Neofit al II-lea - Revizia istoricului

RappY: Adăugare legătură

2024-04-20T15:28:10Z

Adăugare legătură

RappY: Adăugare detalii din Pr. Păcurariu

2024-03-20T20:12:18Z

Adăugare detalii din Pr. Păcurariu

Sîmbotin: /* Bibliografie */

2023-06-01T15:47:10Z

‎Bibliografie

Sîmbotin: +categ.

2022-01-11T19:33:39Z

+categ.

Sîmbotin: completări și referințe

2020-01-10T07:08:27Z

completări și referințe

Sîmbotin la 9 ianuarie 2020 19:47

2020-01-09T19:47:41Z

Sîmbotin la 9 ianuarie 2020 19:44

2020-01-09T19:44:39Z

Sîmbotin: /* Viața */

2020-01-09T19:39:21Z

‎Viața

Sîmbotin la 9 ianuarie 2020 15:54

2020-01-09T15:54:40Z

Sîmbotin: infocasetă

2020-01-09T06:16:10Z

infocasetă

@@ Linia 30: / Linia 30: @@
 La 29 iunie 1840 a fost ales [[mitropolit]].<ref>Nicolae Iorga (1909), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 331</ref> În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.
-În iunie 1848, revoluționarii din Țara Românească, pentru a nu da naștere unor interpretări denaturate și tendențioase din partea puterii suzerane (Imperiul Otoman), l-au ales pe mitropolitul Neofit ca președinte al Guvernului Provizoriu. După înăbușirea Revoluției de la 1848, Neofit a solicitat (în calitatea sa de mitropolit) restabilirea ordinii și i-a dezavuat pe clericii care se implicaseră pe față în acțiuni revoluționare, fapt ce a determinat să fie văzut ulterior ca o personalitate controversată.<ref>[https://www.descopera.ro/istorie/17252387-neofit-mitropolitul-care-a-devenit-sef-al-guvernului-si-i-a-turnat-apoi-pe-clericii-revolutionari-pasoptisti ''Neofit, mitropolitul care a devenit șef al guvernului''], 13 iunie 2019, ''Descopera.ro'', accesat la 10 ianuarie 2020</ref>
+În iunie 1848, [[Preoții ortodocși români și revoluția din 1848|revoluționarii din Țara Românească]], pentru a nu da naștere unor interpretări denaturate și tendențioase din partea puterii suzerane (Imperiul Otoman), l-au ales pe mitropolitul Neofit ca președinte al Guvernului Provizoriu. După înăbușirea Revoluției de la 1848, Neofit a solicitat (în calitatea sa de mitropolit) restabilirea ordinii și i-a dezavuat pe clericii care se implicaseră pe față în acțiuni revoluționare, fapt ce a determinat să fie văzut ulterior ca o personalitate controversată.<ref>[https://www.descopera.ro/istorie/17252387-neofit-mitropolitul-care-a-devenit-sef-al-guvernului-si-i-a-turnat-apoi-pe-clericii-revolutionari-pasoptisti ''Neofit, mitropolitul care a devenit șef al guvernului''], 13 iunie 2019, ''Descopera.ro'', accesat la 10 ianuarie 2020</ref>
 La 27 iulie 1849, IPS Nifon s-a retras din scaunul de mitropolit. A decedat în anul următor, la [[14 ianuarie]] 1850, fiind înmormântat la [[Catedrala patriarhală din București]].<ref>[https://www.crestinortodox.ro/stiri/radio-trinitas/157-ani-la-trecerea-cele-vesnice-mitropolitului-neofit-77067.html ''157 de ani de la trecerea la cele veșnice a mitropolitului Neofit''], 15 ianuarie 2007, ''Crestinortodox.ro'', accesat la 10 ianuarie 2020</ref>

@@ Linia 22: / Linia 22: @@
 ==Viața==
-Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a [[călugăr]]it în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.<ref>Nicolae Iorga (1909), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 249</ref> A fost [[hirotonit]] [[ierodiacon]] în același an (1818) și [[ieromonah]] la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit [[arhimandrit]], devenind [[egumen]] al [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București]].
+Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a [[călugăr]]it în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.<ref>Nicolae Iorga (1909), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 249</ref> A fost [[hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]] în același an (1818) și [[ieromonah]] la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit [[arhimandrit]], devenind [[egumen]] al [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București]].
 La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[arhiereu]] de către mitropolitul țării, IPS [[Grigorie Dascălul|Grigorie al IV-lea ''Dascălul'']], la 20 aprilie.
@@ Linia 33: / Linia 33: @@
 La 27 iulie 1849, IPS Nifon s-a retras din scaunul de mitropolit. A decedat în anul următor, la [[14 ianuarie]] 1850, fiind înmormântat la [[Catedrala patriarhală din București]].<ref>[https://www.crestinortodox.ro/stiri/radio-trinitas/157-ani-la-trecerea-cele-vesnice-mitropolitului-neofit-77067.html ''157 de ani de la trecerea la cele veșnice a mitropolitului Neofit''], 15 ianuarie 2007, ''Crestinortodox.ro'', accesat la 10 ianuarie 2020</ref>
-−
 ==Note==
 <small><references /></small>
 ==Bibliografie==
 * Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909
 * [http://biserica.org/WhosWho/DTR/N/MitropolitulNeofit.html Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români: Mitropolitul Neofit'']
@@ Linia 53: / Linia 86: @@
 [[Categorie:Mitropoliți români]]
 [[Categorie:Mitropolia Munteniei și Dobrogei]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 1 iunie 2023 15:47
Linia 52:		Linia 52:
	[[Categorie:Ierarhi români]]		[[Categorie:Ierarhi români]]
	[[Categorie:Mitropoliți români]]		[[Categorie:Mitropoliți români]]
		+	[[Categorie:Mitropolia Munteniei și Dobrogei]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 11 ianuarie 2022 19:33
Linia 50:		Linia 50:
	{{end box}}		{{end box}}

		+	[[Categorie:Ierarhi români]]
	[[Categorie:Mitropoliți români]]		[[Categorie:Mitropoliți români]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Cutie Biografie Episcopi
 | Nume = IPS Neofit
@@ Linia 30: / Linia 29: @@
 La 29 iunie 1840 a fost ales [[mitropolit]].<ref>Nicolae Iorga (1909), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 331</ref> În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.
 ==Note==
 <small><references /></small>
@@ Linia 38: / Linia 40: @@
 * Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909
 * [http://biserica.org/WhosWho/DTR/N/MitropolitulNeofit.html Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români: Mitropolitul Neofit'']

@@ Linia 23: / Linia 23: @@
 ==Viața==
-Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a [[călugăr]]it în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului. A fost [[hirotonit]] [[ierodiacon]] în același an (1818) și [[ieromonah]] la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit [[arhimandrit]], devenind [[egumen]] al [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București]].
+Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a [[călugăr]]it în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909, p. 249</ref> A fost [[hirotonit]] [[ierodiacon]] în același an (1818) și [[ieromonah]] la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit [[arhimandrit]], devenind [[egumen]] al [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București]].
 La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[arhiereu]] de către mitropolitul țării, IPS [[Grigorie Dascălul|Grigorie al IV-lea ''Dascălul'']], la 20 aprilie.
@@ Linia 29: / Linia 29: @@
 După trecerea la Domnul a [[Grigorie Dascălul|Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul]] (22 iunie 1834), PS Neofit a acceptat să fie episcop vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, împreună cu episcopii de Buzău și de Argeș, ei conducând treburile bisericești din Țara Românească.
-La 29 iunie 1840 a fost ales [[mitropolit]].
+La 29 iunie 1840 a fost ales [[mitropolit]].<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909, p. 331</ref> În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.
 ==Note==