Protestantism - Revizia istoricului

Oql: Actualizare link-uri. Corectare diacritice.

2016-10-11T09:33:38Z

Actualizare link-uri. Corectare diacritice.

Nick15: /* A se vedea şi */

2014-08-30T16:00:22Z

‎A se vedea şi

Nick15: /* A se vedea şi */

2014-08-30T15:59:50Z

‎A se vedea şi

Kamasarye: prot. - curent doctrinar, nu confesiune.

2011-11-06T16:03:18Z

prot. - curent doctrinar, nu confesiune.

Vladimir-Adrian la 5 noiembrie 2011 19:24

2011-11-05T19:24:23Z

Vladimir-Adrian: /* Principiile protestantismului */

2011-11-05T19:20:05Z

‎Principiile protestantismului

Vladimir-Adrian la 7 septembrie 2011 17:06

2011-09-07T17:06:37Z

Vladimir-Adrian la 7 septembrie 2011 14:44

2011-09-07T14:44:11Z

Sîmbotin: completări, legături, categorii

2011-09-07T13:33:13Z

completări, legături, categorii

Vladimir-Adrian: Pagină nouă: '''Protestantism''' este o confesiune creştină care apare în istoria Bisericii în sec al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor Bisericii Rom...

2011-09-07T12:48:51Z

Pagină nouă: '''Protestantism''' este o confesiune creştină care apare în istoria Bisericii în sec al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor Bisericii Rom...

Pagină nouă

'''Protestantism''' este o confesiune creştină care apare în istoria [[Biserică|Bisericii]] în sec al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor Bisericii Romano-Catolice. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: Luteranismul, Calvinismul şi Zwinglianismul

==Termenul==

Termenul de protestant provinde de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani şi reprezentanţii câtorva oraşe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania<ref>Dicţionar Enciclopedic, vol V, pag 531</ref>

==Principiile==
1) Singurul izvor de credinţă este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este [[Sfânta Tradiţie]]

2) [[Botez]]ul şi [[euharistia]] sunt singurele taine recunoscute. În [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] există şapte [[Sfintele Taine|taine]].

3) Nu recunosc cultul [[sfinţi]]lor şi al [[Fecioara Maria|Maicii Domnului]]. [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului în calitate de mijlocitori în [[rugăciune]]

4) Nu admit [[post]]urile şi cultul morţilor

5) [[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica laolaltă cu cântările şi [[rugăciune]]a reprezintă esenţa cultului protestant

6) Conducătorii lor religioşi sunt pastorii care sunt persoane laice (căci ei nu recunosc [[Hirotonie|taina preoţiei]])

==Bibliografie==
#Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 396, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
#Dicţionar Enciclopedic, vol V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol 5 ISBN 973-45-0472-X

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Protestantismul''' este un curent doctrinar creştin care a apărut în istoria [[Biserică|Bisericii]] în secolul al XVI-lea ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul, calvinismul şi zwinglianismul
+'''Protestantismul''' este un curent doctrinar creștin care a apărut în istoria [[Biserică|Bisericii]] în secolul al XVI-lea ca o reacție împotriva papalității și abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanții acestei mișcări au fost Luther, Calvin și Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul, calvinismul și zwinglianismul.
 ==Termenul==
-Termenul de ''protestant'' provine de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani şi reprezentanţii a 14 oraşe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania<ref>Dicţionar Enciclopedic, vol V, pag 531</ref>
+Termenul de ''protestant'' provine de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani și reprezentanții a 14 orașe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania<ref>Dicționar Enciclopedic, vol V, pag 531.</ref>
 ==Principiile protestantismului==
-# Singurul izvor de credinţă este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este [[Sfânta Tradiţie]]
+# Singurul izvor de credință este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credință este [[Sfânta Tradiție]].
-# Este folosită Biblia ebraică (masoretică), în timp ce la ortodocşi este folosită [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Bibliei).<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 60 Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
+# Este folosită Biblia ebraică (masoretică), în timp ce la ortodocși este folosită [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Bibliei).<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag.60 Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
-# Nu sunt incluse în Biblie decât cele 66 cărţi canonice. Biserica Ortodoxă include în Biblie şi 14 cărţi necanonice dar considerate bune de citit.<ref>Anania, prefaţă la Biblia sau Sfânta Scriptură, pag 9, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2</ref>
+# Nu sunt incluse în Biblie decât cele 66 cărți canonice. Biserica Ortodoxă include în Biblie și 14 cărți necanonice dar considerate bune de citit.<ref>Anania, ''Prefață la Biblia sau Sfânta Scriptură'', pag.9, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2.</ref>
-#[[Botez]]ul şi [[euharistia]] sunt singurele taine recunoscute.  În [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] există şapte [[Sfintele Taine|taine]].
+#[[Botez]]ul și [[Euharistie|euharistia]] sunt singurele taine recunoscute. În [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Catolică]] și [[Biserica Ortodoxă]] există șapte [[Sfintele Taine|taine]].
-# Nu este recunoscut cultul [[sfinţi]]lor şi al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în [[rugăciune]]
+# Nu este recunoscut cultul [[sfinți]]lor și al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Catolică]] și [[Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinților și Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în [[Rugăciunea|rugăciune]].
-# Nu se admit [[post]]urile şi cultul morţilor.
+# Nu se admit [[Postul|posturile]] și cultul morților.
-# [[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările şi [[rugăciune]]a, reprezintă esenţa cultului protestant
+# [[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea și explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările și [[rugăciunea]], reprezintă esența cultului protestant.
-# Conducătorii lor religioşi sunt pastorii, care sunt persoane laice (protestanţii nerecunoscând [[Hirotonie|taina preoţiei]])
+# Conducătorii lor religioși sunt pastorii, care sunt persoane laice (protestanții nerecunoscând [[Hirotonie|taina preoției]]).
 ==Note==
@@ Linia 19: / Linia 19: @@
 ==Bibliografie==
-#Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 396,  Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
+#[[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag.396, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
-#Dicţionar Enciclopedic, vol V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol 5 ISBN 973-45-0472-X
+#Dicționar Enciclopedic, vol. V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol. V ISBN 973-45-0472-X
-==A se vedea şi==
+==A se vedea și==
-* [[Ortodoxie]]
+* [[Biserica Ortodoxă]]
-* [[Catolicism]]
+* [[Biserica Romano-Catolică]]
 [[Categorie:În afara Ortodoxiei]]
 [[Category:Teologie]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 30 august 2014 16:00
Linia 27:		Linia 27:


−		+	[[Categorie:În afara Ortodoxiei]]
	[[Category:Teologie]]		[[Category:Teologie]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 30 august 2014 15:59
Linia 27:		Linia 27:


−	~~[[Category:Istoria Bisericii]]~~	+
−	~~[[Category:Viaţa Bisericii]]~~
	[[Category:Teologie]]		[[Category:Teologie]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 6 noiembrie 2011 16:03
Linia 1:		Linia 1:
−	'''Protestantismul''' este ~~o confesiune creştină~~ care a apărut în istoria [[Biserică\|Bisericii]] în secolul al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică\|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul, calvinismul şi zwinglianismul	+	'''Protestantismul''' este un curent doctrinar creştin care a apărut în istoria [[Biserică\|Bisericii]] în secolul al XVI-lea ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică\|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul, calvinismul şi zwinglianismul

	==Termenul==		==Termenul==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Protestantismul''' este o confesiune creştină care a apărut în istoria [[Biserică|Bisericii]] în secolul al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: Luteranismul, Calvinismul şi Zwinglianismul
+'''Protestantismul''' este o confesiune creştină care a apărut în istoria [[Biserică|Bisericii]] în secolul al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli, care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: luteranismul, calvinismul şi zwinglianismul
 ==Termenul==
@@ Linia 6: / Linia 6: @@
 ==Principiile protestantismului==
-#Singurul izvor de credinţă este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este [[Sfânta Tradiţie]]
+# Singurul izvor de credinţă este [[Sfânta Scriptură]]. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este [[Sfânta Tradiţie]]
-# Este folosită Biblia ebraică (masoretică), în timp ce la ortodocşi este folosită [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Bibliei.<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag60 Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
+# Este folosită Biblia ebraică (masoretică), în timp ce la ortodocşi este folosită [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Bibliei).<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 60 Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
-# Nu sunt incluse în Biblie decât cele 66 cărţi canonice. Biserica Ortodoxă include în Biblie şi 14 cărţi necanonice dar considerate bune de citit.<ref>Anania, prefaţă la Biblia sau Sfânta Scriptură, pag9, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2</ref>
+# Nu sunt incluse în Biblie decât cele 66 cărţi canonice. Biserica Ortodoxă include în Biblie şi 14 cărţi necanonice dar considerate bune de citit.<ref>Anania, prefaţă la Biblia sau Sfânta Scriptură, pag 9, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2</ref>
 #[[Botez]]ul şi [[euharistia]] sunt singurele taine recunoscute.  În [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] există şapte [[Sfintele Taine|taine]].
-#Nu este recunoscut cultul [[sfinţi]]lor şi al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în [[rugăciune]]
+# Nu este recunoscut cultul [[sfinţi]]lor şi al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. [[catolicism|Biserica Catolică]] şi [[ortodoxie|Biserica Ortodoxă]] acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului, în calitate de mijlocitori în [[rugăciune]]
-#Nu se admit [[post]]urile şi cultul morţilor.
+# Nu se admit [[post]]urile şi cultul morţilor.
-#[[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările şi [[rugăciune]]a, reprezintă esenţa cultului protestant
+# [[Cuvânt]]ul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica, laolaltă cu cântările şi [[rugăciune]]a, reprezintă esenţa cultului protestant
-#Conducătorii lor religioşi sunt ''pastorii'', care sunt persoane laice (protestanţii nerecunoscând [[Hirotonie|taina preoţiei]])
+# Conducătorii lor religioşi sunt pastorii, care sunt persoane laice (protestanţii nerecunoscând [[Hirotonie|taina preoţiei]])
 ==Bibliografie==