Inistea: Pagină nouă: Sfântul '''Palamon''' (+323) a fost un mare ascet egiptean, duhovnic și inițiator în pe calea vieții monastice al sfântului Pahomie cel Mare. Praznic|P...

2024-08-30T12:16:43Z

Pagină nouă: Sfântul '''Palamon''' (+323) a fost un mare ascet egiptean, duhovnic și inițiator în pe calea vieții monastice al sfântului Pahomie cel Mare. Praznic|P...

Pagină nouă

Sfântul '''Palamon''' (+323) a fost un mare ascet egiptean, [[duhovnic]] și inițiator în pe calea [[Monahism|vieții monastice]] al sfântului [[Pahomie cel Mare]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[12 august]].

==Viața==
Înainte de a-l primi pe Sfântul Pahomie ca [[ucenic]], Sfântul Palamon trăia singur, în mare [[asceză]], la o oarecare distanță de satul Seneset<ref>Sheneset-Chenoboskion: An early center of Christianity in the Thebaid, Roman Egypt, a site frequented by Desert Fathers from the 3rd century and the site of a monastery from the 4th, it was earlier known as Chenoboskion (Greek Χηνοβόσκιον "geese pasture"), also called Chenoboscium /ˌkɛnəˈboʊʃəm/, Chenoboskia (Greek: Χηνοβοσκία, Arabic: شينوبسكيا, romanized: Šinubuskiya)[1] and Sheneset (Coptic: ϣⲉⲛⲉⲥⲏⲧ, romanized: Šénesēt, lit. 'tree(s) of Seth', Arabic: شاناساد, romanized: Šanasad). - cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Sheneset-Chenoboskion</ref> din Egipt. [[Postul]] său era neîncetat: vara mânca doar o dată pe zi, iar iarna o dată la trei zile, și chiar și atunci nu consuma decât pâine și sare, fără a folosi vreodată ulei, vin sau mâncăruri gătite. [[Priveghere|Privegherea]] lui din toată noaptea consta în cincizeci de grupuri de [[psalmi]], fiecare încheiat cu o [[rugăciune]], iar în timpul zilei, ajungea la șaizeci de grupuri, fără a socoti amintirea neîncetată a lui [[Dumnezeu]], pe care o păstra în mintea și în inima sa, și invocarea frecventă a Sfântului Său Nume, conform recomandării [[Apostolul Pavel|Apostolului Pavel]] ([[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|1 Tes]] 5, 17). Pentru a-și asigura cele necesare traiului și mai ales pentru a-i ajuta pe cei săraci, împletea obiecte din ață, păr sau fibre de palmier și lucra chiar și noaptea, recitând [[Biblia|Cuvântul lui Dumnezeu]], pentru a lupta împotriva somnului. Iar dacă, în ciuda muncii manuale, somnul îl copleșea, se ridica și muta nisip în coșuri, dintr-un loc al deșertului în altul. Toate eforturile sale ascetice aveau ca scop favorizarea rugăciunii continue și a [[Trezvie|trezviei]] minții asupra tuturor mișcărilor [[Sufletul|sufletului]] său, pe care le păstra cu mare grijă în pace.

Atras de acest mod de viață asemănător cu cel al [[Îngeri|îngerilor]], Sfântul Pahomie, care de trei ani încerca să ducă o viață ascetică în sat, dar era deranjat de frecventarea lumii seculare, a venit să-i ceară să trăiască sub îndrumarea sa. Bătrânul s-a arătat la început neospitalier și l-a avertizat că alții înaintea lui au dorit să ducă același fel de viață, dar neputând suporta asceza, s-au întors înapoi cu rușine. Cum Pahomie insista, i-a arătat care era regula sa de viață: posturile, privegherile de toată noaptea, lucrul mâinilor (sau [[Rucodelie|rucodelia]]) și [[rugăciunea neîncetată]], și i-a propus tânărului să petreacă câteva zile într-o chilie separată pentru a se testa pe sine. Dar Pahomie i-a răspuns că deja analizase toate acestea înainte de a veni la el și că era hotărât să-l imite în toate aspectele vieții sale. Atunci Palamon i-a deschis ușa și l-a îmbrățișat cu [[Dragostea|dragoste]]. După ce l-a supus pe ucenicul său unor încercări aspre timp de trei luni, l-a îmbrăcat în haina monahală pe care o pusese anterior pe [[altar]].

De atunci, Palamon și Pahomie au trăit împreună ca un singur om. Într-o zi de [[Sfintele Paști|Paște]], Pahomie a turnat puțin ulei pe sarea zdrobită, care era hrana lor obișnuită. Palamon, lovindu-se pe față, a început să plângă și a spus: „Domnul meu este răstignit, iar eu mănânc ulei!”. Și abia a acceptat în acea zi să ia, cu lacrimi, hrana sa obișnuită.

Timp de patru ani, Sfântul Pahomie a împărtășit astfel luptele părintelui său duhovnicesc și s-a dedicat exercițiilor ascetice de o asprime tot mai mare. Alți asceți, răspândiți în munții din jur, aveau de asemenea o mare admirație pentru Sfântul Palamon și îl considerau drept duhovnicul și părintele lor; iar când veneau să-l viziteze, Bătrânul îi învăța despre știința sufletului și despre [[Ispita|ispitele]] care îi încearcă pe slujitorii lui Dumnezeu în deșert.

După ce a petrecut mulți ani purtându-și crucea astfel, conform recomandării Domnului (cf. [[Evanghelia după Matei|Mt]] 10, 38), pe urmele căruia mergea cu o [[Smerenia|inimă smerită]] și fără distragere, Sfântul Palamon a ajuns în cele din urmă să se îmbolnăvească, ca urmare a marilor sale austerități. La sfatul ucenicilor săi și al unui medic, a mâncat câteva zile o hrană potrivită stării sale. Dar, văzând curând că boala persistă, a refuzat alimentele care i se ofereau, declarând: „[[Mucenic|Mucenicilor]] lui [[Hristos]] li se tăiau mădularele, erau decapitați, erau arși de vii, și totuși perseverau până la [[moarte]] pentru credința lor în Dumnezeu. Iar eu, în această mică [[Suferința|suferință]], dau dovadă de lașitate și voi ceda? Nu am câștigat nimic mâncând această hrană. Revin așadar la asceza care conține toată mângâierea, și astfel voi fi vindecat, căci nu o practic după duhul oamenilor, ci după Dumnezeu.” A reluat deci cu tărie exercițiile sale de pietate, până când Domnul i-a acordat vindecarea.

La scurt timp după aceea, Sfântul Pahomie a fost condus de Dumnezeu până la satul părăsit Tabennesis, de pe malul râului, și acolo a auzit o voce care îi recomanda să se stabilească în acel loc pentru a primi numeroși [[Călugăr|călugări]]. Fără întârziere, el a mers să-și raporteze viziunea Sfântului Palamon. Bătrânul s-a supus voinței lui Dumnezeu, nu fără a vărsa lacrimi abundente, și i-a propus ucenicului său să mai trăiască împreună un timp, ducând o viață [[Anahoret|anahoretică]] puțin mai la sud, în două [[Chilie|chilii]] mici, aproape una de cealaltă, până în momentul în care Domnul avea să-i ia sufletul. Astfel, au petrecut un timp vizitându-se reciproc, Bătrânul sfătuindu-l pe Pahomie despre conducerea sufletelor.

Când Palamon s-a îmbolnăvit din nou, Pahomie a venit în grabă pentru a-l sluji, până în ziua trecerii sale la cele veșnice (în jurul anului 323). Toți [[Pustnic|pustnicii]], ucenici ai sfântului Bătrân, s-au adunat atunci, au petrecut noaptea citind și psalmodiind, apoi, după ce au săvârșit [[Sfânta Liturghie]] la răsăritul soarelui, i-au [[Înmormântare|îngropat]] trupul în munte, la o mică distanță de chilia sa. Și toți s-au întors la locurile lor de nevoință, cu inima întristată, spunând: „Am devenit orfani”.

==Note==
<references />

==Surse==
* [[Sinaxar|Sinaxarul]] Păr. Macarie dela [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos Petras]]
* ''Everghetinosul'', volumele 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009

[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Sfinți egipteni]]
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]

Palamon - Revizia istoricului

Inistea: Pagină nouă: Sfântul '''Palamon''' (+323) a fost un mare ascet egiptean, duhovnic și inițiator în pe calea vieții monastice al sfântului Pahomie cel Mare. Praznic|P...