Reîncarnarea - Revizia istoricului

Vladimir-Adrian: mici corecturi

2013-01-09T09:33:53Z

mici corecturi

Vladimir-Adrian: /* Bibliografie */

2012-05-03T11:55:00Z

‎Bibliografie

Vladimir-Adrian la 3 mai 2012 10:53

2012-05-03T10:53:35Z

Vladimir-Adrian la 3 mai 2012 10:52

2012-05-03T10:52:38Z

Vladimir-Adrian: Pagină nouă: '''Reîncarnarea''' (metempsihoza, transmigraţia) sufletelor este o credinţă greşită potrivit căreia sufletul unui om trece printr-un anumit număr de vieţi ant...

2012-05-03T10:51:35Z

Pagină nouă: '''Reîncarnarea''' (metempsihoza, transmigraţia) sufletelor este o credinţă greşită potrivit căreia sufletul unui om trece printr-un anumit număr de vieţi ant...

Pagină nouă

'''Reîncarnarea''' (metempsihoza, transmigraţia) sufletelor este o credinţă greşită potrivit căreia [[suflet]]ul unui [[omul|om]] trece printr-un anumit număr de vieţi anterioare, viaţa actuală fiind doar una dintre aceste vieţi. Potrivit acestei credinţe greşite, ar exista un fel de perfecţionare morală continuă, iar vieţile respective ar putea fi şi vieţile unor plante sau animale. Reîncarnarea este o credinţă eronată veche, prezentă îndeosebi la indieni, egipteni, la unii greci (pitagoreicii-<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag561-562</ref> , Platon<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 626</ref>), la celţi, la germani<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 275, 277, 280</ref><ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm </ref> dar şi la alte popoare, inclusiv în cadrul unor curente religioase [[erezie|eretice]] (de exemplu [[maniheism]]ul, apoi albigenezii, catarii)<ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm</ref>Ea a fost arătată greşită de Mântuitorul nostru [[Iisus Hristos]] care i-a spus tâlharului pe cruce: ,,astăzi vei fi cu Mine în rai” (Lc23.43). În pilda [[bogăția|bogatului]] nemilostiv, spusă de Iisus, bogatul ajunge într-un loc de chin imediat după moarte, în timpul fraţilor săi (Lc16.19-31). În perioada de dinaintea [[Sinodul I Ecumenic|Conciliului de la Nicea]] din 325, au respins reîncarnarea [[Iustin Martirul]] şi [[Origen]], [[Irineu de Sirmium|Irineu]], [[Minucius Felix]], [[Tertulian]] şi [[Lactanţiu]]. <ref>Ireneu, Against Heresies II.33.1,5; Tertulian, Apology 48; A Treatise on the Soul 28-35; Minucius Felix, Octavius 34; Lactantius, The Divine Institutes 18-19</ref> . În secolele IV şi V au fost împotriva reîncarnării [[Ieronim]], [[Augustin|Augustin de Hipona]] şi [[Basil]].<ref>Augustin, The City of God X.30; Basil, The Hexaemeron VIII.2. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm</ref> La al [[Sinodul V Ecumenic|cincelea Conciliu Ecumenic]], ţinut în anul 553, s-a condamnat, printre altele, şi teza preexistenţei sufletelor (aşa cum a fost enunţată de [[Origen]] şi de unii dintre urmaşii săi).<ref>http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm, http://www.ziarullumina.ro/articole;1557;0;54402;0;Biserica-a-respins-reincarnarea-din-perioada-ei-primara.html</ref>
Credința creștin-ortodoxă învață că există o singură viață pământească, după care duhul omului se întorce la [[Dumnezeu]] care l-a dat (Eccl12.7, Fac3.19, 2.7), imediat urmează judecata particulară (Lc23.43) și apoi învierea morților în trupuri duhovnicești, nestricăcioase (1 Cor. 15, 12-22, 1 Cor. 15, 36-42) și [[Judecată|judecata universală]] care va da fiecăruia după faptele sale (Mat16.27, 2Cor5.10), adică omul va avea parte fie de osândă veșnică în [[iad]], fie de viața veșnică în [[rai]] (Ioan 5, 28-29, Apocalipsa 2, 7, 1 Cor2.9, Mt25.46).

==În Biblie==

Există nenumărate pasaje în [[Sfânta Scriptură]] care vorbesc de faptul că imediat după moarte urmează judecata în urma căreia omul va ajunge în [[rai]] sau în [[iad]]. Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a spus tâlharului pe cruce: ,,astăzi vei fi cu Mine în rai” (Lc23.43). În pilda [[bogăția|bogatului]] nemilostiv spusă de Iisus bogatul ajunge imediat după moarte într-un loc de chin iar săracul Lazăr ajunge în ,,sânul lui Avraam”; bogatul se roagă de Avraam să-l trimită pe Lazăr la cei cinci fraţi ai săi, crezând că dacă s-ar întâmpla să vină cineva din morţi ar [[credința|crede]] şi s-ar [[pocăința|pocăi]] şi nu ar ajunge în [[iad]]. Acesta îi răspunde că aceştia nu vor crede nici dacă cineva ar învia din morţi, referindu-se la Iisus. Din parabolă reiese că bogatul era în locul de chin în timpul vieţii fraţilor săi (Lc16.19-31)
==Note==
<references />

==Bibliografie==
Biserica a respins reîncarnarea din perioada ei primară, pr. Nicolae Achimescu, http://www.ziarullumina.ro/articole;1557;0;54402;0;Biserica-a-respins-reincarnarea-din-perioada-ei-primara.html

Pr. lect. dr. Vasile Pop, Atitudinea creştină faţă de reîncarnare http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/religii/atitudinea-crestina-fata-reincarnare-71793.html

Enciclopedia Catolică, Metempsychosis, http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm

Reîncarnarea A fost ea înlăturată din Biblie de către sfinţii părinţi ai Bisericii?de Joseph P. Gudel, Robert M. Bowman, Jr., şi Dan R. Schlesinger, într-o traducere de Teodor Macavei. Articolul de mai sus a apărut în "Christian Research Journal" din vara lui 1987. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm

[[Categorie:Spiritualitate]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Spiritualitate didactică}}
 '''Reîncarnarea''' (metempsihoza, transmigraţia) sufletelor este o credinţă greşită potrivit căreia [[suflet]]ul unui [[omul|om]] trece printr-un anumit număr de vieţi anterioare, viaţa actuală fiind doar una dintre aceste vieţi. Potrivit acestei credinţe greşite, ar exista un fel de perfecţionare morală continuă, iar vieţile respective ar putea fi şi vieţile unor plante sau animale. Reîncarnarea este o credinţă eronată veche, prezentă îndeosebi la indieni, egipteni, la unii greci (pitagoreicii-<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag561-562</ref> , Platon<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 626</ref>), la celţi, la germani<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 275, 277, 280</ref><ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm </ref>  dar şi la alte popoare, inclusiv în cadrul unor curente religioase [[erezie|eretice]] (de exemplu [[maniheism]]ul, apoi albigenezii, catarii)<ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm</ref>Ea a fost arătată greşită de Mântuitorul nostru [[Iisus Hristos]] care i-a spus tâlharului pe cruce: ,,astăzi vei fi cu Mine în rai” (Lc23.43). În pilda [[bogăția|bogatului]] nemilostiv, spusă de Iisus, bogatul ajunge într-un loc de chin imediat după moarte, în timpul fraţilor săi (Lc16.19-31). În perioada de dinaintea [[Sinodul I Ecumenic|Conciliului de la Nicea]] din 325,  au respins reîncarnarea [[Iustin Martirul]] şi [[Origen]], [[Irineu de Sirmium|Irineu]], [[Minucius Felix]], [[Tertulian]] şi [[Lactanţiu]]. <ref>Ireneu, Against Heresies II.33.1,5; Tertulian, Apology 48; A Treatise on the Soul 28-35; Minucius Felix, Octavius 34; Lactantius, The Divine Institutes 18-19</ref> . În secolele IV şi V au fost împotriva reîncarnării [[Ieronim]], [[Augustin de Hipona|Augustin]] şi [[Basil]].<ref>Augustin, The City of God X.30; Basil, The Hexaemeron VIII.2. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm</ref>  La al [[Sinodul V Ecumenic|cincelea Conciliu Ecumenic]], ţinut în anul 553, s-a condamnat, printre altele, şi teza preexistenţei sufletelor (aşa cum a fost enunţată de [[Origen]] şi de unii dintre urmaşii săi).<ref>http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm, http://www.ziarullumina.ro/articole;1557;0;54402;0;Biserica-a-respins-reincarnarea-din-perioada-ei-primara.html</ref>
-Credința creștin-ortodoxă învață că există o singură viață pământească, după care duhul omului se întorce la [[Dumnezeu]] care l-a dat (Eccl12.7, Fac3.19, 2.7), imediat urmează judecata particulară (Lc23.43) și apoi învierea morților în trupuri duhovnicești, nestricăcioase (1 Cor. 15, 12-22, 1 Cor. 15, 36-42) și [[Judecată|judecata universală]] care va da fiecăruia după faptele sale (Mat16.27, 2Cor5.10), adică omul va avea parte fie de osândă veșnică în [[iad]], fie de viața veșnică în [[rai]] (Ioan 5, 28-29, Apocalipsa 2, 7, 1 Cor2.9, Mt25.46).
+Credința creștin-ortodoxă învață că există o singură viață pământească, după care duhul omului se întoarce la [[Dumnezeu]] care l-a dat (Eccl12.7, Fac3.19, 2.7), imediat urmează judecata particulară (Lc23.43) și apoi învierea morților în trupuri duhovnicești, nestricăcioase (1 Cor. 15, 12-22, 1 Cor. 15, 36-42) și [[Judecată|judecata universală]] care va da fiecăruia după faptele sale (Mat16.27, 2Cor5.10), adică omul va avea parte fie de osândă veșnică în [[iad]], fie de viața veșnică în [[rai]] (Ioan 5, 28-29, Apocalipsa 2, 7, 1 Cor2.9, Mt25.46).
 ==În Biblie==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Spiritualitate didactică}}
-'''Reîncarnarea''' (metempsihoza, transmigraţia) sufletelor este o credinţă greşită potrivit căreia [[suflet]]ul unui [[omul|om]] trece printr-un anumit număr de vieţi anterioare, viaţa actuală fiind doar una dintre aceste vieţi. Potrivit acestei credinţe greşite, ar exista un fel de perfecţionare morală continuă, iar vieţile respective ar putea fi şi vieţile unor plante sau animale. Reîncarnarea este o credinţă eronată veche, prezentă îndeosebi la indieni, egipteni, la unii greci (pitagoreicii-<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag561-562</ref> , Platon<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 626</ref>), la celţi, la germani<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 275, 277, 280</ref><ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm </ref>  dar şi la alte popoare, inclusiv în cadrul unor curente religioase [[erezie|eretice]] (de exemplu [[maniheism]]ul, apoi albigenezii, catarii)<ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm</ref>Ea a fost arătată greşită de Mântuitorul nostru [[Iisus Hristos]] care i-a spus tâlharului pe cruce: ,,astăzi vei fi cu Mine în rai” (Lc23.43). În pilda [[bogăția|bogatului]] nemilostiv, spusă de Iisus, bogatul ajunge într-un loc de chin imediat după moarte, în timpul fraţilor săi (Lc16.19-31). În perioada de dinaintea [[Sinodul I Ecumenic|Conciliului de la Nicea]] din 325,  au respins reîncarnarea [[Iustin Martirul]] şi [[Origen]], [[Irineu de Sirmium|Irineu]], [[Minucius Felix]], [[Tertulian]] şi [[Lactanţiu]]. <ref>Ireneu, Against Heresies II.33.1,5; Tertulian, Apology 48; A Treatise on the Soul 28-35; Minucius Felix, Octavius 34; Lactantius, The Divine Institutes 18-19</ref> . În secolele IV şi V au fost împotriva reîncarnării [[Ieronim]], [[Augustin|Augustin de Hipona]] şi [[Basil]].<ref>Augustin, The City of God X.30; Basil, The Hexaemeron VIII.2. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm</ref>  La al [[Sinodul V Ecumenic|cincelea Conciliu Ecumenic]], ţinut în anul 553, s-a condamnat, printre altele, şi teza preexistenţei sufletelor (aşa cum a fost enunţată de [[Origen]] şi de unii dintre urmaşii săi).<ref>http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm, http://www.ziarullumina.ro/articole;1557;0;54402;0;Biserica-a-respins-reincarnarea-din-perioada-ei-primara.html</ref>
+'''Reîncarnarea''' (metempsihoza, transmigraţia) sufletelor este o credinţă greşită potrivit căreia [[suflet]]ul unui [[omul|om]] trece printr-un anumit număr de vieţi anterioare, viaţa actuală fiind doar una dintre aceste vieţi. Potrivit acestei credinţe greşite, ar exista un fel de perfecţionare morală continuă, iar vieţile respective ar putea fi şi vieţile unor plante sau animale. Reîncarnarea este o credinţă eronată veche, prezentă îndeosebi la indieni, egipteni, la unii greci (pitagoreicii-<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag561-562</ref> , Platon<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 626</ref>), la celţi, la germani<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 275, 277, 280</ref><ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm </ref>  dar şi la alte popoare, inclusiv în cadrul unor curente religioase [[erezie|eretice]] (de exemplu [[maniheism]]ul, apoi albigenezii, catarii)<ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm</ref>Ea a fost arătată greşită de Mântuitorul nostru [[Iisus Hristos]] care i-a spus tâlharului pe cruce: ,,astăzi vei fi cu Mine în rai” (Lc23.43). În pilda [[bogăția|bogatului]] nemilostiv, spusă de Iisus, bogatul ajunge într-un loc de chin imediat după moarte, în timpul fraţilor săi (Lc16.19-31). În perioada de dinaintea [[Sinodul I Ecumenic|Conciliului de la Nicea]] din 325,  au respins reîncarnarea [[Iustin Martirul]] şi [[Origen]], [[Irineu de Sirmium|Irineu]], [[Minucius Felix]], [[Tertulian]] şi [[Lactanţiu]]. <ref>Ireneu, Against Heresies II.33.1,5; Tertulian, Apology 48; A Treatise on the Soul 28-35; Minucius Felix, Octavius 34; Lactantius, The Divine Institutes 18-19</ref> . În secolele IV şi V au fost împotriva reîncarnării [[Ieronim]], [[Augustin de Hipona|Augustin]] şi [[Basil]].<ref>Augustin, The City of God X.30; Basil, The Hexaemeron VIII.2. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm</ref>  La al [[Sinodul V Ecumenic|cincelea Conciliu Ecumenic]], ţinut în anul 553, s-a condamnat, printre altele, şi teza preexistenţei sufletelor (aşa cum a fost enunţată de [[Origen]] şi de unii dintre urmaşii săi).<ref>http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm, http://www.ziarullumina.ro/articole;1557;0;54402;0;Biserica-a-respins-reincarnarea-din-perioada-ei-primara.html</ref>
 Credința creștin-ortodoxă învață că există o singură viață pământească, după care duhul omului se întorce la [[Dumnezeu]] care l-a dat (Eccl12.7, Fac3.19, 2.7), imediat urmează judecata particulară (Lc23.43) și apoi învierea morților în trupuri duhovnicești, nestricăcioase (1 Cor. 15, 12-22, 1 Cor. 15, 36-42) și [[Judecată|judecata universală]] care va da fiecăruia după faptele sale (Mat16.27, 2Cor5.10), adică omul va avea parte fie de osândă veșnică în [[iad]], fie de viața veșnică în [[rai]] (Ioan 5, 28-29, Apocalipsa 2, 7, 1 Cor2.9, Mt25.46).

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 3 mai 2012 10:52
Linia 1:		Linia 1:
		+	{{Spiritualitate didactică}}
	'''Reîncarnarea''' (metempsihoza, transmigraţia) sufletelor este o credinţă greşită potrivit căreia [[suflet]]ul unui [[omul\|om]] trece printr-un anumit număr de vieţi anterioare, viaţa actuală fiind doar una dintre aceste vieţi. Potrivit acestei credinţe greşite, ar exista un fel de perfecţionare morală continuă, iar vieţile respective ar putea fi şi vieţile unor plante sau animale. Reîncarnarea este o credinţă eronată veche, prezentă îndeosebi la indieni, egipteni, la unii greci (pitagoreicii-<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag561-562</ref> , Platon<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 626</ref>), la celţi, la germani<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 275, 277, 280</ref><ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm </ref> dar şi la alte popoare, inclusiv în cadrul unor curente religioase [[erezie\|eretice]] (de exemplu [[maniheism]]ul, apoi albigenezii, catarii)<ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm</ref>Ea a fost arătată greşită de Mântuitorul nostru [[Iisus Hristos]] care i-a spus tâlharului pe cruce: ,,astăzi vei fi cu Mine în rai” (Lc23.43). În pilda [[bogăția\|bogatului]] nemilostiv, spusă de Iisus, bogatul ajunge într-un loc de chin imediat după moarte, în timpul fraţilor săi (Lc16.19-31). În perioada de dinaintea [[Sinodul I Ecumenic\|Conciliului de la Nicea]] din 325, au respins reîncarnarea [[Iustin Martirul]] şi [[Origen]], [[Irineu de Sirmium\|Irineu]], [[Minucius Felix]], [[Tertulian]] şi [[Lactanţiu]]. <ref>Ireneu, Against Heresies II.33.1,5; Tertulian, Apology 48; A Treatise on the Soul 28-35; Minucius Felix, Octavius 34; Lactantius, The Divine Institutes 18-19</ref> . În secolele IV şi V au fost împotriva reîncarnării [[Ieronim]], [[Augustin\|Augustin de Hipona]] şi [[Basil]].<ref>Augustin, The City of God X.30; Basil, The Hexaemeron VIII.2. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm</ref> La al [[Sinodul V Ecumenic\|cincelea Conciliu Ecumenic]], ţinut în anul 553, s-a condamnat, printre altele, şi teza preexistenţei sufletelor (aşa cum a fost enunţată de [[Origen]] şi de unii dintre urmaşii săi).<ref>http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm, http://www.ziarullumina.ro/articole;1557;0;54402;0;Biserica-a-respins-reincarnarea-din-perioada-ei-primara.html</ref>		'''Reîncarnarea''' (metempsihoza, transmigraţia) sufletelor este o credinţă greşită potrivit căreia [[suflet]]ul unui [[omul\|om]] trece printr-un anumit număr de vieţi anterioare, viaţa actuală fiind doar una dintre aceste vieţi. Potrivit acestei credinţe greşite, ar exista un fel de perfecţionare morală continuă, iar vieţile respective ar putea fi şi vieţile unor plante sau animale. Reîncarnarea este o credinţă eronată veche, prezentă îndeosebi la indieni, egipteni, la unii greci (pitagoreicii-<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag561-562</ref> , Platon<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 626</ref>), la celţi, la germani<ref>Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag 275, 277, 280</ref><ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm </ref> dar şi la alte popoare, inclusiv în cadrul unor curente religioase [[erezie\|eretice]] (de exemplu [[maniheism]]ul, apoi albigenezii, catarii)<ref>Enciclopedia catolică,http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm</ref>Ea a fost arătată greşită de Mântuitorul nostru [[Iisus Hristos]] care i-a spus tâlharului pe cruce: ,,astăzi vei fi cu Mine în rai” (Lc23.43). În pilda [[bogăția\|bogatului]] nemilostiv, spusă de Iisus, bogatul ajunge într-un loc de chin imediat după moarte, în timpul fraţilor săi (Lc16.19-31). În perioada de dinaintea [[Sinodul I Ecumenic\|Conciliului de la Nicea]] din 325, au respins reîncarnarea [[Iustin Martirul]] şi [[Origen]], [[Irineu de Sirmium\|Irineu]], [[Minucius Felix]], [[Tertulian]] şi [[Lactanţiu]]. <ref>Ireneu, Against Heresies II.33.1,5; Tertulian, Apology 48; A Treatise on the Soul 28-35; Minucius Felix, Octavius 34; Lactantius, The Divine Institutes 18-19</ref> . În secolele IV şi V au fost împotriva reîncarnării [[Ieronim]], [[Augustin\|Augustin de Hipona]] şi [[Basil]].<ref>Augustin, The City of God X.30; Basil, The Hexaemeron VIII.2. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm</ref> La al [[Sinodul V Ecumenic\|cincelea Conciliu Ecumenic]], ţinut în anul 553, s-a condamnat, printre altele, şi teza preexistenţei sufletelor (aşa cum a fost enunţată de [[Origen]] şi de unii dintre urmaşii săi).<ref>http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm, http://www.ziarullumina.ro/articole;1557;0;54402;0;Biserica-a-respins-reincarnarea-din-perioada-ei-primara.html</ref>
	Credința creștin-ortodoxă învață că există o singură viață pământească, după care duhul omului se întorce la [[Dumnezeu]] care l-a dat (Eccl12.7, Fac3.19, 2.7), imediat urmează judecata particulară (Lc23.43) și apoi învierea morților în trupuri duhovnicești, nestricăcioase (1 Cor. 15, 12-22, 1 Cor. 15, 36-42) și [[Judecată\|judecata universală]] care va da fiecăruia după faptele sale (Mat16.27, 2Cor5.10), adică omul va avea parte fie de osândă veșnică în [[iad]], fie de viața veșnică în [[rai]] (Ioan 5, 28-29, Apocalipsa 2, 7, 1 Cor2.9, Mt25.46).		Credința creștin-ortodoxă învață că există o singură viață pământească, după care duhul omului se întorce la [[Dumnezeu]] care l-a dat (Eccl12.7, Fac3.19, 2.7), imediat urmează judecata particulară (Lc23.43) și apoi învierea morților în trupuri duhovnicești, nestricăcioase (1 Cor. 15, 12-22, 1 Cor. 15, 36-42) și [[Judecată\|judecata universală]] care va da fiecăruia după faptele sale (Mat16.27, 2Cor5.10), adică omul va avea parte fie de osândă veșnică în [[iad]], fie de viața veșnică în [[rai]] (Ioan 5, 28-29, Apocalipsa 2, 7, 1 Cor2.9, Mt25.46).

@@ Linia 16: / Linia 16: @@
 Enciclopedia Catolică, Metempsychosis, http://www.newadvent.org/cathen/10234d.htm
-Reîncarnarea A fost ea înlăturată din Biblie de către sfinţii părinţi ai Bisericii?de Joseph P. Gudel, Robert M. Bowman, Jr., şi Dan R. Schlesinger, într-o traducere de Teodor Macavei. Articolul de mai sus a apărut în "Christian Research Journal" din vara lui 1987. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm
+Reîncarnarea A fost ea înlăturată din Biblie de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii? de Joseph P. Gudel, Robert M. Bowman, Jr., şi Dan R. Schlesinger, într-o traducere de Teodor Macavei. Articolul de mai sus a apărut în "Christian Research Journal" din vara lui 1987. http://www.rcrwebsite.com/reincarnation.htm
 [[Categorie:Spiritualitate]]