Isihasm - Revizia istoricului

Radu Seu la 16 mai 2025 20:39

2025-05-16T20:39:24Z

RappY: Adăugare mențiune despre influența asupra românilor

2024-07-10T22:09:00Z

Adăugare mențiune despre influența asupra românilor

Inistea: /* Varlaam din Calabria */

2023-12-02T21:38:41Z

‎Varlaam din Calabria

Oql: Actualizare link-uri. Corectare diacritice.

2016-10-24T09:23:13Z

Actualizare link-uri. Corectare diacritice.

Afișare diferențe

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-25T18:11:38Z

ortografie

Inistea la 6 aprilie 2013 09:42

2013-04-06T09:42:25Z

Luci321: /* Adversari ai isihasmului */

2013-03-28T07:22:36Z

‎Adversari ai isihasmului

Sîmbotin: /* Practica isihastă */ leg. int.

2012-11-01T07:01:52Z

‎Practica isihastă: leg. int.

Kamasarye: /* Adversari ai isihasmului */

2011-12-12T16:49:04Z

‎Adversari ai isihasmului

Vladimir-Adrian: /* Sfântul Grigorie Palama şi doctrina isihastă */ legături interne

2011-08-22T13:48:25Z

‎Sfântul Grigorie Palama şi doctrina isihastă: legături interne

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Spiritualitate}}
 '''Isihasmul''' desemnează lucrarea tainică de curățire de [[Patimă|patimi]] a creștinilor ortodocși, care are în centrul ei repetarea neîncetată a [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii lui Iisus]] și dorința de liniștire interioară. Două repere teologice importante, care au inspirat pe creștinii ortodocși în viața de liniștire interioară, de isihie, au fost scrierile Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] și ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]] († 1022) în [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]], unde unii [[Călugăr|monahi]] s-au dedicat vieții contemplative, în liniște desăvârșită (gr. ''isihia'' - liniște).
 [[Istoria isihasmului românesc]] arată faptul că isihasmul a jucat un rol important în istoria țărilor române încă de la întemeiera principatelor.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Spiritualitate}}
 '''Isihasmul''' desemnează lucrarea tainică de curățire de [[Patimă|patimi]] a creștinilor ortodocși, care are în centrul ei repetarea neîncetată a [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii lui Iisus]] și dorința de liniștire interioară. Două repere teologice importante, care au inspirat pe creștinii ortodocși în viața de liniștire interioară, de isihie, au fost scrierile Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] și ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]] († 1022) în [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]], unde unii [[Călugăr|monahi]] s-au dedicat vieții contemplative, în liniște desăvârșită (gr. ''isihia'' - liniște).
 ==Practica isihastă==

@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 Călugărul [[Varlaam din Calabria]] era un teolog învățat care mai înainte de izbucnirea disputei isihaste, în tratativele de unire de la Avignon, din 1339, dintre Biserica Ortodoxă și [[Biserica Romano-Catolică]], condusă de papa Benedict al XII-lea (1334-1342), a apărat doctrina ortodoxă.
-Totuși, venind la Constantinopol în 1340, el a condamnat metoda și doctrina isihastă. Ca și alți teologi raționaliști aflați sub influența teologiei scolastice apusene, el critica, uneori în termeni batjocoritori și ironici, diferite aspecte teologice ale mișcării isihaste (Harul necreat, unirea cu Dumnezeu prin energiile necreate etc.), dar și unele aspecte ale practicii Rugăciunii lui Iisus. Bunăoară, Varlaam parodia și batjocorea practica unor isihaști de a-și aduna mintea în inimă, înlocuind inima cu buricul...
+Totuși, venind la Constantinopol în 1340, el a condamnat metoda și doctrina isihastă. Ca și alți teologi raționaliști aflați sub influența teologiei scolastice apusene, el critica, uneori în termeni batjocoritori și ironici, diferite aspecte teologice ale mișcării isihaste (Harul necreat, unirea cu Dumnezeu prin [[Energii divine necreate|energiile necreate]] etc.), dar și unele aspecte ale practicii Rugăciunii lui Iisus. Bunăoară, Varlaam parodia și batjocorea practica unor isihaști de a-și aduna mintea în inimă, înlocuind inima cu buricul...
 El susținea că lumina care emană din ființa sau substanța lui Dumnezeu nu este necreată, căci în felul acesta s-ar admite în Dumnezeire existența a doi dumnezei - esența divină, invizibilă, și energia divină, vizibilă, deci creată -, și-i acuza pe isihaști de diteism.

@@ Linia 22: / Linia 22: @@
 Atât Sfântul Grigorie cât şi ceilalţi isihaşti învăţau că există deosebire între fiinţa lui Dumnezeu - nevăzută şi inaccesibilă oamenilor – şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană în mod personal din fiinţa divină, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor. Această învăţătură este deosebit de importantă, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi om prin energiile necreate, "Dumnezeu ar rămâne faţă de oameni într-o splendidă izolare".
-El învăţa că nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreată şi incoruptibilă, identică cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie şi putere a lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevăzută, fără să fie identică cu ea. Este deci o deosebire între fiinţa lui Dumnezeu cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată" (In. 1, 18; I In. 4,12) -  şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană din ea, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, asupra cărora revarsă harul Său, puterea Sa, spre a dobândi mântuirea şi îndumnezeirea pâna la "măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4, 13).
+El învăţa că nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreată şi incoruptibilă, identică cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie şi putere a lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevăzută, fără să fie identică cu ea. Este deci o deosebire între fiinţa lui Dumnezeu cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată" (In. 1, 18; I In. 4,12) -  şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană din ea, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, asupra cărora revarsă harul Său, puterea Sa, spre a dobândi mântuirea şi îndumnezeirea până la "măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4, 13).
 Aceste energii sau lucrări sunt comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi şi, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume. Această doctrină nu este ceva nou, căci ea îşi are izvorul în revelaţia [[Noul Testament|Noului Testament]] şi în învăţătura [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţi]] greci. Prin [[energiile necreate]] ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină fiinţa lui Dumnezeu, adică fără să devenim coesenţiali cu Dumnezeu, Care rămâne în veşnicie ascuns în esenţa Sa, cunoscută numai de [[Iisus Hristos|Fiul]] şi de [[Duhul Sfânt]]. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim îndumnezeiţi" (Sf. [[Atanasie cel Mare]] († 373), ''Cuvânt despre întruparea Logosului'', Migne, P.G., XXV, 192 B).
@@ Linia 36: / Linia 36: @@
 După 1341, lupta împotriva isihasmului a fost continuată de Grigore Achindin.
-Isihasmul avea şi adversari politici de temut, în persoana împărătesei [[Ana de Savoia]] († 1347) şi a patriarhului ecumenic [[Ioan al XIV-lea Calecas]] (1334-1347), care îi susţineau pe varlaamiţi. În sinodul întrunit în 1345 la Constantinopol, sub presedinţia patriarhului Ioan al XIV-lea Calecas, Sfântul [[Grigorie Palama]] a fost condamnat şi anatematizat.
+Isihasmul avea şi adversari politici de temut, în persoana împărătesei [[Ana de Savoia]] († 1347) şi a patriarhului ecumenic [[Ioan al XIV-lea Calecas]] (1334-1347), care îi susţineau pe varlaamiţi. În sinodul întrunit în 1345 la Constantinopol, sub președinţia patriarhului Ioan al XIV-lea Calecas, Sfântul [[Grigorie Palama]] a fost condamnat şi anatematizat.
 În două sinoade ţinute la Constantinopol însă, unul în 1347 şi altul în 1351, se aprobă doctrina isihastă, căci din 1347 ajunse pe tron împăratul [[Ioan al VI-lea Cantacuzino]] (1347-1355) ca asociat al împăratului [[Ioan al V-lea Paleologoul]] (1341-1391), care era susţinătorul isihaştilor. După 1355, el devine monah, mai întâi în mănăstirea Manganelor din [[Constantinopol]], apoi într-una din mănăstirile [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], sub numele de Ioasaf.
@@ Linia 42: / Linia 42: @@
 În 1347 deci, patriarhul Ioan al XIV-lea Calecas a fost înlăturat, iar sinodul din acest an a aprobat isihasmul, în timpul patriarhului ecumenic [[Isidor de Monemvasia]] (1347-1350). Aceasta a ridicat în 1347 pe Sfântul [[Grigorie Palama]] la rangul de arhiepiscop al Tesalonicului, unde a păstorit până la moartea sa, în [[13 noiembrie]] 1359.
-În sinodul tinut la [[27 mai]] 1351 în biserica [[Vlaherne]] din Constantinopol, în timpul patriarhului ecumenic [[Calist I]] (1350-1353; 1355-1363) isihasmul a fost proclamat doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe, pătrunzând şi fiind receptat ca atare în tot Răsăritul ortodox.
+În sinodul ținut la [[27 mai]] 1351 în biserica [[Vlaherne]] din Constantinopol, în timpul patriarhului ecumenic [[Calist I]] (1350-1353; 1355-1363) isihasmul a fost proclamat doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe, pătrunzând şi fiind receptat ca atare în tot Răsăritul ortodox.
 ==Rezumat teologic==
@@ Linia 53: / Linia 53: @@
 ===Susţinători ai isihasmului===
 *Sf. [[Grigorie Palama]], arhiepiscopul Tesalonicului, canonizat ca sfânt în 1368 de sinodul din acest an prezidat de ucenicul său, patriarhul [[Filotei Kokkinos]] (1353-1354; 1364-1376), fiind sărbătorit în fiecare an în Duminica a II-a din Postul Paștilor
-*Sf. [[Grigorie Sinaitul]] († 1346), în Paroria, în muntii Sikar, lângă Adrianopol.
+*Sf. [[Grigorie Sinaitul]] († 1346), în Paroria, în munții Sikar, lângă Adrianopol.
 *[[Nil Cabasila]] († 1363), arhiepiscopul Tesalonicului din 1361, care a murit în 1363, fără să-şi fi putut ocupa efectiv scaunul din cauza tulburărilor interne prin care trecea atunci Tesalonicul.
 *Sf. [[Nicolae Cabasila]] († după 1371).
@@ Linia 97: / Linia 97: @@
 *[http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/energii.shtml Despre energiile necreate]
 *[http://www.crestinortodox.ro/Articol_detaliu_Energiile_necreate_184_251_7472.html Energiile necreate]
-*[http://www.crestinortodox.ro/Diverse/Lumina_dumnezeiasca_in_teologia_Sfantului_Grigorie_Palama-53-7919.html Lumina dumnezeiasca in teologia Sfantului Grigorie Palama]
+*[http://www.crestinortodox.ro/Diverse/Lumina_dumnezeiasca_in_teologia_Sfantului_Grigorie_Palama-53-7919.html Lumina dumnezeiasca în teologia Sfântului Grigorie Palama]
 Curs de Teologie Mistică Ortodoxă
 *[http://bastrix.wordpress.com/curs-online-de-teologie-mistica-ortodoxa/ Curs online de Teologie Mistică Ortodoxă]

@@ Linia 106: / Linia 106: @@
 [[Categorie:Teologie]]
 [[Categorie:Spiritualitate]]
 [[en:Hesychasm]]
 [[fr:Hésychasme]]
 [[mk:Исихазам]]

@@ Linia 63: / Linia 63: @@
 *Grigorie Achindin
 *Grigorie şi [[Nichifor Grigoras]] († 1360)
-*monahul atonit [[Dimitrie Kydones]] († după 1397)
+*monahul atonit [[Prohoros Kydones]] († 1369)
 *canonistul [[Constantin Armenopoulos]] († pe la 1380).

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 ==Practica isihastă==
-Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: [[călugăr]]ii dedaţi acesteia se retrăgeau în locuri singuratice şi – prin concentrarea gândului la rugăciune – se ridicau la un înalt nivel de percepere a realităţii, mai presus de impresiile simţurilor şi de tot ceea ce îi înconjura, ajungând să vadă prin [[contemplaţie]] lumina dumnezeiască necreată, pe care [[Sfinţi]]i [[Apostoli]] [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)|Iacob]] şi [[Apostolul Ioan|Ioan]] au văzut-o pe [[Muntele Tabor|Muntele Taborului]], la [[Schimbarea la Faţă]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 17, 1-8; [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9, 2-9; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 9, 28-36), realizând astfel o mai mare apropiere de [[Dumnezeu]]. Aceasta lumină strălucitoare nu este fizică, ci dumnezeiască.
+Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: [[călugăr]]ii dedaţi acesteia se retrăgeau în locuri singuratice şi – prin concentrarea gândului la rugăciune – se ridicau la un înalt nivel de percepere a realităţii, mai presus de impresiile simţurilor şi de tot ceea ce îi înconjura, ajungând să vadă prin [[contemplaţie]] lumina dumnezeiască necreată, pe care [[Sfinţi]]i [[Apostoli]] [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)|Iacov]] şi [[Apostolul Ioan|Ioan]] au văzut-o pe [[Muntele Tabor|Muntele Taborului]], la [[Schimbarea la Faţă]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 17, 1-8; [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9, 2-9; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 9, 28-36), realizând astfel o mai mare apropiere de [[Dumnezeu]]. Aceasta lumină strălucitoare nu este fizică, ci dumnezeiască.
-Isihaştii rosteau continuu această scurtă rugăciune, numită [[Rugăciunea lui Iisus|Rugăciunea inimii]] sau [[Rugăciunea lui Iisus]]: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul" (sau sub alte forme, întotdeauna scurte, asemănătoare: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă").
+Isihaştii rosteau continuu această scurtă rugăciune, numită [[Rugăciunea lui Iisus|Rugăciunea inimii]] sau [[Rugăciunea lui Iisus]]: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” (sau sub alte forme, întotdeauna scurte, asemănătoare: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”).
 ==Disputa isihastă==

@@ Linia 18: / Linia 18: @@
 ===Sfântul Grigorie Palama şi doctrina isihastă===
-[[Image:Gregory Palamas.jpg|left|frame|Sf. Grigorie Palama]]În sprijinul isihaştilor s-a ridicat atunci Sfântul [[Grigorie Palama]], bun cunoscător al practicii isihaste, pe care însuşi a urmat-o, mai întâi pe când era încă în lume, apoi în [[pustnicie]], la [[Muntele Athos]] (între anii 1318-1326), iar apoi – între 1326-1331 – într-un loc singuratic lângă Bereea, în Macedonia.
+[[Image:Gregory Palamas.jpg|left|frame|Sf. Grigorie Palama]]În sprijinul isihaştilor s-a ridicat atunci Sfântul [[Grigorie Palama]], bun cunoscător al practicii isihaste, pe care însuşi a urmat-o, mai întâi pe când era încă în lume, apoi în pustnicie, la [[Muntele Athos]] (între anii 1318-1326), iar apoi – între 1326-1331 – într-un loc singuratic lângă Bereea, în Macedonia.
 Atât Sfântul Grigorie cât şi ceilalţi isihaşti învăţau că există deosebire între fiinţa lui Dumnezeu - nevăzută şi inaccesibilă oamenilor – şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană în mod personal din fiinţa divină, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor. Această învăţătură este deosebit de importantă, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi om prin energiile necreate, "Dumnezeu ar rămâne faţă de oameni într-o splendidă izolare".
@@ Linia 24: / Linia 24: @@
 El învăţa că nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreată şi incoruptibilă, identică cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie şi putere a lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevăzută, fără să fie identică cu ea. Este deci o deosebire între fiinţa lui Dumnezeu cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată" (In. 1, 18; I In. 4,12) -  şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană din ea, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, asupra cărora revarsă harul Său, puterea Sa, spre a dobândi mântuirea şi îndumnezeirea pâna la "măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4, 13).
-Aceste energii sau lucrări sunt comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi şi, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume. Această doctrină nu este ceva nou, căci ea îşi are izvorul în revelaţia [[Noul Testament|Noului Testament]] şi în învăţătura [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţi]] greci. Prin [[energiile necreate]] ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină [[fiinţa lui Dumnezeu]], adică fără să devenim coesenţiali cu Dumnezeu, Care rămâne în veşnicie ascuns în esenţa Sa, cunoscută numai de [[Iisus Hristos|Fiul]] şi de [[Duhul Sfânt]]. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim îndumnezeiţi" (Sf. [[Atanasie cel Mare]] († 373), ''Cuvânt despre întruparea Logosului'', Migne, P.G., XXV, 192 B).
+Aceste energii sau lucrări sunt comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi şi, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume. Această doctrină nu este ceva nou, căci ea îşi are izvorul în revelaţia [[Noul Testament|Noului Testament]] şi în învăţătura [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţi]] greci. Prin [[energiile necreate]] ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină fiinţa lui Dumnezeu, adică fără să devenim coesenţiali cu Dumnezeu, Care rămâne în veşnicie ascuns în esenţa Sa, cunoscută numai de [[Iisus Hristos|Fiul]] şi de [[Duhul Sfânt]]. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim îndumnezeiţi" (Sf. [[Atanasie cel Mare]] († 373), ''Cuvânt despre întruparea Logosului'', Migne, P.G., XXV, 192 B).
 În Apus, Toma d'Aquino († 1274) învăţa că între Fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale divine, care, după el şi [[teolog|teologii]] latini, sunt create, nu există deosebire reală, ceea ce face imposibilă [[îndumnezeire|îndumnezeirea]] omului, deoarece Dumnezeu rămâne faţă de oameni într-o "splendidă izolare".