Preot - Revizia istoricului

Cristianm la 3 decembrie 2018 11:52

2018-12-03T11:52:53Z

Inistea: mk

2015-02-28T20:17:42Z

Nick15: Diacritice noi

2014-09-06T10:42:34Z

Diacritice noi

Afișare diferențe

Nick15: /* Legături externe */

2014-08-08T15:09:13Z

‎Legături externe

Vladimir-Adrian: mici corecturi

2013-01-12T11:23:09Z

mici corecturi

Sîmbotin: /* Forme de adresare */ închidere paranteză

2011-10-07T09:38:38Z

‎Forme de adresare: închidere paranteză

Vladimir-Adrian: legături interne

2011-08-22T13:53:02Z

legături interne

Inistea: fr

2008-12-23T00:29:09Z

Inistea: /* Preoţia */

2008-09-27T19:11:14Z

‎Preoţia

Inistea la 27 septembrie 2008 19:10

2008-09-27T19:10:43Z

@@ Linia 23: / Linia 23: @@
 ==Istoric ==
-Organizarea inițială a Bisericilor creștine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernați de un sinod de bătrâni (''presbyteroi'').  În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotonește bătrâni, înțelepți în bisericile pe care le fondează. Inițial, acești '''preoți''' erau aparent aceiași cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), așa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] și [[Epistola către Tit|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili {{citare}}.
+Organizarea inițială a Bisericilor creștine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernați de un sinod de bătrâni (''presbyteroi'').  În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotonește bătrâni, înțelepți în bisericile pe care le fondează. Inițial, acești '''preoți''' erau aparent aceiași cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), așa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] și [[Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili {{citare}}.
 Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferențiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariția a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' și '''preotul'''.  Episcopul era înțeles, în principal, ca președintele unei grupări de preoți, și astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât și în prerogative față de preot, care erau văzuți ca avându-și autoritatea derivată din cea a episcopului prin delegare. Distincția dintre preot și episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, așa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care folosește termenii consistent și clar pentru a se referi la două funcțiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]'').

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 28 februarie 2015 20:17
Linia 72:		Linia 72:
	[[en:Presbyter]]		[[en:Presbyter]]
	[[fr:Prêtre]]		[[fr:Prêtre]]
		+	[[mk:Презвитер]]

@@ Linia 65: / Linia 65: @@
 ==Legături externe==
-*[[w:Priest|Priest]] on Wikipedia
+*[[w:Priest|Priest]] pe Wikipedia în limba engleză
 [[Categorie:Cler]]
-[[Categorie:Preoţi|*]]
+[[Categorie:Preoți|*]]
 [[en:Presbyter]]
 [[fr:Prêtre]]

@@ Linia 23: / Linia 23: @@
 ==Istoric ==
-Organizarea iniţială a Bisericilor creştine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernaţi de un sinod de bătrâni (''presbyteroi'').  În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] şi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotoneşte bătrâni, înţelepţi în bisericile pe care le fondează. Iniţial, aceşti '''preoţi''' erau aparent aceiaşi cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), aşa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] şi [[Epistola către Tit|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili{{citare}}.
+Organizarea iniţială a Bisericilor creştine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernaţi de un sinod de bătrâni (''presbyteroi'').  În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] şi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotoneşte bătrâni, înţelepţi în bisericile pe care le fondează. Iniţial, aceşti '''preoţi''' erau aparent aceiaşi cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), aşa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] şi [[Epistola către Tit|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili {{citare}}.
 Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferenţiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariţia a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' şi '''preotul'''.  Episcopul era înţeles, în principal, ca preşedintele unei grupări de preoţi, şi astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât şi în prerogative faţă de preot, care erau văzuţi ca avându-şi autoritatea derivată din cea a episcopului prin delegare. Distincţia dintre preot şi episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, aşa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care foloseşte termenii consistent şi clar pentru a se referi la două funcţiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]'').

@@ Linia 34: / Linia 34: @@
 Formula oficială de adresare (în corespondenţă, dar şi, pe alocuri, în practica liturgică) pentru preoţii de mir este cea de ''Cucernice'' sau ''Prea Cucernice Părinte'' (cea din urmă fiind folosită pentru preoţii cinstiţi în mod deosebit, care ocupă o funcţie anume, precum [[protopop]]ii sau sunt purtătorii unor [[distincţii bisericeşti]]).
-În [[Biserica Ortodoxă Română]], pentru purtătorii unor ranguri bisericeşti este uneori inclus şi rangul în formula de adresare (de ex.: "Prea-Cucernice Părinte Protopop"), caz în care numele acestuia poate fi omis.
+În [[Biserica Ortodoxă Română]], pentru purtătorii unor ranguri bisericeşti este uneori inclus şi rangul în formula de adresare (de ex.: ''Prea-Cucernice Părinte Protopop''), caz în care numele acestuia poate fi omis.
-[[Monah]]ii care sunt hirotoniţi în treapta preoţiei sunt cunoscuţi sub numele de ''preot-călugăr'' sau ''[[ieromonah]]''. Pentru [[ieromonah]]i, titulatura oficială este de ''Cuvioase'' sau ''Prea-Cuvioase Părinte'' (cea din urmă mai ales pentru [[arhimandrit|arhimandriţi]].
+[[Monah]]ii care sunt hirotoniţi în treapta preoţiei sunt cunoscuţi sub numele de ''preot-călugăr'' sau ''[[ieromonah]]''. Pentru [[ieromonah]]i, titulatura oficială este de ''Cuvioase'' sau ''Prea-Cuvioase Părinte'' (cea din urmă mai ales pentru [[arhimandrit|arhimandriţi]]).
 În Bisericile de origine slavă, precum [[Biserica Ortodoxă Rusă]] sau [[Biserica Ortodoxă din America]], se mai consideră potrivit şi tradiţional să se facă referire la un preot cu formula "Preotul ''Nume''" sau "Protopopul ''Nume''".

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Format:Cler}}
-'''Preotul''' este, în [[Biserica Ortodoxă]], persoana înzestrată cu puterea de a săvârşi în parohia sa, în virtutea [[hirotonie]]i şi a delegaţiei permanente primite de la episcop, toate slujbele şi lucrările sfinte de [[cult]], necesare în viaţa religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ului.
+'''Preotul''' este, în [[Biserica Ortodoxă]], persoana înzestrată cu puterea de a săvârşi în parohia sa, în virtutea [[hirotonie]]i şi a delegaţiei permanente primite de la episcop, toate slujbele şi lucrările sfinte de cult, necesare în viaţa religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ului.
 ==Hirotonia==

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 23 decembrie 2008 00:29
Linia 71:		Linia 71:

	[[en:Presbyter]]		[[en:Presbyter]]
		+	[[fr:Prêtre]]

@@ Linia 14: / Linia 14: @@
 În învăţătura de credinţă a Bisericii este precizat că toţi [[cler]]icii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin "punerea mâinilor" în cel mai bun mod cu putinţă. Dar Biserica învaţă că realitatea şi eficacitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] ale Bisericii realizate de preoţi nu depind de virtuţile lor personale, ci de prezenţa şi lucrarea lui [[Iisus Hristos]], Care acţionează în Biserica Sa prin [[Sfântul Duh]]. Astfel, preoţia este un dar al Bisericii - Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba comunităţi eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. La fel se întâmplă şi în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învăţător, păstor bun, iertător şi vindecător. Hristos este cel care şterge păcatele şi vindecă bolile fizice, mentale şi spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.
-În exerciţiul funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant  sau continuator al preoţiei [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea [[păcat]]elor, [[viaţa veşnică]] şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credincios, între [[cer]] şi pământ. Acest lucru este vizibil în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu faţa la Răsărit (şi cu spatele la credincioşi) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioşilor în faţa Tronului lui Dumnezeu, şi, pe de altă parte, cu faţa la credincioşi, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu către ei (de exemplu: citirea[[Titre du lien]] Evangheliei, [[predica]]).
+În exerciţiul funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant  sau continuator al preoţiei [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea [[păcat]]elor, [[viaţa veşnică]] şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credincios, între [[cer]] şi pământ. Acest lucru este vizibil în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu faţa la Răsărit (şi cu spatele la credincioşi) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioşilor în faţa Tronului lui Dumnezeu, şi, pe de altă parte, cu faţa la credincioşi, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu către ei (de exemplu: citirea [[Evanghelie]]i, [[predica]]).
 Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta).

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Format:Cler}}
-'''''Preotul''''' este, în Biserica Ortodoxă, persoana înzestrată cu puterea de a săvârşi în parohia sa, în virtutea [[hirotonie]]i şi a delegaţiei permanente primite de la episcop, toate slujbele şi lucrările sfinte de cult, necesare în viaţa religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ului.
+'''Preotul''' este, în [[Biserica Ortodoxă]], persoana înzestrată cu puterea de a săvârşi în parohia sa, în virtutea [[hirotonie]]i şi a delegaţiei permanente primite de la episcop, toate slujbele şi lucrările sfinte de [[cult]], necesare în viaţa religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ului.
-==Hirotonia==
+Preoţii ortodocşi se împart în două grupuri distincte: clerul [[căsătorie|căsătorit]] (clerul secular, sau "de mir") şi clerul [[monah]]al. În Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el cât şi soţia sa trebuie să fie la prima căsătorie. Dacă rămâne văduv, el nu se poate recăsători şi continua să fie preot.
-Preoţii ortodocşi se împart în două grupuri distincte: clerul [[căsătorie|căsătorit]] şi clerul [[monah]]al. În Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el cât şi soţia sa trebuie să fie la prima căsătorie. Dacă rămâne văduv, el nu se poate recăsători şi continua să fie preot.
+În general, dacă un celibatar este hirotonit, el trebuie să devină monah pentru a-şi putea păstra preoţia {{citare}}.
-Dacă un celibatar este hirotonit, el trebuie să devină monah pentru a-şi putea păstra preoţia {{cit}}. Un preot-călugăr este numit [[ieromonah]].
+Un preot-călugăr este numit [[ieromonah]].
 ==Preoţia==
-În învăţătura de credinţă a Bisericii este precizat că toţi [[cler]]icii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin "punerea mâinilor" în cel mai bun mod cu putinţă. Dar Biserica învaţă că realitatea şi eficacitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] ale Bisericii realizate de preoţi nu depind de virtuţile lor personale, ci de prezenţa lui Hristos, Care acţionează în Biserica Sa prin Sfântul Duh. La fel se întâmplă şi în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învăţător, păstor bun, iertător şi vindecător. Hristos este cel care şterge păcatele şi vindecă bolile fizice, mentale şi spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.
+În învăţătura de credinţă a Bisericii este precizat că toţi [[cler]]icii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin "punerea mâinilor" în cel mai bun mod cu putinţă. Dar Biserica învaţă că realitatea şi eficacitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] ale Bisericii realizate de preoţi nu depind de virtuţile lor personale, ci de prezenţa şi lucrarea lui [[Iisus Hristos]], Care acţionează în Biserica Sa prin [[Sfântul Duh]]. Astfel, preoţia este un dar al Bisericii - Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba comunităţi eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. La fel se întâmplă şi în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învăţător, păstor bun, iertător şi vindecător. Hristos este cel care şterge păcatele şi vindecă bolile fizice, mentale şi spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.
-În exerciţiul funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant  sau continuator al preoţiei [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea păcatelor, viaţa veşnică şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credincios, între [[cer]] şi pământ.
+În exerciţiul funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant  sau continuator al preoţiei [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea [[păcat]]elor, [[viaţa veşnică]] şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credincios, între [[cer]] şi pământ. Acest lucru este vizibil în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu faţa la Răsărit (şi cu spatele la credincioşi) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioşilor în faţa Tronului lui Dumnezeu, şi, pe de altă parte, cu faţa la credincioşi, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu către ei (de exemplu: citirea[[Titre du lien]] Evangheliei, [[predica]]).
 Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta).
 În mod normal, preoţii au funcţia de preoţi de parohie, funcţie care în Biserica Primară era deţinută de episcopi. Ei sunt liderii comunităţii locale de creştini. Ei prezidează la [[Sfânta Liturghie]] şi învaţă, predică, sfătuiesc şi exercită funcţia de iertare şi vindecare.
-Deoarece preoţii sunt numiţi de episcop şi aparţin acelei comunităţi unde au fost numiţi, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunităţi. Pe [[Sfânta Masă]] din altarul fiecărei parohii, există o ţesătură numită ''[[antimis]]'', semnată de episcop, care semnifică permisiunea dată acelei comunităţi de a se întâlni şi acţiona ca Biserica. Fără antimis, preotul şi oamenii săi nu pot sluji în mod legitim.
+Deoarece preoţii sunt numiţi de episcop şi aparţin acelei comunităţi unde au fost numiţi, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunităţi. Pe [[Sfânta Masă]] din altarul fiecărei parohii, există o ţesătură numită ''[[antimis]]'', semnată de episcop, care semnifică permisiunea dată acelei comunităţi de a se întâlni şi acţiona ca Biserica. Fără antimis, preotul şi poporul de credincioşi ai comunităţii nu pot sluji în mod legitim.
 ==Istoric ==
-Organizarea iniţială a Bisericilor creştine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernaţi de un sinod de bătrâni (''presbyteroi'').  În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] şi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotoneşte bătrâni, înţelepţi în bisericile pe care le fondează. Iniţial, aceşti '''preoţi''' erau aparent aceiaşi cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), aşa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] şi [[Epistola către Tit|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili{{cit}}.
+Organizarea iniţială a Bisericilor creştine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernaţi de un sinod de bătrâni (''presbyteroi'').  În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] şi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotoneşte bătrâni, înţelepţi în bisericile pe care le fondează. Iniţial, aceşti '''preoţi''' erau aparent aceiaşi cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), aşa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] şi [[Epistola către Tit|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili{{citare}}.
-Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferenţiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariţia a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' şi '''preotul'''.  Episcopul era înţeles, în principal, ca preşedintele unei grupări de preoţi, şi astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât şi în prerogative faţă de preot, care erau văzuţi ca avându-şi autoritatea derivată din cea a aepiscopului prin delegare. Distincţia dintre preot şi episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, aşa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care foloseşte termenii consistent şi clar pentru a se referi la două funcţiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]'').
+Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferenţiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariţia a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' şi '''preotul'''.  Episcopul era înţeles, în principal, ca preşedintele unei grupări de preoţi, şi astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât şi în prerogative faţă de preot, care erau văzuţi ca avându-şi autoritatea derivată din cea a episcopului prin delegare. Distincţia dintre preot şi episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, aşa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care foloseşte termenii consistent şi clar pentru a se referi la două funcţiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]'').
 Iniţial, fiecare comunitate locală îşi avea episcopul ei, în Biserică. Ulterior, pe măsură ce numărul credincioşilor şi comunităţilor creşteau, comunităţile locale au început să nu mai fie coordonate direct de un episcop. Episcopul dintr-un oraş mare va începe să numească preoţi care să îngrijească de turma din fiecare comunitate, acţionând ca un delegat al său.
@@ Linia 63: / Linia 62: @@
 *(en) ''The Compact Edition of the Oxford English Dictionary'', p. 2297
 *(en) ''The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.)'', p. 1322
-*(ro) ''Liturgica teoretică'' – Pr. Prof. Dr. [[Ene Branişte]], Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda – E.I.B.M.B.O.R., 2002
+*(ro) Pr. Prof. Dr. [[Ene Branişte]], Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, ''Liturgica teoretică'', E.I.B.M.B.O.R., 2002
 ==Legături externe==