Proscomidia - Revizia istoricului

Inistea: /* Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii */

2021-12-20T10:46:19Z

‎Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii

Sîmbotin: corr.

2019-04-27T04:13:40Z

corr.

Sîmbotin la 30 martie 2015 07:23

2015-03-30T07:23:17Z

Inistea: /* Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic */ img

2014-03-31T00:59:06Z

‎Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic: img

Inistea: surse

2014-03-31T00:47:03Z

surse

Inistea: {{Format:Articol de calitate}}

2014-03-31T00:37:14Z

Inistea: /* Note */

2014-03-31T00:34:39Z

‎Note

Inistea la 30 martie 2014 23:34

2014-03-30T23:34:11Z

Inistea: fr

2014-03-30T23:04:35Z

Inistea la 30 martie 2014 15:17

2014-03-30T15:17:56Z

@@ Linia 245: / Linia 245: @@
 Tăind a doua părticică, zice:
-'''Preotul:''' A Sfinților, măriților prooroci: [[Moise]] și [[Aaron]], [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[Elisei]], [[David]] și [[Iesei]]; a sfinților trei tineri și a lui [[Proorocul Daniel|Daniel proorocul]], și a tuturor sfinților prooroci.
+'''Preotul:''' A Sfinților, măriților prooroci: [[Proorocul Moise|Moise]] și [[Aaron]], [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[Elisei]], [[David]] și [[Iesei]]; a sfinților trei tineri și a lui [[Proorocul Daniel|Daniel proorocul]], și a tuturor sfinților prooroci.
 Aceasta se așază lângă Sfântul Agneț, sub cea dintâi părticică.

@@ Linia 245: / Linia 245: @@
 Tăind a doua părticică, zice:
-'''Preotul:''' A Sfinților, măriților prooroci: [[Moise]] si [[Aaron]], [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] si [[Elisei]], [[David]] si [[Iesei]]; a sfinților trei tineri și a lui [[Daniel]] proorocul, și a tuturor sfinților prooroci.
+'''Preotul:''' A Sfinților, măriților prooroci: [[Moise]] și [[Aaron]], [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[Elisei]], [[David]] și [[Iesei]]; a sfinților trei tineri și a lui [[Proorocul Daniel|Daniel proorocul]], și a tuturor sfinților prooroci.
 Aceasta se așază lângă Sfântul Agneț, sub cea dintâi părticică.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 30 martie 2015 07:23
Linia 1:		Linia 1:
−	{{~~Format:~~Articol de calitate}}{{Liturghia}}	+	{{Articol de calitate}}{{Liturghia}}
	'''Proscomidia''' (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie\|Sfânta Împărtăşanie]].		'''Proscomidia''' (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie\|Sfânta Împărtăşanie]].

@@ Linia 27: / Linia 27: @@
 ==Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic==
-[[Image:Disc.jpg|thumb|left|Cinstitele Daruri pe sfântul [[disc]]]]
+[[Image:Disc.jpg|thumb|left|Cinstitele Daruri pe sfântul [[disc]]]][[Image:Proscomidia.jpg|thumb|left|Proscomidia la români]]
 Dintr-o simplă pregătire a darurilor în vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolică pe de o parte a naşterii şi jertfei Mântuitorului şi, pe de altă parte, a Bisericii.

@@ Linia 139: / Linia 139: @@
 ==Note==
 <references />
 ==Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 31 martie 2014 00:37
Linia 1:		Linia 1:
−	{{Liturghia}}	+	{{Format:Articol de calitate}}{{Liturghia}}
	'''Proscomidia''' (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie\|Sfânta Împărtăşanie]].		'''Proscomidia''' (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie\|Sfânta Împărtăşanie]].

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 31 martie 2014 00:34
Linia 41:		Linia 41:

	Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul [[Filotei (Kokkinos) al Constantinopolului\|Filotei al Constantinopolului]] redactează o ''Diataxă'' (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavonă şi răspândită în Bisericile bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei, eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu<ref>Profesorul grec N. Trembela prezintă două variante grecești ale acestui ritual în : ''Trei Liturghii după manuscrisele din Atena'' (în greacă), p. 1-16 și 226-240.</ref>.		Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul [[Filotei (Kokkinos) al Constantinopolului\|Filotei al Constantinopolului]] redactează o ''Diataxă'' (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavonă şi răspândită în Bisericile bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei, eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu<ref>Profesorul grec N. Trembela prezintă două variante grecești ale acestui ritual în : ''Trei Liturghii după manuscrisele din Atena'' (în greacă), p. 1-16 și 226-240.</ref>.
		+
		+	==Momentele proscomidiei la greci, ruși și români==
		+	<table border="1" cellspacing="2" cellpadding="2" width="80%">
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>Momente ale ritualului Proscomidiei</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">GRECI</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">RUȘI</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">ROMÂNI</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>0. Troparul « Gătește-te Betleeme... »</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">nu</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">nu</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>1. Troparul « Răscumpăratu-ne-ai... »</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>2.</strong> <strong>Binecuvântare</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>3. Pregătirea agnețului</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>4. Pregătirea potirului</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>5. Miridă pentru Maica Domnului</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>6. Miride pentru sfinți</strong><br /> (nouă la număr, trei șiruri verticale de trei)</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p>
		+	<p align="center">- grecii încep cu o miridă pentru puterile îngerești (prima miridă) și continuă cu proorocii (inclusiv înaintemergătorul și botezătorul Ioan - a 2-a miridă) etc.</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p>
		+	<p align="center">- rușii nu scot miridă pentru îngeri, ci încep cu înaintemergătorul și botezătorul Ioan (prima miridă) și continuă cu proorocii (a doua miridă) etc.</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p>
		+	<p align="center">- românii au schimbat de mai multe ori ritualul (între tradiția slavonă și cea greacă), pentru a rămâne la tradiția greacă începând cu liturghierele din 2005</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>7. Miridă pentru vii</strong> </p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p>
		+	<p align="center">- românii au adăugat aici, în secolul al 19-lea, o rugăciune pentru vii la momentul când sunt scoase miridele pentru vii, inspirată din rugăciunea de la Litie, rugăciunea din Psaltire și din anaforaua sfântului Vasile cel Mare)</p>
		+	<p align="center">- românii scot aici și o miridă specială pentru autoritățile civile</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>8. Miridă pentru morți</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p>
		+	<p align="center">- românii au adăugat aici ([[Veniamin Costache]] la începutul secolului al 19-lea), o rugăciune pentru morți la momentul scoaterii miridelor, inspirată din două canoane pentru morți și anume: cel din sâmbăta dinaintea începerii Postului Mare și respectiv cel din sâmbăta de dinainte de [[Cincizecime]]</p>
		+	<p align="center">- românii scot aici o miridă specială pentru ctitorii bisericii sau ai mănăstirii</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>9. Miride pentru sine și pentru alții</strong><br /> (miride care pomenesc pe cei din pomelnicele aduse de credincioși, precum și miride speciale pentru cei bolnavi, pentru cei ce sunt în călătorie sau alte miride speciale)</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>10. Darurile sunt cădite și acoperite</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>11. Rugăciunea proscomidiei: « Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească... »</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	<tr>
		+	<td width="19%" valign="top"><p><strong>12. Cădire și otpust</strong></p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	<td width="19%"><p align="center">da</p></td>
		+	</tr>
		+	</table>

	==Note==		==Note==

@@ Linia 36: / Linia 36: @@
 În secolul al IX-lea apare şi, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primară participarea credincioşilor la Sfânta Jertfă consta în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. În condiţiile în care împărtăşania a devenit tot mai rară s-a simţit nevoia unei participări mai intime la Sfânta Jertfă. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credincioşi ca o substituire a împărtăşaniei. Venind la slujbă, credincioşii aduceau câte o prescură pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridă. Cu timpul s-a îngăduit să fie adusă o prescură pentru mai multe nume.
-Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni despre scoaterea [[miride]]lor în cinstea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi a sfinţilor  ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungându-se chiar la exagerări şi la diferenţe importante de la o regiune la alta în principal în legătură cu sfinţii pomeniţi impunându-se intervenţia autorităţii bisericeşti.
+Din secolul al XI-lea avem primele menţiuni despre scoaterea [[miride]]lor în cinstea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi a sfinţilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Cele nouă miride pentru cetele [[sfinți]]lor sunt atestate de manuscrisele liturgice din secolul al IX-lea siècle; prezența sfântului [[Atanasie Athonitul]] în enumerarea sfinților asceți și fondatori ai [[monahism]]ului în ritual sugerează că [[Muntele Athos]] a putut fi la originea acestei etape a dezvoltării ritualului proscomidiei<ref>Ene Braniște, ''Liturgica specială'', București, 1985, p. 292.</ref>.
-Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul [[Filotei (Kokkinos) al Constantinopolului|Filotei al Constantinopolului]] redactează o ''Diataxă'' (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavonă şi răspândită în Bisericile bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei, eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu.
+Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele următoare ajungându-se chiar la exagerări şi la diferenţe importante de la o regiune la alta în principal în legătură cu sfinţii pomeniţi impunându-se intervenţia autorităţii bisericeşti.
 ==Note==

@@ Linia 314: / Linia 314: @@
 [[en:Proskomedia]]
 [[mk:Проскомидија]]
 [[ru:Проскомидия]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Liturghia}}
-'''Proscomidia''' este un ritual, prima din cele trei parti a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie|Sfânta Împărtăşanie]].
+'''Proscomidia''' (gr. Προσκομιδή, de la verbul προσκομίζω - acțiunea de a aduce) este un ritual, prima din cele trei părți a Liturghiei, prin care preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru [[Euharistie|Sfânta Împărtăşanie]].
-Înainte de începutul propriu-zis al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], în [[altar]], la adăpost de privirile credincioşilor, [[preot]]ul, singur sau împreună cu [[diacon]]ul, săvârşeşte un ritual care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare şi una de încheiere. Este vorba de Proscomidie, care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.
+Înainte de începutul propriu-zis al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], în [[altar]], la [[proscomidiar]], [[preot]]ul, singur sau împreună cu [[diacon]]ul, săvârşeşte un ritual care are aspectul unei slujbe aparte având o formulă de binecuvântare şi una de încheiere. Este vorba de Proscomidie, care nu este însă o slujbă de sine stătătoare ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.
 ==Ce este Proscomidia?==
@@ Linia 10: / Linia 10: @@
 ==Până în secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu==
 [[Image:Proskomidia.jpg|thumb|left|[[Obiecte liturgice]]<br>în ritualul proscomidiei]]
-Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creştine ritualul ei era  mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta în primirea de către diaconi a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca [[episcop]]ul sau preotul să le binecuvinteze.
+Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creştine ritualul ei era  mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esenţă consta în primirea de către [[diacon]]i a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi şi alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca [[episcop]]ul sau preotul să le binecuvinteze.
-Locul primirii darurilor era o încăpere numită [[proscomidiar]] sau schevofilachion. Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, iniţial fiind distinctă de [[biserică]].
+Locul primirii darurilor era o încăpere numită [[proscomidiar]] (uneori identică cu [[diaconicon]]ul). Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, iniţial fiind distinctă de [[biserică]].
-În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită şi însuşită de numeroşi liturgişti  afirmă că ritualul primirii şi pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea [[catehumen]]ilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor de pâine şi vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă şi le aduceau apoi la altar punându-le pe Sfânta Masă. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei.
+În ceea ce priveşte timpul săvârşirii şi rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită şi însuşită de numeroşi liturgişti afirmă că ritualul primirii şi pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioşilor. După plecarea [[catehumen]]ilor credincioşii prezentau diaconilor darurile lor de pâine şi vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă şi le aduceau apoi la altar punându-le pe [[Sfânta Masă]]. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii şi dispariţiei disciplinei catehumenilor şi, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei.
-O altă opinie, mai nouă  susţine că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul că aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoţite de pomelnice . Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioşii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vin însoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachion. Diaconii alegeau şi pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul protos venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică şi începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar.
+O altă opinie, mai nouă, susţine că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei<ref>Juan Mateos, „Deux problemes de traduction dens la Liturgie Byzantine de S. Jean Chrysostome”, ''OCP'' 30, 1964, p. 248-255.</ref>. Se aduce ca argument faptul că aşezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puţin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioşii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoţite de pomelnice. Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioşii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine şi vin însoţite de pomelnice cu numele lor pe care le încredinţau diaconilor aflaţi în schevofilachion. Diaconii alegeau şi pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul [[protos]] venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion şi binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică şi începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar.
 ==Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvoltă între secolele VII—XIV==
@@ Linia 22: / Linia 24: @@
 Evoluţia Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea faţă de Sfânta Liturghie şi în înţelegerea acesteia, şi anume scăderea numărului celor ce se împărtăşeau şi accentuarea sensului ei mistico-simbolic.
-Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi a reducerii numărului celor care se împărtăşeau, era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului [[Gherman I al Constantinopolului]], în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi tămâia .
+Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condiţiile introducerii împărtăşaniei credincioşilor cu linguriţa şi a reducerii numărului celor care se împărtăşeau, era suficientă doar o parte din prescură şi nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii şi pregătirii agneţului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului [[Gherman I al Constantinopolului]], în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agneţul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin şi apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea şi tămâia.
 ==Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinată în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic==
@@ Linia 37: / Linia 39: @@
 Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul [[Filotei (Kokkinos) al Constantinopolului|Filotei al Constantinopolului]] redactează o ''Diataxă'' (rânduială) liturgică (tradusă în acelaşi secol în slavonă şi răspândită în Bisericile bulgară, sârbă, română şi rusă) în care sistematizează şi fixează rânduiala Proscomidiei, eliminând exagerările şi reuşind să stabilească ordinea în acest domeniu.
 ==Rânduiala Dumnezeieștii Proscomidii==