[tradiție]]i spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un [[centru eparhial]] (care este în mod tradițional socotit având statut de mănăstire).
 ==Tipuri de schituri==
-Există două principale tipuri de schituri: schiturile de tip anahoretic sau pustnicesc (uneori numit de tip lavră) şi cele de tip cenobitic (de obşte).
+Există două principale tipuri de schituri: schiturile de tip anahoretic sau pustnicesc (uneori numit de tip [[lavră]]) și cele de tip [[Chinovie|cenobitic]] (de obște).
-Un schit de tip anahoretic este format de obicei dintr-o biserică principală (nunită "catolicon", din grecescul καθολικόν), înconjurată uneori pe o rază extinsă la kilometri, de chilii individuale sub forma unor case, în care locuiesc un mic număr de monahi. Aceste case numite "chilii" au de obicei o mică [[capelă]] proprie, în care monahii se roagă în zilele de rând, pentru ca duminica şi în sărbători să se aduce cu toţii la biserica mare (catoliconul).
+Un schit de tip anahoretic este format de obicei dintr-o biserică principală (numită "[[catolicon]]", din grecescul καθολικόν), înconjurată uneori pe o rază extinsă la kilometri, de [[Chilie|chilii]] individuale sub forma unor case, în care locuiesc un mic număr de monahi. Aceste case numite "chilii" au de obicei o mică [[capelă]] proprie, în care monahii se roagă în zilele de rând, pentru ca [[duminica]] și în sărbători să se adune cu toții la biserica mare (catoliconul).
-Într-un schit de tip cenobitic călugării sau călugăriţele duc o viaţă monastică mai accentuată şi mai apropiată de tipul de viaţă al mănăstirii-mamă. Cel mai adesea chiliile dintr-un asemenea schit nu sunt "împrăştiate", ci foarte apropiate sau constituite într-un singur corp de chilii.
+Într-un schit de tip cenobitic călugării sau călugărițele duc o viață monastică mai accentuată și mai apropiată de tipul de viață al mănăstirii-mamă. Cel mai adesea chiliile dintr-un asemenea schit nu sunt "împrăștiate", ci foarte apropiate sau constituite într-un singur corp de chilii.
-În [[Drept canonic|dreptul canonic]], schiturile au state juridice diferite de la o tradiţie locală la alta şi de la o epocă la alta.
+În [[Drept canonic|dreptul canonic]], schiturile au state juridice diferite de la o tradiție locală la alta și de la o epocă la alta.
 ==Exemple de schituri==
-===Nitria şi Kellia (Egipt)===
+===Nitria și Kellia (Egipt)===
-Două din cele mai importante centre monahale străvechi au fost [[Nitria]] şi [[Kellia]] (sau Celulele), fondate în secolul al IV-lea.
+Două din cele mai importante centre monahale străvechi au fost [[Nitria]] şi [[Kellia]] (Celulele sau Chiliile), fondate în secolul al IV-lea.
-Nitria a fost fondată în jurul anului 325 de [[Amoun]], contemporan cu [[Antonie cel Mare]]. La scurtă vreme, în 338, Amoun se vede obligat să fondeze Kellia – la aprox 18-19 km sud de Nitria –, sub forma unui schit subordonat Nitriei, dar un loc mai liniştit şi mai solitar decât centrul monahal al Nitriei, unde numărul de monahi era în continuă creştere <ref>O relatare a fondării schitului Kellia se găseşte în [[Apophthegmata Patrum]] (cugetările [[Părinţii pustiei|Părinţilor pustiei]]), colecţa alfabetică, Antonie 34.</ref>.
+Nitria a fost fondată în jurul anului 325 de [[Ammun Egipteanul|Ammun]], contemporan cu [[Antonie cel Mare]]. La scurtă vreme, în 338, Ammun se vede obligat să fondeze Kellia – la aprox 18-19 km sud de Nitria –, sub forma unui schit subordonat Nitriei, dar un loc mai liniștit și mai solitar decât centrul monahal al Nitriei, unde numărul de monahi era în continuă creștere <ref>O relatare a fondării schitului Kellia se găsește în [[Patericul egiptean]] (cugetările [[Părinții pustiei|Părinților pustiei]]), colecția alfabetică, Antonie 34.</ref>.
-« În a sa ''Istorie Ecleziastică'' (ch.II.3), [[Rufin]] număra în anul 373 cel puţin trei mii de călugări. [[Pallade]] vorbeşte de cinci mii (''Istoria lausiacă'', 7.2) deoarece el a vizitat locurile douăzeci de ani mai târziu. ’''Historia Monachorum'' relatează că aceşti călugări ocupau în jur de cincizeci de "locuinţe" (''monai'') de toate dimensiunile, de diferite feluri, de la unele care cuprindeau doar doi sau trei călugări până la unele în care locuiau sute de monahi. De fapt, putem citi în lucrarea lui Pallade ''Dialoguri despre viaţa Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]'' că o anumită "mănăstire" avea două sute zece călugări iar o alta o sută cincizeci. » <ref>Derwas J. Chitty, ''Şi pustia a devenit un oraş... Introducere la studiul monahismului egiptean şi palestinian în imperiul creştin'', Abaţia de Bellefontaine, 1979, SO 31, pp.75-76.</ref>
+« În a sa ''Istorie Ecleziastică'' (ch.II.3), [[Rufin]] număra în anul 373 cel puțin trei mii de călugări. [[Paladie al Elenopolisului]] vorbește de cinci mii (''Istoria lausiacă'', 7.2) deoarece el a vizitat locurile douăzeci de ani mai târziu. ’''Historia Monachorum'' relatează că acești călugări ocupau în jur de cincizeci de "locuințe" (gr. ''monai'') de toate dimensiunile, de diferite feluri, de la unele care cuprindeau doar doi sau trei călugări până la unele în care locuiau sute de monahi. De fapt, putem citi în lucrarea lui Paladie ''Dialoguri despre viața Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]'' că o anumită "mănăstire" avea două sute zece călugări iar o alta o sută cincizeci. » <ref>Derwas J. Chitty, ''Și pustia a devenit un oraș... Introducere la studiul monahismului egiptean și palestinian în imperiul creștin'', Abația Bellefontaine, 1979, SO 31, pp.75-76.</ref>
-Dar şi la Kellia, de asemenea, din ce în ce mai mulţi călugări soseau, fugind de aglomeraţia din Nitria ceea ce a făcut ca şi acest aşezământ să ocupe în scurt timp o suprafaţă mare. Tot conform relatării lui Pallade, care ajunge la Kellia în jurul anului 390, aici locuiau aproape 600 de călugări. Săpăturile arheologice contemporane, demarate în anul 1964, au scos la lumină un adevărat oraş monahal: peste 30 km<sup>2</sup> de ruine de aşezări monahale ! <ref>Antoine Guillaumont, ''La originile monahismului creştin. Pentru o fenomenologie a monahismului'', Abaţia de Bellefontaine, 1979, SO 30, ch. 10: "Istoria călugărilor de la Kellia", pp. 151-167.</ref>
+Dar și la Kellia, de asemenea, din ce în ce mai mulți călugări soseau, fugind de aglomerația din Nitria ceea ce a făcut ca și acest așezământ să ocupe în scurt timp o suprafață mare. Tot conform relatării lui Paladie, care ajunge la Kellia în jurul anului 390, aici locuiau aproape 600 de călugări. Săpăturile arheologice contemporane, demarate în anul 1964, au scos la lumină un adevărat oraș monahal: peste 30 km<sup>2</sup> de ruine de așezări monahale ! <ref>Antoine Guillaumont, ''La originile monahismului creștin. Pentru o fenomenologie a monahismului'', Abația Bellefontaine, 1979, SO 30, ch. 10: "Istoria călugărilor de la Kellia", pp. 151-167.</ref>
 ===Mănăstirea Sihăstria (România)===
 [[Mănăstire]]a Sihăstria (România) este în prezent una din cele mai mari mănăstiri din România, având peste 120 de călugări <ref>Cf. http://sihastria.mmb.ro/obste.htm </ref>.
-Prima înfiinţare a actualei mănăstiri datează din anul 1655, când Mitropolitul Moldovei, Varlaam Moţoc, decide să adune câţiva pustnici de prin pădurile acestor munţi într-un schit (era vorba la început de şapte pustnici, toţi provenind de la Mănăstirea Neamţ). Mitropolitul le construieşte o biserică şi chilii şi pune noul schit în subordinea mitropoliei. <ref>Scurt istoric luat de site-ul web al mănăstirii: http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>
+Prima înființare a actualei mănăstiri datează din anul 1655, când [[Mitropolit]]ul Moldovei, [[Varlaam Moțoc]], decide să adune câțiva [[pustnic]]i de prin pădurile acestor munți într-un schit (era vorba la început de șapte pustnici, toți provenind de la Mănăstirea Neamț). Mitropolitul le construiește o biserică și chilii și pune noul schit în subordinea [[mitropolie]]i. <ref>Scurt istoric luat de site-ul web al mănăstirii: http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>
 Dar în urma numeroaselor incursiuni ale tătarilor în Moldova, schitul a căzut în ruină până la începutul secolului al XVIII-lea.
-În 1734 [[Episcop]]ul Ghideon de Roman a construit o nouă biserică, a repopulat schitul şi l-a subordonat Mănăstirii Secu (ea-însăşi fondată ca schit în 1564 şi devenită mănăstire în 1602), păstrătoare a tradiţiei marelui [[stareţ]] [[Paisie Velicicovschi]] (1722-1794).
+În 1734 [[Episcop]]ul [[Ghideon de Roman]] a construit o nouă biserică, a repopulat schitul și l-a subordonat Mănăstirii Secu (ea însăși fondată ca schit în 1564 şi devenită mănăstire în 1602), păstrătoare a tradiției marelui [[stareț]] [[Paisie Velicicovschi]] (1722-1794).
 În secolul XX, Schitul Sihăstria a devenit una din cele mai mari mănăstiri din România, mult mai mare decât [[Mănăstire]]a Secu.

@@ Linia 23: / Linia 23: @@
 [[Mănăstire]]a Sihăstria (România) este în prezent una din cele mai mari mănăstiri din România, având peste 120 de călugări <ref>Cf. http://sihastria.mmb.ro/obste.htm </ref>.
-Prima înfiinţare a actualei mănăstiri datează din anul 1655, când Mitropolitul Moldovei, Varlaam Moţoc, decide să adune câţiva pustnici de prin pădurile acestor munţi într-un schit (era vorba la început de şapte pustnici, toţi provenind de la Mănăstirea Neamţ). Mitropolitul le contruieşte o biserică şi chilii şi pune noul schit în subordinea mitropoliei. <ref>Scurt istoric luat de site-ul web al mănăstirii: http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>
+Prima înfiinţare a actualei mănăstiri datează din anul 1655, când Mitropolitul Moldovei, Varlaam Moţoc, decide să adune câţiva pustnici de prin pădurile acestor munţi într-un schit (era vorba la început de şapte pustnici, toţi provenind de la Mănăstirea Neamţ). Mitropolitul le construieşte o biserică şi chilii şi pune noul schit în subordinea mitropoliei. <ref>Scurt istoric luat de site-ul web al mănăstirii: http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>
-Dar în urma numeroaselor incursiuni ale tătarilor în Moldova, schitul a căzut în ruină până la începutul secoluluial XVIII-lea.
+Dar în urma numeroaselor incursiuni ale tătarilor în Moldova, schitul a căzut în ruină până la începutul secolului al XVIII-lea.
 În 1734 [[Episcop]]ul Ghideon de Roman a construit o nouă biserică, a repopulat schitul şi l-a subordonat Mănăstirii Secu (ea-însăşi fondată ca schit în 1564 şi devenită mănăstire în 1602), păstrătoare a tradiţiei marelui [[stareţ]] [[Paisie Velicicovschi]] (1722-1794).
-În secolul XX, Schitul Sihăstria a devenit una din cele mai mari mănăstiri din Romania, mult mai mare decât [[Mănăstire]]a Secu.
+În secolul XX, Schitul Sihăstria a devenit una din cele mai mari mănăstiri din România, mult mai mare decât [[Mănăstire]]a Secu.
 ==Articole înrudite==

@@ Linia 32: / Linia 32: @@
 ==Articole înrudite==
-*'''[[Monahism]]'''
+* [[Monahism]]
-*'''[[Isihasm]]'''
+* [[Isihasm]]
-*'''[[Mănăstire]]'''
+* [[Mănăstire]]
-*'''[[Călugăr]]'''
+* [[Călugăr]]
 ==Note==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-{{Traducere EN}}
+{{Îmbunătăţire}}
 Un '''schit''' este o mică aşezare [[călugăr]]ească, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate monahală trăieşte [[isihie]], aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei mănăstiri mai mari, care şi susţine material schitul. Adesea un schit creşte devenind el însuşi o [[mănăstire]], independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a tradiţiei spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un [[centru eparhial]] (care este în mod tradiţional socotit având statut de mănăstire).
@@ Linia 16: / Linia 14: @@
 ==Exemple==
 ===Nitria şi Kellia (Egipt)===
-Deux des plus importants centres monastique anciens ont été [[Nitrie]] et [[Kellia]] (ou Les Cellules), fondées au IV<sup>ème</sup> siècle.
+Două din cele mai importante centre monahale străvechi au fost [[Nitria]] şi [[Kellia]] (sau Celulele), fondate în secolul al IV-lea.
-Nitrie a été fondé vers 325 par [[Amoun]], contemporain avec [[Antoine le Grand]]. Peu après, vers 338, Amoun se voit obligé de fonder Kellia – à 18-19 km sud de Nitrie –, comme un skite en dépendance de Nitrie, un lieu plus tranquille et plus solitaire que le centre monastique Nitrie, où la population monastique était dans un continuel accroissement <ref>Un récit de fondation du skite des Cellules se trouve dans les [[Apophthegmata Patrum]] (les sentences des [[Pères du désert]]), collection alphabétique, Antoine 34.</ref>.
+Nitria a fost fondată în jurul anului 325 de [[Amoun]], contemporan cu [[Antonie cel Mare]]. La scurtă vreme, în 338, Amoun se vede obligat să fondeze Kellia – la aprox 18-19 km sud de Nitria –, sub forma unui schit subordonat Nitriei, dar un loc mai liniştit şi mai solitar decât centrul monahal al Nitriei, unde numărul de monahi era în continuă creştere <ref>O relatare a fondării schitului Kellia se găseşte în [[Apophthegmata Patrum]] (cugetările [[Părinţii pustiei|Părinţilor pustiei]]), colecţa alfabetică, Antonie 34.</ref>.
-« [[Rufin]], dans son ''Histoire Ecclésiastique'' (ch.II.3), l’évalue vers 373 à trois mille hommes au moins. [[Pallade]] parle de cinq mille (''Histoire lausiaque'', 7.2) lorsqu’il s’y rendit vingt ans plus tard. L’''Historia Monachorum'' raconte que les moines ont occupé quelques cinquante "demeures" (''monai'') de toutes dimensions, de sorte que si certaines d’entre elles comptaient seulement deux ou trois moines, d’autres ont dû en abriter plusieurs centaines. De fait, nous lisons dans le ''Dialogue sur la vie de saint [[Jean Chrysostome]]'' par Pallade qu’un certain "monastère" contenait deux cent dix moines et un autre cent cinquante. » <ref>Derwas J. Chitty, ''Et le désert devint une cité... Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien'', Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31, pp.75-76.</ref>
+« În a sa ''Istorie Ecleziastică'' (ch.II.3), [[Rufin]] număra în anul 373 cel puţin trei mii de călugări. [[Pallade]] vorbeşte de cinci mii (''Istoria lausiacă'', 7.2) deoarece el a vizitat locurile douăzeci de ani mai târziu. ’''Historia Monachorum'' relatează că aceşti călugări ocupau în jur de cincizeci de "locuinţe" (''monai'') de toate dimensiunile, de diferite feluri, de la unele care cuprindeau doar doi sau trei călugări până la unele în care locuiau sute de monahi. De fapt, putem citi în lucrarea lui Pallade ''Dialoguri despre viaţa Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]'' că o anumită "mănăstire" avea două sute zece călugări iar o alta o sută cincizeci. » <ref>Derwas J. Chitty, ''Şi pustia a devenit un oraş... Introducere la studiul monahismului egiptean şi palestinian în imperiul creştin'', Abaţia de Bellefontaine, 1979, SO 31, pp.75-76.</ref>
-Mais à Kellia aussi, de plus en plus de moines affluent, fuyant l’agglomération excessive de Nitrie, de façon que, en peu de temps, le site occupera un grande surface. Toujours d’après Pallade, qui arrive à Kellia vers 390, ici vivaient à peu près 600 moines. Les fouilles archéologiques contemporaines, commencées en 1964, ont sorti à la lumière une vraie ville monastique : plus de 30 km<sup>2</sup> de ruines monastiques ! <ref>Antoine Guillaumont, ''Aux origines du monachisme chrétien. Pour une phénoménologie du monachisme'', Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 30, ch. 10: "Histoire des moines aux Kellia", pp. 151-167.</ref>
+Dar şi la Kellia, de asemenea, din ce în ce mai mulţi călugări soseau, fugind de aglomeraţia din Nitria ceea ce a făcut ca şi acest aşezământ să ocupe în scurt timp o suprafaţă mare. Tot conform relatării lui Pallade, care ajunge la Kellia în jurul anului 390, aici locuiau aproape 600 de călugări. Săpăturile arheologice contemporane, demarate în anul 1964, au scos la lumină un adevărat oraş monahal: peste 30 km<sup>2</sup> de ruine de aşezări monahale ! <ref>Antoine Guillaumont, ''La originile monahismului creştin. Pentru o fenomenologie a monahismului'', Abaţia de Bellefontaine, 1979, SO 30, ch. 10: "Istoria călugărilor de la Kellia", pp. 151-167.</ref>
 ===Mănăstirea Sihăstria (România)===
-Le monastère de Sihăstria (Roumanie) est aujourd'hui un de plus grand monastère de Roumanie, avec plus de 120 moines <ref>Cf. http://sihastria.mmb.ro/obste.htm </ref>.
+[[Mănăstire]]a Sihăstria (România) este în prezent una din cele mai mari mănăstiri din România, având peste 120 de călugări <ref>Cf. http://sihastria.mmb.ro/obste.htm </ref>.
-La première fondation de l'actuel monastère date de l'an 1655, quand le métropolite de Moldavie, Barlaam Motoc, décide de rassembler plusieurs ermites des forêts de ces montagnes dans un skite (il s'agissait au début de sept ermites, tous en provenance du Monastère de Neamţ). Il leur bâtit une église et des cellules, et met le nouveau skite sous la dépendance de la métropolie. <ref>Résumé d'histoire tiré du site web du monastère : http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>
+Prima înfiinţare a actualei mănăstiri datează din anul 1655, când Mitropolitul Moldovei, Varlaam Moţoc, decide să adune câţiva pustnici de prin pădurile acestor munţi într-un schit (era vorba la început de şapte pustnici, toţi provenind de la Mănăstirea Neamţ). Mitropolitul le contruieşte o biserică şi chilii şi pune noul schit în subordinea mitropoliei. <ref>Scurt istoric luat de site-ul web al mănăstirii: http://sihastria.mmb.ro/istoric.htm </ref>
-Mais suite aux nombreuses incursions tatares en Moldavie, le skite tombe en ruine vers le début du XVIII<sup>e</sup> siècle.
+Dar în urma numeroaselor incursiuni ale tătarilor în Moldova, schitul a căzut în ruină până la începutul secoluluial XVIII-lea.
-En 1734 l'[[évêque]] Gédéon de Roman construit une nouvelle église, repeuple le skite, et le met en dépendance du monastère de Secu (lui-même fondé comme skite en 1564, et devenu monastère en 1602), porteur de la tradition du grand [[staretz]] [[Païssi Vélitchkovsky]] (1722-1794).
+În 1734 [[Episcop]]ul Ghideon de Roman a construit o nouă biserică, a repopulat schitul şi l-a subordonat Mănăstirii Secu (ea-însăşi fondată ca schit în 1564 şi devenită mănăstire în 1602), păstrătoare a tradiţiei marelui [[stareţ]] [[Paisie Velicicovschi]] (1722-1794).
-Au XX<sup>e</sup> siècle, le Skite de Sihăstria devient un des plus grand monastères de Roumanie, beaucoup plus grand que le Monastère de Secu.
+În secolul XX, Schitul Sihăstria a devenit una din cele mai mari mănăstiri din Romania, mult mai mare decât [[Mănăstire]]a Secu.
 ==Articole înrudite==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 9 aprilie 2009 17:24
Linia 1:		Linia 1:
		+	{{Traducere EN}}
		+
		+	De fapt, din franceză.
		+
	Un '''schit''' este o mică aşezare [[călugăr]]ească, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate monahală trăieşte [[isihie]], aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei mănăstiri mai mari, care şi susţine material schitul. Adesea un schit creşte devenind el însuşi o [[mănăstire]], independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a tradiţiei spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un [[centru eparhial]] (care este în mod tradiţional socotit având statut de mănăstire).		Un '''schit''' este o mică aşezare [[călugăr]]ească, situată de obicei într-un loc mai retras, unde o comunitate monahală trăieşte [[isihie]], aflându-se sub autoritatea duhovnicească a unei mănăstiri mai mari, care şi susţine material schitul. Adesea un schit creşte devenind el însuşi o [[mănăstire]], independentă de mănăstirea-mamă, care i-a asigurat pentru un timp o transmitere a tradiţiei spirituale monahale. Uneori schiturile depind de un [[centru eparhial]] (care este în mod tradiţional socotit având statut de mănăstire).