Iustin I - Revizia istoricului

Sîmbotin: /* Legături externe */ a se vedea și

2022-06-11T18:07:50Z

‎Legături externe: a se vedea și

Sîmbotin: /* Legături externe */

2014-08-09T15:27:37Z

‎Legături externe

Sîmbotin: /* Politica religioasă */

2013-11-14T12:33:28Z

‎Politica religioasă

Sîmbotin: diacritice noi (cu virgulă)

2013-09-26T06:11:40Z

diacritice noi (cu virgulă)

Sîmbotin: /* Politica religioasă */ leg. int.

2012-01-16T18:06:56Z

‎Politica religioasă: leg. int.

Vladimir-Adrian: legături interne

2011-08-31T12:35:41Z

legături interne

Sîmbotin: /* Legături externe */ eliminare supracategorizare

2011-07-15T04:26:13Z

‎Legături externe: eliminare supracategorizare

Sîmbotin: leg. int.

2011-02-21T18:46:13Z

leg. int.

Sîmbotin: /* Politica religioasă */ legături interne

2011-02-21T18:44:19Z

‎Politica religioasă: legături interne

Cristianm la 9 decembrie 2010 18:16

2010-12-09T18:16:42Z

@@ Linia 48: / Linia 48: @@
 *[[w:Justin_I]]
 *[http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_I_al_Bizan%C5%A3ului Iustin I]
 ==Legături externe==
 *[http://www.roman-emperors.org/justin.htm  DIR: Justin (518-527 A.D.)]
 *en: [http://www.mlahanas.de/Greeks/Medieval/Bio/JustinI.html Justin I]
 [[Categorie:Împărați romani]]
 [[en:Justin I]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 9 august 2014 15:27
Linia 55:		Linia 55:


−	[[Categorie:~~Împăraţi~~ romani]]	+	[[Categorie:Împărați romani]]

	[[en:Justin I]]		[[en:Justin I]]

@@ Linia 22: / Linia 22: @@
 ==Politica religioasă==
-Deoarece era un apărător al deciziilor [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451, urcarea lui Iustin pe tronul de la [[Constantinopol]] a adus o inversare completă în politica imperială referitoare la Biserica creștină, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne-Calcedonienilor". În consecință [[Monofizitism|monofiziții]] au început să fie persecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon.
+Deoarece era un apărător al deciziilor [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451, urcarea lui Iustin pe tronul de la [[Constantinopol]] a adus o inversare completă în politica imperială referitoare la Biserica creștină, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase „ne-Calcedonienilor”. În consecință [[Monofizitism|monofiziții]] au început să fie persecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon.
-Episcopii din părțile de răsărit ale imperiului au fost chemați la un [[Sinod]] la Constantinopol pe [[20 iulie]] 518. La acest Sinod s-a pronunțat [[anatema]] împotriva lui Severus de Antiohia și a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate și notificate către toți [[Episcop|episcopii]] printr-o scrisoare de la [[Patriarhul Ioan]] de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziție non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui [[Acachie de Constantinopol|Acachie]], fost patriarh al Constantinopolului, care scrisese ''Henoticon'' în timpul domniei împăratului [[Zenon I]] provocând astfel "[[Schisma acachiană|schisma lui Acachie]]"; deasemenea Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum și a foștilor împărați Zenon și Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat ''libellus'' papală, în prezența împăratului Iustin, a Senatului și a clerului, la [[28 martie]] 519.
+Episcopii din părțile de răsărit ale imperiului au fost chemați la un [[Sinod]] la Constantinopol pe [[20 iulie]] 518. La acest Sinod s-a pronunțat [[anatema]] împotriva lui Severus de Antiohia și a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate și notificate către toți [[Episcop|episcopii]] printr-o scrisoare de la [[Patriarhul Ioan]] de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziție non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui [[Acachie de Constantinopol|Acachie]], fost patriarh al Constantinopolului, care scrisese ''Henoticon'' în timpul domniei împăratului [[Zenon I]] provocând astfel "[[Schisma acachiană|schisma lui Acachie]]"; de asemenea, Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum și a foștilor împărați [[Zenon]] și Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat ''libellus'' papală, în prezența împăratului Iustin, a Senatului și a clerului, la [[28 martie]] 519.
 Poziția extremă a papei Hormisdas însemna în mod efectiv [[excomunicarea]] tuturor episcopilor din răsărit de după anul 484. Cu toate acestea, în curând a apărut rezistența la poziția papală, dejucându-se astfel punerea sa în aplicare; s-a dovedit, pe de altă parte, și inutilitatea politicii intransigente a lui Hormisdas în problema [[Monofizitism|monofiziților]].
@@ Linia 31: / Linia 31: @@
 Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relația Constantinopolului cu  [[Arianism|arianismul]] ostrogoților, care avuseseră o înțelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui ostrogot Teodoric pentru menținerea unor relații de bună vecinătate, și chiar l-a nominalizat în funcția de consul pe fiul acestuia, Eutharic, politica anti-eretică a lui Iustin i-a afectat foarte mult pe arieni, în special după anul 523. Folosind amenințarea cu represalii împotriva Bisericii Ortodoxe din Italia, Teodoric l-a trimis pe Papa Ioan la Iustin pentru a se plânge cu privire la politica religioasă a împăratului. Papa Ioan a fost primit cordial, dar Iustin l-a făcut să înțeleagă foarte clar cine a fost de vină pentru cele întâmplate în Italia. Nemulțumit de rezultatele vizitei papei Ioan la [[Constantinopol]], Teodoric l-a primit pe acesta foarte supărat la întoarcerea sa în Ravenna. Dar, atât Papa Ioan cât și regele Teodoric au murit la scurt timp după aceasta, conflictul stingându-se astfel.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 [[Imagine:Tremissis-Justin I-sb0058.jpg|thumb|400px|'''Iustin I''']]
-'''Iustin I''' (în latină: ''Flavius Iustinus'') a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit între 518 şi 527. Deşi aproape analfabet, el a trecut prin toate gradele armatei şi a devenit împărat la vârsta de şaptezeci de ani. Domnia sa este semnificativă prin faptul că a marcat începutul dinastiei iustiniene, care a inclus pe succesorul şi nepotul său, [[Iustinian]] I, şi a restabilit sprijinul imperial faţă de deciziile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon.
+'''Iustin I''' (în latină: ''Flavius Iustinus'') a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit între 518 și 527. Deși aproape analfabet, el a trecut prin toate gradele armatei și a devenit împărat la vârsta de șaptezeci de ani. Domnia sa este semnificativă prin faptul că a marcat începutul dinastiei iustiniene, care a inclus pe succesorul și nepotul său, [[Iustinian]] I, și a restabilit sprijinul imperial față de deciziile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon.
-==Viaţa==
+==Viața==
-Iustin s-a născut în jurul anului 450, într-un cătun din districtul Bederiana, în apropiere de Naissus (actualul oraş Niş, din Serbia), fiind fiul unui ţăran daco-trac. Satul său natal făcea parte din provincia Dacia Aureliană, o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor și, mai apoi, a ostrogoţilor.
+Iustin s-a născut în jurul anului 450, într-un cătun din districtul Bederiana, în apropiere de Naissus (actualul oraș Niș, din Serbia), fiind fiul unui țăran daco-trac. Satul său natal făcea parte din provincia Dacia Aureliană, o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor și, mai apoi, a ostrogoților.
-Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră în timpul unei invazii barbare şi s-a refugiat la [[Constantinopol]], unde a intrat în armată<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>.
+Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră în timpul unei invazii barbare și s-a refugiat la [[Constantinopol]], unde a intrat în armată<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, București, 1976</ref>.
-El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în care împăratul [[Leo I]] (el însuşi de origine traco-dacică) organiza un nou corp de gardă a palatului imperial - ''Excubitorii'', un corp de elită numărând 300 oameni. Impresionând prin robusteţea şi îndemânarea sa, deşi foarte tânăr, Iustin a fost primit în rândurile acestui corp de elită. Avansând în mod constant, a ajuns comandant al gărzii palatului imperial în timpul împăratului [[Anastasie I]].
+El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în care împăratul [[Leo I]] (el însuși de origine traco-dacică) organiza un nou corp de gardă a palatului imperial - ''Excubitorii'', un corp de elită numărând 300 oameni. Impresionând prin robustețea și îndemânarea sa, deși foarte tânăr, Iustin a fost primit în rândurile acestui corp de elită. Avansând în mod constant, a ajuns comandant al gărzii palatului imperial în timpul împăratului [[Anastasie I]].
-La moartea împăratului [[Anastasie I]], ([[8 iulie]] 518), datorită poziţiei sale de comandant al trupelor din [[Constantinopol]] şi împărţind sume de bani, Iustin a fost capabil să-şi asigure alegerea ca împărat; a apărut în această calitate în faţa poporului, la Hipodromul din [[Constantinopol]], pe [[9 iulie]] 518<ref>Steven Runciman, ''La civilisation byzantine (330-1453)'', (Trad. fr.) - Payot, Paris, 1952</ref>.
+La moartea împăratului [[Anastasie I]], ([[8 iulie]] 518), datorită poziției sale de comandant al trupelor din [[Constantinopol]] și împărțind sume de bani, Iustin a fost capabil să-și asigure alegerea ca împărat; a apărut în această calitate în fața poporului, la Hipodromul din [[Constantinopol]], pe [[9 iulie]] 518<ref>Steven Runciman, ''La civilisation byzantine (330-1453)'', (Trad. fr.) - Payot, Paris, 1952</ref>.
-După urcarea pe tronul imperial, fiind conştient de lacunele sale în educaţie şi în politica de stat, Iustin şi-a ales cu grijă consilieri capabili cu care se sfătuia în privinţa principalelor probleme ale imperiului.
+După urcarea pe tronul imperial, fiind conștient de lacunele sale în educație și în politica de stat, Iustin și-a ales cu grijă consilieri capabili cu care se sfătuia în privința principalelor probleme ale imperiului.
 Mai târziu, Iustin l-a adoptat pe nepotul său, [[Iustinian I|Flavius Petrus Sabbatius]], rebotezându-l [[Iustinian]].
-În anul 525, Iustin a anulat legea prin care unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasele inferioare ale societăţii. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era actriţă.
+În anul 525, Iustin a anulat legea prin care unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasele inferioare ale societății. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era actriță.
-Următorii ani au fost marcaţi de luptele cu ostrogoţii şi cu perşii. În anul 526, Iustin l-a numit pe Iustinian co-împărat, iar pe [[1 aprilie]] 527 succesor la tron. A murit pe [[1 august]] 527 şi a fost urmat de Iustinian.
+Următorii ani au fost marcați de luptele cu ostrogoții și cu perșii. În anul 526, Iustin l-a numit pe Iustinian co-împărat, iar pe [[1 aprilie]] 527 succesor la tron. A murit pe [[1 august]] 527 și a fost urmat de Iustinian.
-Oraşul cilician Anazarbus a fost numit Justinopolis, în onoarea sa.
+Orașul cilician Anazarbus a fost numit Justinopolis, în onoarea sa.
 ==Politica religioasă==
-Deoarece era un apărător al deciziilor [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451, urcarea lui Iustin pe tronul de la [[Constantinopol]] a adus o inversare completă în politica imperială referitoare la Biserica creştină, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne-Calcedonienilor". În consecinţă [[Monofizitism|monofiziţii]] au început să fie persecutaţi, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viaţa bisericii în concordanţă cu cele stabilite la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon.
+Deoarece era un apărător al deciziilor [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451, urcarea lui Iustin pe tronul de la [[Constantinopol]] a adus o inversare completă în politica imperială referitoare la Biserica creștină, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne-Calcedonienilor". În consecință [[Monofizitism|monofiziții]] au început să fie persecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon.
-Episcopii din părţile de răsărit ale imperiului au fost chemaţi la un [[Sinod]] la Constantinopol pe [[20 iulie]] 518. La acest Sinod s-a pronunţat [[anatema]] împotriva lui Severus de Antiohia şi a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate şi notificate către toţi [[Episcop|episcopii]] printr-o scrisoare de la [[Patriarhul Ioan]] de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziţie non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui [[Acachie de Constantinopol|Acachie]], fost patriarh al Constantinopolului, care scrisese ''Henoticon'' în timpul domniei împăratului [[Zenon I]] provocând astfel "[[Schisma acachiană|schisma lui Acachie]]"; deasemenea Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum şi a foştilor împăraţi Zenon şi Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat ''libellus'' papală, în prezenţa împăratului Iustin, a Senatului şi a clerului, la [[28 martie]] 519.
+Episcopii din părțile de răsărit ale imperiului au fost chemați la un [[Sinod]] la Constantinopol pe [[20 iulie]] 518. La acest Sinod s-a pronunțat [[anatema]] împotriva lui Severus de Antiohia și a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate și notificate către toți [[Episcop|episcopii]] printr-o scrisoare de la [[Patriarhul Ioan]] de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziție non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui [[Acachie de Constantinopol|Acachie]], fost patriarh al Constantinopolului, care scrisese ''Henoticon'' în timpul domniei împăratului [[Zenon I]] provocând astfel "[[Schisma acachiană|schisma lui Acachie]]"; deasemenea Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum și a foștilor împărați Zenon și Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat ''libellus'' papală, în prezența împăratului Iustin, a Senatului și a clerului, la [[28 martie]] 519.
-Poziţia extremă a papei Hormisdas însemna în mod efectiv [[excomunicarea]] tuturor episcopilor din răsărit de după anul 484. Cu toate acestea, în curând a apărut rezistenţa la poziţia papală, dejucându-se astfel punerea sa în aplicare; s-a dovedit, pe de altă parte, şi inutilitatea politicii intransigente a lui Hormisdas în problema [[Monofizitism|monofiziţilor]].
+Poziția extremă a papei Hormisdas însemna în mod efectiv [[excomunicarea]] tuturor episcopilor din răsărit de după anul 484. Cu toate acestea, în curând a apărut rezistența la poziția papală, dejucându-se astfel punerea sa în aplicare; s-a dovedit, pe de altă parte, și inutilitatea politicii intransigente a lui Hormisdas în problema [[Monofizitism|monofiziților]].
-Persecutarea monofiziţilor a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă şi mai pragmatică faţă de erezia [[Monofizitism|monofizită]], rămânând totuşi devotat ortodoxiei Calcedoniene.
+Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia [[Monofizitism|monofizită]], rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene.
-Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relaţia Constantinopolului cu  [[Arianism|arianismul]] ostrogoţilor, care avuseseră o înţelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui ostrogot Teodoric pentru menţinerea unor relaţii de bună vecinătate, şi chiar l-a nominalizat în funcţia de consul pe fiul acestuia, Eutharic, politica anti-eretică a lui Iustin i-a afectat foarte mult pe arieni, în special după anul 523. Folosind ameninţarea cu represalii împotriva Bisericii Ortodoxe din Italia, Teodoric l-a trimis pe Papa Ioan la Iustin pentru a se plânge cu privire la politica religioasă a împăratului. Papa Ioan a fost primit cordial, dar Iustin l-a făcut să înţeleagă foarte clar cine a fost de vină pentru cele întâmplate în Italia. Nemulţumit de rezultatele vizitei papei Ioan la [[Constantinopol]], Teodoric l-a primit pe acesta foarte supărat la întoarcerea sa în Ravenna. Dar, atât Papa Ioan cât şi regele Teodoric au murit la scurt timp după aceasta, conflictul stingându-se astfel.
+Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relația Constantinopolului cu  [[Arianism|arianismul]] ostrogoților, care avuseseră o înțelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui ostrogot Teodoric pentru menținerea unor relații de bună vecinătate, și chiar l-a nominalizat în funcția de consul pe fiul acestuia, Eutharic, politica anti-eretică a lui Iustin i-a afectat foarte mult pe arieni, în special după anul 523. Folosind amenințarea cu represalii împotriva Bisericii Ortodoxe din Italia, Teodoric l-a trimis pe Papa Ioan la Iustin pentru a se plânge cu privire la politica religioasă a împăratului. Papa Ioan a fost primit cordial, dar Iustin l-a făcut să înțeleagă foarte clar cine a fost de vină pentru cele întâmplate în Italia. Nemulțumit de rezultatele vizitei papei Ioan la [[Constantinopol]], Teodoric l-a primit pe acesta foarte supărat la întoarcerea sa în Ravenna. Dar, atât Papa Ioan cât și regele Teodoric au murit la scurt timp după aceasta, conflictul stingându-se astfel.
@@ Linia 37: / Linia 37: @@
 {{succesiune|
 înainte= [[Anastasie I]]|
-titlu=[[Listă a Împăraţilor Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|
+titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|
 ani= 518-527|
 după=[[Iustinian]] I}}

@@ Linia 37: / Linia 37: @@
 {{succesiune|
 înainte= [[Anastasie I]]|
-titlu=[http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_împăraţilor_bizantini Împărat Roman (Bizantin)]|
+titlu=[[Listă a Împăraţilor Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|
 ani= 518-527|
 după=[[Iustinian]] I}}

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 15 iulie 2011 04:26
Linia 56:		Linia 56:


−	~~[[Categorie:Împăraţi şi regi]]~~
	[[Categorie:Împăraţi romani]]		[[Categorie:Împăraţi romani]]

	[[en:Justin I]]		[[en:Justin I]]

@@ Linia 24: / Linia 24: @@
 Deoarece era un apărător al deciziilor [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451, urcarea lui Iustin pe tronul de la [[Constantinopol]] a adus o inversare completă în politica imperială referitoare la Biserica creştină, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne-Calcedonienilor". În consecinţă [[Monofizitism|monofiziţii]] au început să fie persecutaţi, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viaţa bisericii în concordanţă cu cele stabilite la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon.
-Episcopii din părţile de răsărit ale imperiului au fost chemaţi la un [[Sinod]] la Constantinopol pe [[20 iulie]] 518. La acest Sinod s-a pronunţat [[anatema]] împotriva lui Severus de Antiohia şi a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate şi notificate către toţi [[Episcop|episcopii]] printr-o scrisoare de la [[Patriarhul Ioan]] de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziţie non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui [[Acachie]], Patriarhul Alexandriei, care scrisese ''Henoticon'' în timpul domniei împăratului [[Zenon I]] provocând astfel "schisma lui Acachie"; deasemenea Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum şi a foştilor împăraţi Zenon şi Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat ''libellus'' papală, în prezenţa împăratului Iustin, a Senatului şi a clerului, la [[28 martie]] 519.
+Episcopii din părţile de răsărit ale imperiului au fost chemaţi la un [[Sinod]] la Constantinopol pe [[20 iulie]] 518. La acest Sinod s-a pronunţat [[anatema]] împotriva lui Severus de Antiohia şi a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate şi notificate către toţi [[Episcop|episcopii]] printr-o scrisoare de la [[Patriarhul Ioan]] de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziţie non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui [[Acachie de Constantinopol|Acachie]], fost patriarhul al Constantinopolului, care scrisese ''Henoticon'' în timpul domniei împăratului [[Zenon I]] provocând astfel "[[Schisma acachiană|schisma lui Acachie]]"; deasemenea Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum şi a foştilor împăraţi Zenon şi Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat ''libellus'' papală, în prezenţa împăratului Iustin, a Senatului şi a clerului, la [[28 martie]] 519.
 Poziţia extremă a papei Hormisdas însemna în mod efectiv [[excomunicarea]] tuturor episcopilor din răsărit de după anul 484. Cu toate acestea, în curând a apărut rezistenţa la poziţia papală, dejucându-se astfel punerea sa în aplicare; s-a dovedit, pe de altă parte, şi inutilitatea politicii intransigente a lui Hormisdas în problema [[Monofizitism|monofiziţilor]].