Miruitor - Revizia istoricului

Oql: Corectare diacritice. Actualizare link-uri.

2021-11-10T11:28:59Z

Corectare diacritice. Actualizare link-uri.

Kamasarye: leg.int

2013-06-28T04:31:58Z

leg.int

Inistea la 26 iunie 2013 13:23

2013-06-26T13:23:16Z

Kamasarye: + mica completare

2012-03-01T13:35:50Z

+ mica completare

Kamasarye: nou

2012-03-01T13:22:46Z

nou

Pagină nouă

'''Miruitorul''' este un obiect de cult folosit pentru „miruirea” (ungerea cu ulei sfinţit, în semnul crucii) a credincioşilor, după încheierea unor slujbe bisericeşti ([[Sfânta Liturghie|Liturghia]], [[Litia]], [[Privegherea de toată noaptea|Privegherea]] sau [[Acatist]]ele), de obicei la slujbele din sărbătorile cu priveghere şi [[polieleu]]. Este un obiect de metal în formă de pană, de 10-15 cm lungime, terminat la un capăt cu o mică cruce. Este folosit împreună cu un păhăruţ făcut din acelaşi metal în care se pune mirul. Miruitorul se păstrează de obicei în biserică agăţat de tetrapodul pe care este aşezată icoana de hram a bisericii sau a sfântului (ori sărbătorii) zilei (de obicei în [[naos]], în partea dreaptă).

Atunci când îi miruieşte pe credincioşi, preotul îi însemnează cu uleiul sfinţit în [[semnul crucii]] pe frunte (uneori şi pe mâini), chemând astfel binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu peste credincioşi şi zicând: „Ajutorul meu este de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul şi pământul!”, sau o altă scurtă rugăciune potrivită.

Miruitorul se mai poate folosi şi în cadrul slujbei [[Botez]]ului, la săvârşirea [[Mirungere|Mirungerii]].
__NOTOC__
==În practica recentă==
În ultima vreme se foloseşte uneori ca miruitor şi un obiect de forma unei sticluţe alungite umplute cu mir parfumat, la care este ataşat un căpăcel de plastic cu o bilă rotativă. Obiecte de acest fel se vând şi pe la [[pangar]]ele (magazinele) bisericilor sau mănăstirilor şi pot fi folosite şi acasă, de către credincioşi.

==A se vedea şi==
*[[Mir]]
*[[Mirungere]]

==Surse==
*Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
*Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, ''[http://seminaristortodox.files.wordpress.com/2010/12/arheologie-liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I)'', editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.

[[Categorie:Obiecte liturgice]]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Miruitorul''' (gr. ''aleiptron'' sau ''bikion'') este un [[Obiecte liturgice|obiect de cult]] folosit pentru „miruirea” (ungerea cu ulei sfinţit, în semnul crucii) a credincioşilor, după încheierea unor slujbe bisericeşti ([[Sfânta Liturghie|Liturghia]], [[Litia]], [[Privegherea de toată noaptea|Privegherea]] sau [[Acatist]]ele), de obicei la slujbele din [[Praznic|sărbătorile]] cu priveghere şi [[polieleu]]<ref>În tradiția practică liturgică românească, miruirea s-a generalizat și se face aproape peste tot la sfârșitul fiecăreia slujbe comune (sfânta liturghie, vecernia, utrenia, acatistul), ca binecuvântare înainte de plecarea credincioșilor.</ref>. Este un obiect de metal în formă de pană sau bețișor, de 10-15 cm lungime, terminat la un capăt cu o mică [[cruce]]. Este folosit frecvent împreună cu un păhăruţ făcut din acelaşi metal în care se pune mirul, dar [[preot]]ul îi poate mirui pe credincioşi şi cu uleiul sfinţit dintr-o [[candelă]] aflată în apropiere sau la o icoană, sau cu uleiul sfințit de la sfântul [[maslu]]. Miruitorul se păstrează de obicei în biserică agăţat de tetrapodul pe care este aşezată [[icoana]] de [[hram]] a bisericii sau a sfântului (ori sărbătorii) zilei (de obicei în [[naos]], în partea dreaptă).
+'''Miruitorul''' (gr. ''aleiptron'' sau ''bikion'') este un [[Obiecte liturgice|obiect de cult]] folosit pentru „miruirea” (ungerea cu ulei sfințit, în semnul crucii) a credincioșilor, după încheierea unor slujbe bisericești ([[Sfânta Liturghie|Liturghia]], [[Litia]], [[Privegherea de toată noaptea|Privegherea]] sau [[Acatist]]ele), de obicei la slujbele din [[Praznic|sărbătorile]] cu priveghere și [[polieleu]]<ref>În tradiția practică liturgică românească, miruirea s-a generalizat și se face aproape peste tot la sfârșitul fiecăreia slujbe comune (sfânta liturghie, vecernia, utrenia, acatistul), ca binecuvântare înainte de plecarea credincioșilor.</ref>. Este un obiect de metal în formă de pană sau bețișor, de 10-15 cm lungime, terminat la un capăt cu o mică [[cruce]]. Este folosit frecvent împreună cu un păhăruț făcut din același metal în care se pune mirul, dar [[preot]]ul îi poate mirui pe credincioși și cu uleiul sfințit dintr-o [[candelă]] aflată în apropiere sau la o icoană, sau cu uleiul sfințit de la sfântul [[maslu]]. Miruitorul se păstrează de obicei în biserică agățat de tetrapodul pe care este așezată [[Icoană|icoana]] de [[hram]] a bisericii sau a sfântului (ori sărbătorii) zilei (de obicei în [[naos]], în partea dreaptă).
-Atunci când îi miruieşte pe credincioşi, preotul îi însemnează cu uleiul sfinţit în [[semnul crucii]] pe frunte (uneori şi pe mâini), chemând astfel binecuvântarea şi harul lui [[Dumnezeu]] peste credincioşi şi zicând: „Ajutorul meu este de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul şi pământul!”, sau o altă scurtă rugăciune potrivită (la [[Sfintele Paști|Paști]], ”[[Hristos a înviat]]”).
+Atunci când îi miruiește pe credincioși, preotul îi însemnează cu uleiul sfințit în [[semnul crucii]] pe frunte (uneori și pe mâini), chemând astfel binecuvântarea și harul lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] peste credincioși și zicând: „Ajutorul meu este de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul și pământul!”, sau o altă scurtă rugăciune potrivită (la [[Sfintele Paști|Paști]], „[[Hristos a înviat]]”).
-Miruitorul se mai poate folosi şi în cadrul slujbei [[Botez]]ului, la săvârşirea [[Mirungere|Mirungerii]].
+Miruitorul se mai poate folosi și în cadrul slujbei [[Botez]]ului, la săvârșirea [[Mirungere|Mirungerii]].
 __NOTOC__
 ==În practica recentă==
-În ultima vreme se foloseşte uneori ca miruitor şi un obiect de forma unei sticluţe alungite umplute cu mir parfumat, la care este ataşat un căpăcel de plastic cu o bilă rotativă. Obiecte de acest fel se vând şi pe la [[pangar]]ele (magazinele) bisericilor sau [[Mănăstire|mănăstirilor]] şi pot fi folosite şi acasă, de către credincioşi.
+În ultima vreme se folosește uneori ca miruitor și un obiect de forma unei sticluțe alungite umplute cu mir parfumat, la care este atașat un căpăcel de plastic cu o bilă rotativă. Obiecte de acest fel se vând și pe la [[pangar]]ele (magazinele) bisericilor sau [[Mănăstire|mănăstirilor]] și pot fi folosite și acasă, de către credincioși.
-==A se vedea şi==
+==A se vedea și==
 *[[Mir]]
 *[[Mirungere]]
 ==Surse==
-*Pr. Prof. Dr. [[Ene Branişte]], Prof. Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
+*Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], Prof. Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
-*Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, ''[http://seminaristortodox.files.wordpress.com/2010/12/arheologie-liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I)'', editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.
+*Lector superior Dr. Ieromonah Petru Pruteanu, ''[http://seminaristortodox.files.wordpress.com/2010/12/arheologie-liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I)'', editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.
 ==Note==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 '''Miruitorul''' (gr. ''aleiptron'' sau ''bikion'') este un [[Obiecte liturgice|obiect de cult]] folosit pentru „miruirea” (ungerea cu ulei sfinţit, în semnul crucii) a credincioşilor, după încheierea unor slujbe bisericeşti ([[Sfânta Liturghie|Liturghia]], [[Litia]], [[Privegherea de toată noaptea|Privegherea]] sau [[Acatist]]ele), de obicei la slujbele din [[Praznic|sărbătorile]] cu priveghere şi [[polieleu]]<ref>În tradiția practică liturgică românească, miruirea s-a generalizat și se face aproape peste tot la sfârșitul fiecăreia slujbe comune (sfânta liturghie, vecernia, utrenia, acatistul), ca binecuvântare înainte de plecarea credincioșilor.</ref>. Este un obiect de metal în formă de pană sau bețișor, de 10-15 cm lungime, terminat la un capăt cu o mică [[cruce]]. Este folosit frecvent împreună cu un păhăruţ făcut din acelaşi metal în care se pune mirul, dar [[preot]]ul îi poate mirui pe credincioşi şi cu uleiul sfinţit dintr-o [[candelă]] aflată în apropiere sau la o icoană, sau cu uleiul sfințit de la sfântul [[maslu]]. Miruitorul se păstrează de obicei în biserică agăţat de tetrapodul pe care este aşezată [[icoana]] de [[hram]] a bisericii sau a sfântului (ori sărbătorii) zilei (de obicei în [[naos]], în partea dreaptă).
-Atunci când îi miruieşte pe credincioşi, preotul îi însemnează cu uleiul sfinţit în [[semnul crucii]] pe frunte (uneori şi pe mâini), chemând astfel binecuvântarea şi harul lui [[Dumnezeu]] peste credincioşi şi zicând: „Ajutorul meu este de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul şi pământul!”, sau o altă scurtă rugăciune potrivită (la [[Paști]], ”[[Hristos a înviat]]”).
+Atunci când îi miruieşte pe credincioşi, preotul îi însemnează cu uleiul sfinţit în [[semnul crucii]] pe frunte (uneori şi pe mâini), chemând astfel binecuvântarea şi harul lui [[Dumnezeu]] peste credincioşi şi zicând: „Ajutorul meu este de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul şi pământul!”, sau o altă scurtă rugăciune potrivită (la [[Sfintele Paști|Paști]], ”[[Hristos a înviat]]”).
 Miruitorul se mai poate folosi şi în cadrul slujbei [[Botez]]ului, la săvârşirea [[Mirungere|Mirungerii]].

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 1 martie 2012 13:35
Linia 1:		Linia 1:
−	'''Miruitorul''' este un obiect de cult folosit pentru „miruirea” (ungerea cu ulei sfinţit, în semnul crucii) a credincioşilor, după încheierea unor slujbe bisericeşti ([[Sfânta Liturghie\|Liturghia]], [[Litia]], [[Privegherea de toată noaptea\|Privegherea]] sau [[Acatist]]ele), de obicei la slujbele din sărbătorile cu priveghere şi [[polieleu]]. Este un obiect de metal în formă de pană, de 10-15 cm lungime, terminat la un capăt cu o mică cruce. Este folosit împreună cu un păhăruţ făcut din acelaşi metal în care se pune mirul. Miruitorul se păstrează de obicei în biserică agăţat de tetrapodul pe care este aşezată icoana de hram a bisericii sau a sfântului (ori sărbătorii) zilei (de obicei în [[naos]], în partea dreaptă).	+	'''Miruitorul''' este un obiect de cult folosit pentru „miruirea” (ungerea cu ulei sfinţit, în semnul crucii) a credincioşilor, după încheierea unor slujbe bisericeşti ([[Sfânta Liturghie\|Liturghia]], [[Litia]], [[Privegherea de toată noaptea\|Privegherea]] sau [[Acatist]]ele), de obicei la slujbele din sărbătorile cu priveghere şi [[polieleu]]. Este un obiect de metal în formă de pană, de 10-15 cm lungime, terminat la un capăt cu o mică cruce. Este folosit frecvent împreună cu un păhăruţ făcut din acelaşi metal în care se pune mirul, dar [[preot]]ul îi poate mirui pe credincioşi şi cu uleiul sfinţit dintr-o candelă aflată în apropiere. Miruitorul se păstrează de obicei în biserică agăţat de tetrapodul pe care este aşezată icoana de hram a bisericii sau a sfântului (ori sărbătorii) zilei (de obicei în [[naos]], în partea dreaptă).

	Atunci când îi miruieşte pe credincioşi, preotul îi însemnează cu uleiul sfinţit în [[semnul crucii]] pe frunte (uneori şi pe mâini), chemând astfel binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu peste credincioşi şi zicând: „Ajutorul meu este de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul şi pământul!”, sau o altă scurtă rugăciune potrivită.		Atunci când îi miruieşte pe credincioşi, preotul îi însemnează cu uleiul sfinţit în [[semnul crucii]] pe frunte (uneori şi pe mâini), chemând astfel binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu peste credincioşi şi zicând: „Ajutorul meu este de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul şi pământul!”, sau o altă scurtă rugăciune potrivită.