Munte - Revizia istoricului

Inistea: /* Munții sfinți în istoria Bisericii */

2024-02-04T17:17:20Z

‎Munții sfinți în istoria Bisericii

Inistea: /* Munții sfinți în istoria Bisericii */

2024-02-03T16:29:49Z

‎Munții sfinți în istoria Bisericii

Inistea la 2 decembrie 2022 10:26

2022-12-02T10:26:32Z

Inistea la 14 iunie 2022 20:18

2022-06-14T20:18:37Z

Inistea: /* Munții sfinți în istoria Bisericii */

2017-02-17T20:34:11Z

‎Munții sfinți în istoria Bisericii

Inistea: /* Munții sfinți în istoria Bisericii */

2017-02-17T20:32:53Z

‎Munții sfinți în istoria Bisericii

Inistea: /* Munții sfinți în istoria Bisericii */

2016-12-13T23:47:10Z

‎Munții sfinți în istoria Bisericii

Inistea la 17 octombrie 2014 23:04

2014-10-17T23:04:40Z

Inistea: Pagină nouă: '''Muntele''' este considerat în cele mai multe religii locul unde se întâlnește cerul cu pământul. De aceea, muntele este locul privilegiat unde i se aduce lui Dumnezeu ...

2014-10-17T22:43:24Z

Pagină nouă: '''Muntele''' este considerat în cele mai multe religii locul unde se întâlnește cerul cu pământul. De aceea, muntele este locul privilegiat unde i se aduce lui Dumnezeu ...

Pagină nouă

'''Muntele''' este considerat în cele mai multe religii locul unde se întâlnește cerul cu pământul. De aceea, muntele este locul privilegiat unde i se aduce lui [[Dumnezeu]] cultul și jertfele datorate.

==Vechiul Testament==
În [[Vechiul Testament]], primul „munte sfânt” sau „muntele lui Dumnezeu” este [[Muntele Sinai]], unde are loc teofania rugului aprins și unde poporul evreu primește legea (Ieșire 3, 1; 19, 1-20).

Odată cu cucerirea [[Ierusalim]]ului de către regele [[David]], muntele Sion, unde regele Solomon construiește primul templu, devine „muntele sfânt” al poporului evreu, apare ca atare în cele mai multe din cărțile Vechiului Testament<ref>http://bibliaortodoxa.ro/cautare-rezultate.php?text=muntele+cel+sf%C3%A2nt</ref>.

==Noul Testament==
În [[Noul Testament]], în discuția cu femeia samarineancă - după [[tradiție]], [[Fotini samarineanca]] - din [[Evanghelia după Ioan]], capitolul 4, [[Iisus]] spune că adevărata închinare sau adorare adusă lui Dumnezeu nu este pe unul sau altul din munții sfinți, ci „în duh și adevăr”. Iar [[Apostolul Pavel]], în [[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Galateni]], capitolul 4, pune în opoziție cele două femei ale lui Avraam, femeia roabă şi femeia liberă, fiul roabei și fiul celei libere, ca prefigurări ale Legii veche și, respectiv, Legii noi, Muntele Sinai (legea veche) și Ierusalimul cel de sus (Galateni 4, 21-30).

==Surse==
*Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 377-378.
*Starețul Emilianos de la Simonos-Petras - cuvânt despre Lumina Sfântă și Munții cei Sfinți ai lui Dumnezeu

==Note==
<references />

[[Categorie:Sfânta Scriptură]]

@@ Linia 17: / Linia 17: @@
 ==Munții sfinți în istoria Bisericii==
-În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp (Asia Mică)]] - numit și Olimpul Bitiniei, [[Muntele Latros (Asia Mică)]], [[Muntele Athos]] (Grecia), [[Meteora]] (Grecia), Muntele Sfântului Auxențiu (nu departe de [[Constantinopol]], pe coasta asiatică a Bosforului), Muntele Kyminas (în Bitinia, nu departe de Prusa), Muntele Aman (sau Muntele Negru, în Siria<ref>Evanghelizat în secolul al IV-lea, Muntele Aman sau Muntele Negru a devenit în important centru monastic în lumea bizantină. În secolele X-XI, importanța lui în lumea bizantină din Răsărit era comparabilă cu cea a Muntelui Athos în lumea bizantină apuseană. - Cf. Hamilton, Bernard; Jotischky, Andrew (2020). ''Latin and Greek Monasticism in the Crusader States''. Cambridge University Press. ISBN 9780521836388.</ref>) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).
+În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp (Asia Mică)]] - numit și Olimpul Bitiniei, [[Muntele Latros (Asia Mică)]], [[Muntele Athos]] (Grecia), [[Meteora]] (Grecia), Muntele Sfântului Auxențiu (nu departe de [[Constantinopol]], pe coasta asiatică a Bosforului), Muntele Kyminas (în Bitinia, nu departe de Prusa), Muntele Aman (sau Muntele Negru, în Siria<ref>Evanghelizat în secolul al IV-lea de cuviosul [[Simeon cel Bătrân]], Muntele Aman sau Muntele Negru a devenit în important centru monastic în lumea bizantină. În secolele X-XI, importanța lui în lumea bizantină din Răsărit era comparabilă cu cea a Muntelui Athos în lumea bizantină de Apus. - Cf. Hamilton, Bernard; Jotischky, Andrew (2020). ''Latin and Greek Monasticism in the Crusader States''. Cambridge University Press. ISBN 9780521836388.</ref>) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).
 ==Surse==

@@ Linia 17: / Linia 17: @@
 ==Munții sfinți în istoria Bisericii==
-În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp (Asia Mică)]] - numit și Olimpul Bitiniei, [[Muntele Latros (Asia Mică)]], [[Muntele Athos]] (Grecia), [[Meteora]] (Grecia), Muntele Sfântului Auxențiu (nu departe de [[Constantinopol]], pe coasta asiatică a Bosforului), Muntele Kyminas (în Bitinia, nu departe de Prusa) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).
+În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp (Asia Mică)]] - numit și Olimpul Bitiniei, [[Muntele Latros (Asia Mică)]], [[Muntele Athos]] (Grecia), [[Meteora]] (Grecia), Muntele Sfântului Auxențiu (nu departe de [[Constantinopol]], pe coasta asiatică a Bosforului), Muntele Kyminas (în Bitinia, nu departe de Prusa), Muntele Aman (sau Muntele Negru, în Siria<ref>Evanghelizat în secolul al IV-lea, Muntele Aman sau Muntele Negru a devenit în important centru monastic în lumea bizantină. În secolele X-XI, importanța lui în lumea bizantină din Răsărit era comparabilă cu cea a Muntelui Athos în lumea bizantină apuseană. - Cf. Hamilton, Bernard; Jotischky, Andrew (2020). ''Latin and Greek Monasticism in the Crusader States''. Cambridge University Press. ISBN 9780521836388.</ref>) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).
 ==Surse==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Muntele''' este considerat în cele mai multe religii locul unde se întâlnește cerul cu pământul. De aceea, muntele este locul privilegiat unde i se aduce lui [[Dumnezeu]] cultul și jertfele datorate.
+'''Muntele''' este considerat în cele mai multe religii locul unde se întâlnește cerul cu pământul. De aceea, muntele este locul privilegiat unde i se aduce lui [[Dumnezeu]] cultul și jertfele datorate<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', ed.cit., art. „Montagne”, p. 377-378.</ref>.
 ==Vechiul Testament==
-În [[Vechiul Testament]], primul „munte sfânt” sau „muntele lui Dumnezeu” este [[Muntele Sinai]], unde are loc teofania rugului aprins și unde poporul evreu primește legea ([[Cartea Ieșirii|Ieșire]] 3, 1; 19, 1-20).
+În [[Vechiul Testament]], primul „munte sfânt” sau „muntele al lui Dumnezeu” este [[Muntele Sinai]], sau Muntele Horeb, unde [[Proorocul Moise]] primește teofania rugului aprins și legea pentru poporul ales din vechiul legământ, [[Legea lui Moise]] ([[Cartea Ieșirii|Ieșire]] 3, 1; 19, 1-20).
-Odată cu cucerirea [[Ierusalim]]ului de către regele [[David]], [[muntele Sion]], unde regele [[Solomon]] construiește primul [[Templul din Ierusalim|templu]], devine „muntele sfânt” al poporului evreu, apare ca atare în cele mai multe din cărțile Vechiului Testament<ref>http://bibliaortodoxa.ro/cautare-rezultate.php?text=muntele+cel+sf%C3%A2nt</ref>.
+Odată cu cucerirea [[Ierusalim]]ului de la iebusei de către regele [[David]], [[muntele Sion]], colina pe care era zidit vechiul Ierusalim din vremea lui David, devine „muntele sfânt” al poporului evreu, apare ca atare în cele mai multe din cărțile Vechiului Testament.
 ==Noul Testament==

@@ Linia 2: / Linia 2: @@
 ==Vechiul Testament==
-În [[Vechiul Testament]], primul „munte sfânt” sau „muntele lui Dumnezeu” este [[Muntele Sinai]], unde are loc teofania rugului aprins și unde poporul evreu primește legea (Ieșire 3, 1; 19, 1-20).
+În [[Vechiul Testament]], primul „munte sfânt” sau „muntele lui Dumnezeu” este [[Muntele Sinai]], unde are loc teofania rugului aprins și unde poporul evreu primește legea ([[Cartea Ieșirii|Ieșire]] 3, 1; 19, 1-20).
 Odată cu cucerirea [[Ierusalim]]ului de către regele [[David]], [[muntele Sion]], unde regele [[Solomon]] construiește primul [[Templul din Ierusalim|templu]], devine „muntele sfânt” al poporului evreu, apare ca atare în cele mai multe din cărțile Vechiului Testament<ref>http://bibliaortodoxa.ro/cautare-rezultate.php?text=muntele+cel+sf%C3%A2nt</ref>.
 ==Noul Testament==
-În [[Noul Testament]], în discuția cu femeia samarineancă - după [[tradiție]], [[Fotini samarineanca]] - din [[Evanghelia după Ioan]], capitolul 4, [[Iisus]] spune că adevărata închinare sau adorare adusă lui Dumnezeu nu este pe unul sau altul din munții sfinți, ci „în duh și adevăr”. Iar [[Apostolul Pavel]], în [[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Galateni]], capitolul 4, pune în opoziție cele două femei ale lui Avraam, femeia roabă şi femeia liberă, fiul roabei și fiul celei libere, ca prefigurări ale Legii veche și, respectiv, Legii noi, Muntele Sinai (legea veche) și Ierusalimul cel de sus (Galateni 4, 21-30).
+În [[Noul Testament]], în discuția cu femeia samarineancă - după [[tradiție]], [[Fotini samarineanca]] - din [[Evanghelia după Ioan]], capitolul 4, [[Iisus]] spune că adevărata închinare sau adorare adusă lui Dumnezeu nu este pe unul sau altul din munții sfinți, ci „în duh și adevăr”. Iar [[Apostolul Pavel]], în [[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Galateni]], capitolul 4, pune în opoziție cele două femei ale lui [[Avraam]], femeia roabă şi femeia liberă, fiul roabei și fiul celei libere, ca prefigurări ale Legii veche și, respectiv, Legii noi, Muntele Sinai (legea veche) și Ierusalimul cel de sus (Galateni 4, 21-30).
 ===Munții din Noul Testament===
-Cinci munți sunt explicit desemnați cu numele lor în Noul Testament: [[Muntele Măslinilor]], Muntele Sinai, Muntele Sion, Muntele Garizim (muntele sfânt pentru samariteni în [[Samaria]]), Muntele [[Nazaret]]ului (Luca 4, 29).
+Cinci munți sunt explicit desemnați cu numele lor în Noul Testament: [[Muntele Măslinilor]], Muntele Sinai, Muntele Sion, Muntele Garizim (muntele sfânt pentru samariteni în [[Samaria]]), Muntele [[Nazaret]]ului ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 4, 29).
-Alți munți, care nu sunt nici numiți, nici explicit localizați în Noul Testament, sunt identificați de tradiția Bisericii locale [[Țara Sfântă]]: muntele ispitirii (lângă [[Ierihon]]), muntele [[Schimbarea la Față|Schimbării la Față]] - [[Muntele Tabor]] -, muntele Fericirilor (lângă Marea Galileii), muntele unde îi cheamă Iisus pe [[ucenic]]i după [[Înviere]] (Matei 28, 16) etc..
+Alți munți, care nu sunt nici numiți, nici explicit localizați în Noul Testament, sunt identificați de tradiția Bisericii locale din [[Țara Sfântă]]: muntele ispitirii (lângă [[Ierihon]]), muntele [[Schimbarea la Față|Schimbării la Față]] - [[Muntele Tabor]] -, muntele Fericirilor (lângă [[Marea Galileei|Marea Galileii]]), muntele unde îi cheamă [[Iisus]] pe [[ucenic]]i după [[Înviere]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 28, 16) etc.
 ==Munții sfinți în istoria Bisericii==
-În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp (Asia Mică)]] - numit și Olimpul Bitiniei, [[Muntele Latros (Asia Mică)]], [[Muntele Athos]] (Grecia) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).
+În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp (Asia Mică)]] - numit și Olimpul Bitiniei, [[Muntele Latros (Asia Mică)]], [[Muntele Athos]] (Grecia), [[Meteora]] (Grecia), Muntele Sfântului Auxențiu (nu departe de [[Constantinopol]], pe coasta asiatică a Bosforului), Muntele Kyminas (în Bitinia, nu departe de Prusa) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).
 ==Surse==
-*Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 377-378.
+* Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 377-378.
-*Starețul Emilianos de la Simonos-Petras - cuvânt despre Lumina Sfântă și Munții cei Sfinți ai lui Dumnezeu
+* Starețul Emilianos de la Simonos-Petras - cuvânt despre Lumina Sfântă și Munții cei Sfinți ai lui Dumnezeu
 ==Note==
@@ Linia 25: / Linia 26: @@
 [[Categorie:Sfânta Scriptură]]

@@ Linia 15: / Linia 15: @@
 ==Munții sfinți în istoria Bisericii==
-În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp]] (Bitinia, Asia Mică), [[Muntele Latros]] (Asia Mică), [[Muntele Athos]] (Grecia) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).
+În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp (Asia Mică)]] - numit și Olimpul Bitiniei, [[Muntele Latros (Asia Mică)]], [[Muntele Athos]] (Grecia) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).
 ==Surse==