Orar - Revizia istoricului

Nick15: /* Legături externe */

2014-09-03T10:23:01Z

‎Legături externe

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-23T12:05:59Z

ortografie

Kamasarye: interwiki mk

2011-03-26T16:06:08Z

interwiki mk

Magda: /* Legături externe */ el

2008-05-31T18:07:49Z

‎Legături externe: el

Magda: Reveniri la ultima modificare de către Magda (discuţie); revenire la ultima versiune de către Kamasarye

2008-02-19T03:36:29Z

Reveniri la ultima modificare de către Magda (discuţie); revenire la ultima versiune de către Kamasarye

Magda: /* Legături externe */ cat

2008-02-18T20:33:17Z

‎Legături externe: cat

Kamasarye: Orar (liturgică) a fost mutată la Orar: e introdus în categoria "liturgică", nu cred că mai e nevoie de precizare... nu mai folosim cuvântul în sensul comun, nu?

2007-11-10T18:33:41Z

Orar (liturgică) a fost mutată la Orar: e introdus în categoria "liturgică", nu cred că mai e nevoie de precizare... nu mai folosim cuvântul în sensul comun, nu?

Kamasarye la 24 februarie 2007 12:33

2007-02-24T12:33:19Z

Inistea la 29 ianuarie 2007 21:41

2007-01-29T21:41:55Z

Kamasarye: /* Surse */ completare

2007-01-29T20:50:01Z

‎Surse: completare

@@ Linia 15: / Linia 15: @@
 [[Categorie:Liturgică]]
-[[Categorie:Veşminte liturgice]]
+[[Categorie:Veșminte liturgice]]
 [[el:Οράριο]]
 [[en:Orarion]]
 [[mk:Орар]]

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 La început era ca un mic şal care se punea pe umeri în timul rugăciunii, cum se vede până astăzi la evreii practicanţi. Apoi, prin adaptare la Liturghia creştină, a luat forma unei bucăţi de pânză lungă şi îngustă, pe care o purtau diaconii pe umărul stâng şi cu care ştergeau la gură pe cei ce se împărtăşeau. Cea mai veche menţiune a orarului datează din secolul al IV-lea. În [[canon|canoanele]] 22 şi 23 ale [[sinod]]ului local din Laodiceea (364) se vorbeşte despre orar ca fiind un veşmânt specific diaconului, cum a rămas până astăzi.
-În timp ce diaconul rosteşte [[Ectenie|ecteniile]], el ţine orarul cu mâna dreapta în sus (în dreptul frunţii), arătînd prin această ridicare momentul când credincioşii din biserică trebuie să se roage împreună cu el, iar când termină, îl aşează pe mâna stângă.
+În timp ce diaconul rosteşte [[Ectenie|ecteniile]], el ţine orarul cu mâna dreapta în sus (în dreptul frunţii), arătând prin această ridicare momentul când credincioşii din biserică trebuie să se roage împreună cu el, iar când termină, îl aşează pe mâna stângă.
 Orarul simbolizează aripile [[înger]]ilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind Domnului. De aceea, pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: "Sfânt, Sfânt, Sfânt", cuvinte cu care îngerii preamăresc pe Dumnezeu ([[Isaia]] VI, 3: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul, plin e tot pământul de slava Sa!"). El este şi simbolul [[dar]]ului cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 26 martie 2011 16:06
Linia 19:		Linia 19:
	[[el:Οράριο]]		[[el:Οράριο]]
	[[en:Orarion]]		[[en:Orarion]]
		+	[[mk:Орар]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 31 mai 2008 18:07
Linia 17:		Linia 17:
	[[Categorie:Veşminte liturgice]]		[[Categorie:Veşminte liturgice]]

		+	[[el:Οράριο]]
	[[en:Orarion]]		[[en:Orarion]]

@@ Linia 15: / Linia 15: @@
 [[Categorie:Liturgică]]
-[[Categorie:Veşminte]]
+[[Categorie:Veşminte liturgice]]
 [[en:Orarion]]

← Versiunea anterioară	Versiunea de la data 10 noiembrie 2007 18:33
(Nicio diferență)

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-''Orarul'' este un veşmânt diaconesc, sub forma unor fâşii de pânză, care trece pe sub umărul drept  şi atârnă pe umărul  stâng în faţă şi în spate. La început era format dintr-o bucată de pânză lungă şi îngustă, pe care o purtau diaconii pe umărul stâng şi cu care ştergeau la gură pe cei ce se împărtăşeau. Cea mai veche menţiune a orarului datează din sec. IV. În canoanele 22 şi 23 ale Sinodului din Laodiceea (364) se vorbeşte despre orar ca fiind un veşmânt specific diaconului, cum a rămas până astăzi.
+'''Orarul''' (din sl. ''orarĩ'',  lat. ''orarium'') este un veşmânt liturgic [[diacon]]esc, sub forma unor fâşii de pânză, care trece pe sub umărul drept  şi atârnă pe umărul stâng în faţă şi în spate.
-În timp ce diaconul rosteşte ecteniile, el ţine orarul cu mâna dreapta în sus (în dreptul frunţii), arătînd prin această ridicare momentul când credincioşii din biserică trebuie să se roage împreună cu el, iar când termină, îl aşează pe mâna stângă.
+La început era ca un mic şal care se punea pe umeri în timul rugăciunii, cum se vede până astăzi la evreii practicanţi. Apoi, prin adaptare la Liturghia creştină, a luat forma unei bucăţi de pânză lungă şi îngustă, pe care o purtau diaconii pe umărul stâng şi cu care ştergeau la gură pe cei ce se împărtăşeau. Cea mai veche menţiune a orarului datează din secolul al IV-lea. În [[canon|canoanele]] 22 şi 23 ale [[sinod]]ului local din Laodiceea (364) se vorbeşte despre orar ca fiind un veşmânt specific diaconului, cum a rămas până astăzi.
-Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind Domnului. De aceea, pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: "Sfânt, Sfânt, Sfânt", cuvinte cu care îngerii preamăresc pe Dumnezeu (Isaia, VI, 3: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul, plin e tot pământul de slava Sa!"). El este şi simbolul darului cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.
+În timp ce diaconul rosteşte [[ectenie|ecteniile]], el ţine orarul cu mâna dreapta în sus (în dreptul frunţii), arătînd prin această ridicare momentul când credincioşii din biserică trebuie să se roage împreună cu el, iar când termină, îl aşează pe mâna stângă.
 ==Surse==
-*Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda - ''Liturgica teoretică'', IBMBOR, București, 2002.
+*Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda - ''Liturgica teoretică''.
-* Online: [http://www.crestinortodox.ro/Articol_detaliu_Vesmintele_diaconului_206_210_6806.html Despre veșmintele diaconului]
+*Martine Roty, ''Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Église Russe'', 3<sup>e</sup> édition revue et augmentée, Institut d'études slaves, Paris, 1992.
-[[Categorie: Liturgică]]
+==Legături externe==