Pafnutie - Revizia istoricului

Inistea: /* Sfinți */

2025-02-24T19:06:44Z

‎Sfinți

Inistea: /* Sfinți */

2025-02-24T18:29:17Z

‎Sfinți

RappY: Adăugare legătură

2024-02-05T23:12:08Z

Adăugare legătură

Sîmbotin: Pafnutie al Tebaidei este sfânt

2021-06-12T05:09:04Z

Pafnutie al Tebaidei este sfânt

Sîmbotin: /* Sfinți */

2021-06-12T03:29:19Z

‎Sfinți

Inistea: /* Sfinți */

2021-06-11T19:59:18Z

‎Sfinți

Inistea la 5 mai 2016 22:07

2016-05-05T22:07:57Z

Inistea la 5 mai 2016 22:07

2016-05-05T22:07:11Z

Inistea: /* Personalități */

2016-05-05T18:53:27Z

‎Personalități

Sîmbotin: retragere etichetă

2016-05-05T18:39:02Z

retragere etichetă

@@ Linia 6: / Linia 6: @@
 *Cuviosul [[Pafnutie Egipteanul]], care a suferit [[mucenic]]ia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), sub guvernatorul Arianus, [[Praznic|prăznuit]] în [[Biserica Ortodoxă]] la [[25 septembrie]].
 *[[Pafnutie al Tebaidei]], [[episcop]] al provinciei romane ''Thebaida Superior'' din Egipt (sec. IV), participant la [[Sinodul I Ecumenic]] din 325, prăznuit la [[19 aprilie]].
-*Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și l-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref>
+*[[Pafnutie Chefala]], [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și l-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref>
 * [[Pafnutie de la Schetia]], care a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea la centrul monastic [[Schetia]] din Egipt. Prăznuirea lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[25 septembrie]].
 * Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la [[25 septembrie]].

@@ Linia 7: / Linia 7: @@
 *[[Pafnutie al Tebaidei]], [[episcop]] al provinciei romane ''Thebaida Superior'' din Egipt (sec. IV), participant la [[Sinodul I Ecumenic]] din 325, prăznuit la [[19 aprilie]].
 *Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și l-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref>
 * Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la [[25 septembrie]].
 * Pafnutie din Ierusalim, călugăr și sfințit mucenic, prăznuit la [[19 aprilie]]<ref>Mineile și sinaxarele bizantine îl numesc „Sfântul sfințitul mucenic Pafnutie” și nu dau nicio informație despre viața lui, alta decât că ar fi trăit în Ierusalim, după o parte din manuscrise. Alte sinaxare menționează că a murit în pace (adică nu ar fi fost mucenic). Probabil că ar trebui identificat cu Pafnutie Egipteanul, a cărui mucenicie a avut loc pe 15 aprilie, după Sinaxarul din Alexandria. Calendarul palestino-georgian din Sinai (Garitte, pp. 204, 340) îl comemorează pe 20 aprilie și pe 25 septembrie, dând mărturie astfel de identificarea lui progresivă cu Pafnutie Egipteanul, tatăl sfintei Eufrosina. (Părintele Macarie de Simonos Patras, ''Sinaxar'', notă la ziua de 19 aprilie)</ref>

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 5 februarie 2024 23:12
Linia 1:		Linia 1:
−	'''Pafnutie''' este un nume de origine egipteană ('''pa-ph-nuti''' "omul lui Dumnezeu" sau "cel care aparține lui [[Dumnezeu]]"), popular în Egiptul antic creștin<ref>Izvoarele literare ale monahismului egiptean antic pomenesc mai mulți călugări și cuvioși cu numele de Pafnutie, iar istoricii nu pot întotdeauna să identifice precis de care Pafnutie anume este vorba. În ''[[Patericul egiptean]]'', de pildă, Dom Lucien Regnault, traducătorul celor mai multe colecții în limba franceză, spune că este imposibil de știut căruia dintre acești Pafnutie i s-ar putea atribui una sau alta din apoftegmele de la capitolul „Pafnutie”. - ''Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique'', Solesmes, 1981, p. 271.</ref> și printre copții creștini până în zilele noastre (''Papnouti/Papnuti'' în coptă sau ''Babnouda'' în arabă). În limba greacă a fost preluat ca '''Paphnutios''' (Παφνούτιος), în rusă ca ''Pafnutii'' (Пафнутий), în română ca ''Pafnutie''. Este un nume folosit mai ales în [[Monahism\|lumea monastică]].	+	'''Pafnutie''' este un nume de origine egipteană ('''pa-ph-nuti''' "omul lui Dumnezeu" sau "cel care aparține lui [[Dumnezeu]]"), popular în Egiptul antic creștin<ref>Izvoarele literare ale monahismului egiptean antic pomenesc mai mulți călugări și cuvioși cu numele de Pafnutie, iar istoricii nu pot întotdeauna să identifice precis de care Pafnutie anume este vorba. În ''[[Patericul egiptean]]'', de pildă, Dom Lucien Regnault, traducătorul celor mai multe colecții în limba franceză, spune că este imposibil de știut căruia dintre acești Pafnutie i s-ar putea atribui una sau alta din apoftegmele de la capitolul „Pafnutie”. - ''Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique'', Solesmes, 1981, p. 271.</ref> și printre copții creștini până în zilele noastre (''Papnouti/Papnuti'' în coptă sau ''Babnouda'' în arabă). În limba greacă a fost preluat ca '''Paphnutios''' (Παφνούτιος), în rusă ca ''Pafnutii'' (Пафнутий), în [[limba română\|română]] ca ''Pafnutie''. Este un nume folosit mai ales în [[Monahism\|lumea monastică]].

	==Sfinți==		==Sfinți==

@@ Linia 4: / Linia 4: @@
 Numele de Pafnutie este purtat de mai mulți [[sfinți]]:
 * Pafnutie, [[diacon]] al bisericii din Boou, în Egipt, care a suferit [[mucenic]]ia în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției]] lui [[Dioclețian]] (284-305), sub prefectul Culcianus<ref>https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Paphnutius</ref>.
-*cuviosul [[Pafnutie Egipteanul]], care a suferit [[mucenic]]ia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), sub guvernatorul Arianus, [[Praznic|prăznuit]] în [[Biserica Ortodoxă]] la [[25 septembrie]].
+*Cuviosul [[Pafnutie Egipteanul]], care a suferit [[mucenic]]ia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), sub guvernatorul Arianus, [[Praznic|prăznuit]] în [[Biserica Ortodoxă]] la [[25 septembrie]].
 *Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și l-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref>
 * Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la [[25 septembrie]].
@@ Linia 12: / Linia 13: @@
 ==Personalități==
 *Pafnutie, [[ucenic]] al sfântului [[Macarie Alexandrinul]] (sec. IV)<ref>[[Paladie al Elenopolisului]], ''[[Istoria lausiacă]]'', 18,27.</ref>
 *Pafnutie Schitiotul (de la [[Schetia]]), sec. IV, întâlnit de sfânta [[Melania cea Bătrână]] în jurul anului 373<ref>Paladie al Elenopolisului, ''Istoria lausiacă'', 46,2.</ref>

@@ Linia 5: / Linia 5: @@
 * Pafnutie, [[diacon]] al bisericii din Boou, în Egipt, care a suferit [[mucenic]]ia în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției]] lui [[Dioclețian]] (284-305), sub prefectul Culcianus<ref>https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Paphnutius</ref>.
 *cuviosul [[Pafnutie Egipteanul]], care a suferit [[mucenic]]ia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), sub guvernatorul Arianus, [[Praznic|prăznuit]] în [[Biserica Ortodoxă]] la [[25 septembrie]].
-*Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și s-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref>
+*Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și l-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref>
 * Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la [[25 septembrie]].
 * Pafnutie din Ierusalim, călugăr și sfințit mucenic, prăznuit la [[19 aprilie]]<ref>Mineile și sinaxarele bizantine îl numesc „Sfântul sfințitul mucenic Pafnutie” și nu dau nicio informație despre viața lui, alta decât că ar fi trăit în Ierusalim, după o parte din manuscrise. Alte sinaxare menționează că a murit în pace (adică nu ar fi fost mucenic). Probabil că ar trebui identificat cu Pafnutie Egipteanul, a cărui mucenicie a avut loc pe 15 aprilie, după Sinaxarul din Alexandria. Calendarul palestino-georgian din Sinai (Garitte, pp. 204, 340) îl comemorează pe 20 aprilie și pe 25 septembrie, dând mărturie astfel de identificarea lui progresivă cu Pafnutie Egipteanul, tatăl sfintei Eufrosina. (Părintele Macarie de Simonos Patras, ''Sinaxar'', notă la ziua de 19 aprilie)</ref>

@@ Linia 20: / Linia 20: @@
 *Pafnutie din El-Bandarah, călugăr copt, prăznuit în Biserica coptă la data de 5 Pashons<ref>https://en.wikipedia.org/wiki/Pashons</ref>.
 *Pafnutie (sec. X), călugăr copt în pustia sfântului [[Macarie cel Mare]], [[Nitria]], din Egipt, hirotonit episcop de patriarhul copt Filoteu I (al 63-lea patriarh copt al [[Biserica din Alexandria (coptă)|Bisericii Ortodoxe Copte]], între 979–1003), în secolul al X-lea. În Biserica coptă este prăznuit la data de 11 Pashons<ref>http://www.copticplace.com/Saints_E/Coptic_Synaxarium/09_Bashans.html</ref>.
-*Pafnutie (+1627) - Episcop al [[Biserica Ortodoxă RusăBisericii Ortodoxe Ruse]], [[Arhiepiscop]] de Tver și Kashin.
+*Pafnutie (+1627) - Episcop al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]], [[Arhiepiscop]] de Tver și Kashin.
 *Pafnutie (+1570) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, [[episcop]] de Suzdal și Tarusa.
 *Pafnutie (+1611) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, [[Mitropolit]] de Sarskoe și Podonsky.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Pafnutie''' este un nume de origine egipteană ('''pa-ph-nuti''' "omul lui Dumnezeu" sau "cel care aparține lui Dumnezeu"), popular în Egiptul antic creștin și printre copții creștini până în zilele noastre (''Papnouti/Papnuti'' în coptă sau ''Babnouda'' în arabă). În limba greacă a fost preluat ca '''Paphnutios''' (Παφνούτιος), în rusă ca ''Pafnutii'' (Пафнутий), în română ca ''Pafnutie''. Este un nume folosit mai ales în lumea monastică.
+'''Pafnutie''' este un nume de origine egipteană ('''pa-ph-nuti''' "omul lui Dumnezeu" sau "cel care aparține lui [[Dumnezeu]]"), popular în Egiptul antic creștin<ref>Izvoarele literare ale monahismului egiptean antic pomenesc mai mulți călugări și cuvioși cu numele de Pafnutie, iar istoricii nu pot întotdeauna să identifice precis de care Pafnutie anume este vorba. În ''[[Patericul egiptean]]'', de pildă, Dom Lucien Regnault, traducătorul celor mai multe colecții în limba franceză, spune că este imposibil de știut căruia dintre acești Pafnutie i s-ar putea atribui una sau alta din apoftegmele de la capitolul „Pafnutie”. - ''Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique'', Solesmes, 1981, p. 271.</ref> și printre copții creștini până în zilele noastre (''Papnouti/Papnuti'' în coptă sau ''Babnouda'' în arabă). În limba greacă a fost preluat ca '''Paphnutios''' (Παφνούτιος), în rusă ca ''Pafnutii'' (Пафнутий), în română ca ''Pafnutie''. Este un nume folosit mai ales în [[Monahism|lumea monastică]].
 ==Sfinți==
@@ Linia 5: / Linia 5: @@
 * Pafnutie, [[diacon]] al bisericii din Boou, în Egipt, care a suferit [[mucenic]]ia în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției]] lui [[Dioclețian]] (284-305), sub prefectul Culcianus<ref>https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Paphnutius</ref>.
 *cuviosul [[Pafnutie Egipteanul]], care a suferit [[mucenic]]ia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), sub guvernatorul Arianus, [[Praznic|prăznuit]] în [[Biserica Ortodoxă]] la [[25 septembrie]].
-*Pafnutie Chebala, cuvios, prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). Il vécut pendant quatre-vingts ans dans le désert, en ne portant qu’un seul vêtement... Ignoré des recueils hagiographiques grecs et latins, il est commémoré par les Synaxaires d’Alexandrie et d’Éthiopie, ainsi que par quelques rares ménologes slaves. Les sources littéraires de l’ancien monachisme égyptien mentionnent plusieurs saints Paphnuce. C’est probablement lui qui, parti dans le désert à la recherche de saints ascètes, découvrit S. Onuphre [11 juin] et raconta leur entretien après l’avoir enterré. Mais il est difficile de dire s’il s’agit du même Paphnuce, prêtre de Scété, surnommé le « bœuf sauvage », dont S. Cassien rapporte l’admirable mode de vie (Conférences III, 1-2, SC 54, 139-140 et XVIII, 15, SC 64, 28-31).
+*Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și s-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref>
 * Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la [[25 septembrie]].
 * Pafnutie, călugăr și mucenic, prăznuit la [[19 aprilie]]
@@ Linia 14: / Linia 14: @@
 *episcopul [[Pafnutie al Tebaidei]] (sec. IV), participant la [[Sinodul I Ecumenic]] din 325.
 *Pafnutie, [[ucenic]] al sfântului [[Macarie Alexandrinul]] (sec. IV)<ref>[[Paladie al Elenopolisului]], ''[[Istoria lausiacă]]'', 18,27.</ref>
-*Pafnutie Schitiotul (de la [[Schetia]]), sec. IV, întâlnit de sfânta [[Melania cea Bătrână]] în jurul anului 373<ref>Paladie al Elenopolisului, ''[[Istoria lausiacă]]'', 46,2.</ref>
+*Pafnutie Schitiotul (de la [[Schetia]]), sec. IV, întâlnit de sfânta [[Melania cea Bătrână]] în jurul anului 373<ref>Paladie al Elenopolisului, ''Istoria lausiacă'', 46,2.</ref>
 *Pafnutie, [[anahoret]] la Heraclea în Tebaida Egiptului (sec. IV)<ref>[[Rufin din Acquileea]], ''Istoria călugărilor din Egipt'' (Historia monachorum in Ægypto = HM) 14.</ref>
 *Pafnutie, [[arhimandrit]] de [[Tabenisi]] în secolul al V-lea, i-a urmat lui Victor ca [[stareț]] general al călugărilor tabenisioți (comunitatea întemeiată de sf. [[Pahomie cel Mare]]); l-a vizitat pe papa [[Dioscor al Alexandriei]] în exil la Ganga în anii 451-457<ref>''The Coptic encyclopedia'', volume 6, CE:1882a-1882b : http://ccdl.libraries.claremont.edu/cdm/ref/collection/cce/id/1515</ref>.
-*Pafnutie Sindonitul (sec. V-VII)<ref>[[Patericul egiptean]], colecția etiopiană 13,82, în ''Les sentences du désert. Nouveau recueil'', Solesmes, 1977, p.309</ref>
+*Pafnutie Sindonitul (sec. V-VII)<ref>''Patericul egiptean'', colecția etiopiană 13,82, în ''Les sentences du désert. Nouveau recueil'', Solesmes, 1977, p.309</ref>
 *Pafnutie din El-Bandarah, călugăr copt, prăznuit în Biserica coptă la data de 5 Pashons<ref>https://en.wikipedia.org/wiki/Pashons</ref>.
 *Pafnutie (sec. X), călugăr copt în pustia sfântului [[Macarie cel Mare]], [[Nitria]], din Egipt, hirotonit episcop de patriarhul copt Filoteu I (al 63-lea patriarh copt al [[Biserica din Alexandria (coptă)|Bisericii Ortodoxe Copte]], între 979–1003), în secolul al X-lea. În Biserica coptă este prăznuit la data de 11 Pashons<ref>http://www.copticplace.com/Saints_E/Coptic_Synaxarium/09_Bashans.html</ref>.
-*Pafnutie (+1627) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, [[Arhiepiscop]] de Tver și Kashin.
+*Pafnutie (+1627) - Episcop al [[Biserica Ortodoxă RusăBisericii Ortodoxe Ruse]], [[Arhiepiscop]] de Tver și Kashin.
-*Pafnutie (+1570) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, episcop de Suzdal și Tarusa.
+*Pafnutie (+1570) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, [[episcop]] de Suzdal și Tarusa.
 *Pafnutie (+1611) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, [[Mitropolit]] de Sarskoe și Podonsky.
@@ Linia 30: / Linia 30: @@
 *https://en.wikipedia.org/wiki/Paphnutius
 *https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9F%D0%B0%D1%84%D0%BD%D1%83%D1%82%D0%B8%D0%B9_(%D0%B7%D0%BD%D0%B0%D1%87%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D1%8F)
-*''Synaxaire'' de Père Macaire de Monastère Simonos Petra (Mont Athos)
+*''Synaxaire'' de Père Macaire de [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Monastère Simonos Petra]] (în [[Muntele Athos]])
 [[Categorie:Nume]]
 [[Categorie:Sfinți]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 5 mai 2016 18:39
Linia 1:		Linia 1:
−	~~{{În curs}}~~
	'''Pafnutie''' este un nume de origine egipteană ('''pa-ph-nuti''' "omul lui Dumnezeu" sau "cel care aparține lui Dumnezeu"), popular în Egiptul antic creștin și printre copții creștini până în zilele noastre (''Papnouti/Papnuti'' în coptă sau ''Babnouda'' în arabă). În limba greacă a fost preluat ca '''Paphnutios''' (Παφνούτιος), în rusă ca ''Pafnutii'' (Пафнутий), în română ca ''Pafnutie''. Este un nume folosit mai ales în lumea monastică.		'''Pafnutie''' este un nume de origine egipteană ('''pa-ph-nuti''' "omul lui Dumnezeu" sau "cel care aparține lui Dumnezeu"), popular în Egiptul antic creștin și printre copții creștini până în zilele noastre (''Papnouti/Papnuti'' în coptă sau ''Babnouda'' în arabă). În limba greacă a fost preluat ca '''Paphnutios''' (Παφνούτιος), în rusă ca ''Pafnutii'' (Пафнутий), în română ca ''Pafnutie''. Este un nume folosit mai ales în lumea monastică.