Ipostas - Revizia istoricului

Inistea la 29 octombrie 2023 18:21

2023-10-29T18:21:28Z

Inistea la 14 ianuarie 2023 15:01

2023-01-14T15:01:50Z

Vladimir-Adrian: ortografie

2013-11-14T11:50:44Z

ortografie

Inistea la 15 aprilie 2012 21:54

2012-04-15T21:54:12Z

Vladimir-Adrian: mici corecturi de formă

2012-01-11T09:56:46Z

mici corecturi de formă

Sedyago la 10 ianuarie 2012 09:27

2012-01-10T09:27:16Z

Sedyago la 10 ianuarie 2012 09:26

2012-01-10T09:26:18Z

Sedyago la 10 ianuarie 2012 09:18

2012-01-10T09:18:03Z

Sedyago: Pagină nouă: În filosofia greacă antică''' ipostasul''' se identifica cu persoana.În filosofia greacă termenul ipostasnu avea nici o relaţie cu termenul prosoponcare înseamnă persoan...

2012-01-10T09:17:47Z

Pagină nouă: În filosofia greacă antică''' ipostasul''' se identifica cu persoana.În filosofia greacă termenul ipostasnu avea nici o relaţie cu termenul prosoponcare înseamnă persoan...

Pagină nouă

În filosofia greacă antică''' ipostasul''' se identifica cu persoana.În filosofia greacă termenul ipostasnu avea nici o relaţie cu termenul prosoponcare înseamnă persoană. Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici prosopon nu exprima „substanţa” saunatura omului.
Elinismul nu a fost capabil să dea o definiţie noţiunii depersoană. Aceasta va veni o dată cu creştinismul.
Ipostasul -în creştinism- este strâns legat de termenul de„substanţă/ousia”.
În teologia trinitară patristică din sec.II,termenii de ousia şi ipostas sunt sinonime. Acești termeniau mai degrabă o valoare de semne convenţionale decât de concepte care să poatăarăta identitatea, dar şi diferenţa lor absolută.
Sinonimia celor 2 termeni era necesarăpentru a păstra comunului sensul de ousia concretă şi a elimina dinparticular orice limitare proprie individului, pentru ca ipostasul să se întindă la ansamblul naturii comune şi nu săîmpartă această natură.
De aceea, Părinţii Sinodului I de laNiceea dădeau o accepţiune echivalentă termenilor ipostas şi substanţă.
Sfântul Atanasie cel Mare le foloseşteîntr-un sens identic, afirmând într-o epistolă scrisă după 35 ani de la SinodulI Ecumenic, că ipostasul este„substanţă” şi nu înseamnă alt lucru decât fiinţa însăşi.Cercetările recente au arătat că spre sfârşitul vieţii, Sfântul Atanasie aînclinat să admită deosebirea dintre aceşti termeni, acordând ipostasuluisensul de persoană.
În Epistola către Papa Damasus, Fericitul Ieronim arăta faptul cănu cunoaşte alt sens al termenului ipostasdecât cel de ousia.
Introducerea unei distincţii între cele 2 sinonime a fost odescoperire prin care trebuia să se exprime faptul că persoana nu poate firedusă la natură şi, în acelaşi timp, să se exprime realitatea că ele nu pot fiopuse ca realităţi diferite, aşa cum arăta Sf. Grigorie de Nazianz înCuvântarea a V-a (Teologică) : „Fiul nueste Tatăl pentru că nu este decât un singur Tată, dar El este ceea ce esteTatăl; Sf. Duh pentru că purcede din Dumnezeu, nu este Fiul, pentru că nu estedecât un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”.
Astfel ipostasulprimeşte toate atribuţiile şi negaţiile care pot fi formulate cu privire la„supraesenţă”, dar nu este reductibil la natură.
În acest sens, Vladimir Losski spune că: „ Dacă am voi să facem unconcept despre ipostasul divin, ar trebui spus că singura definiţie comună arfi imposibilitatea oricărei definiţii comune a celor trei ipostasuri. După cumtrei nu este aici un număr de calcul, ci arată o depăşire infinită a diadei deopoziţie în triada de diferenţă pură, tot aşa ipostasul, ca cel ce nu poate firedus la natură,… este un semn introdus în domeniul particularului, marcândcaracterul personal al lui Dumnezeu din revelaţia creştină”. (După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu)
Definiţia ipostasului -din DialecticaSfântului Ioan Damaschin- servea doar ca preambul teologiei trinitare: cuvântulipostas are 2 sensuri:
1. „existenţa” - De aceea unii părinţi auvorbit despre ousia/natură sau ipostas ca sinonime.
2. „ceea ce există prin sine însuşi”- Prinaceasta se arată individul prin sine însuşi numeric diferit de oricare altul.
Noţiunea de ipostas nudescrie un individ din specia „divinităţii”,nici nu desemnează o substanţă individuală a naturii umane.
Teodoret de Cyr a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele 2sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că înforma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a uneirealităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opunădistincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
Dupa filosofia profana nu există odiferenţă între ipostas şi fiinţă.
După învăţătura Părinţilor însă existăîntre fiinţă şi ipostas aceeaşi diferenţă ca între comun şi particular, adică întregen sau specie şi individ.
Analizând punctul de vedere al lui Teodoret, Vladimir Losski aratăcă acesta nu are dreptate când susţine opoziţia arătată, noţională, deoareceadevărul teologic al deosebirii dintre fiinţăşi ipostas stabilit de Părinţi nutrebuie căutat în litera expresiei conceptuale care exprimă această distincţie,ci între aceasta şi identitatea celor 2 concepte [care ar fi fost propriefilosofiei profane], adică trebuie situat dincolo de aceste concepte. De câteori a existat încercarea de a se stabili o deosebire între cei 2 termeni,atribuindu-le un conţinut diferit, s-a ajuns să se opună genul sau speciaindividului, generalul particularului.
În timp, cei 2 termeni însă au devenit deosebiţi, dar nu diferiţi în conţinutul lor.
Părinţii de dinaintea Sinodului I precizează faptul că ipostas are acelaşi înţeles ca ousia.
La Sfântul Atanasie cel Mare şi la Părinţii de dinainteasinodului, expresia homousios (dinfiinţa Tatălui) se referea la ipostasşi se vorbea despre esenţa personală a Tatălui, a Fiului şi a Sf. Duh, înmăsura în care fiecare ipostas esteconsiderat separat, fără să se confunde cu celălalt sau cu altul, de care estenedespartit.
Toate încercările de a separa naturaşi ipostasul pentru a atribuifiecărei noţiuni o poziţie logică, independentă şi nu corelativă, aveau săconducă la o raţionalizare a dogmei.

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 29 octombrie 2023 18:21
Linia 1:		Linia 1:
−	Noțiunea de '''ipostas''' (gr. ὑπόστασις ~~/ hypóstasis~~) se identifică, în [[Teologie dogmatică\|Teologia]] ortodoxă, cu cea de '''persoană''' (gr. πρόσοπον ''prosopon'' = persoană, mască, față către față), mai ales în legătură cu Persoanele [[Sfânta Treime\|Sfintei Treimi]], Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Creștinismul redefinește noțiunile antince de ipostas și de [[persoană]] în cursul primelor secole de dispute [[Hristologie\|hristologice]] prin lucrarea Sfântului Duh în [[Sfinții Părinți]] și în [[Sinoade Ecumenice\|sinoadele ecumenice]].	+	Noțiunea de '''ipostas''' (gr. ὑπόστασις, ἡ — ''ipostasis''; ὑπόσταση, ἡ — ''ipostasi'' = stare) se identifică, în [[Teologie dogmatică\|Teologia]] ortodoxă, cu cea de '''persoană''' (gr. πρόσοπον ''prosopon'' = persoană, mască, față către față), mai ales în legătură cu Persoanele [[Sfânta Treime\|Sfintei Treimi]], Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Creștinismul redefinește noțiunile antince de ipostas și de [[persoană]] în cursul primelor secole de dispute [[Hristologie\|hristologice]] prin lucrarea Sfântului Duh în [[Sfinții Părinți]] și în [[Sinoade Ecumenice\|sinoadele ecumenice]].

	În filosofia greacă termenul "ipostas" nu avea nici o relație cu termenul "prosopon" care înseamnă "persoană". Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici "prosopon" nu exprima "substanța" sau natura omului.		În filosofia greacă termenul "ipostas" nu avea nici o relație cu termenul "prosopon" care înseamnă "persoană". Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici "prosopon" nu exprima "substanța" sau natura omului.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-'''Ipostasul''' se identifica, în filosofia greacă antică, cu persoana. În filosofia greacă termenul "ipostas" nu avea nici o relaţie cu termenul "prosopon" care înseamnă "persoană". Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici "prosopon" nu exprima "substanţa" sau natura omului.
+Noțiunea de '''ipostas''' (gr. ὑπόστασις / hypóstasis) se identifică, în [[Teologie dogmatică|Teologia]] ortodoxă, cu cea de '''persoană''' (gr. πρόσοπον ''prosopon'' = persoană, mască, față către față), mai ales în legătură cu Persoanele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Creștinismul redefinește noțiunile antince de ipostas și de [[persoană]] în cursul primelor secole de dispute [[Hristologie|hristologice]] prin lucrarea Sfântului Duh în [[Sfinții Părinți]] și în [[Sinoade Ecumenice|sinoadele ecumenice]].
-Elenismul nu a fost capabil să dea o definiţie noţiunii de persoană. Aceasta va veni o dată cu [[creştinism]]ul.
+În filosofia greacă termenul "ipostas" nu avea nici o relație cu termenul "prosopon" care înseamnă "persoană". Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici "prosopon" nu exprima "substanța" sau natura omului.
-Ipostasul, în creştinism, este strâns legat de termenul de „substanţă/ousia”. În teologia trinitară patristică din sec.II, termenii de "ousia" şi "ipostas" sunt sinonime. Acești termeni au mai degrabă o valoare de semne convenţionale decât de concepte care să poată arăta identitatea, dar şi diferenţa lor absolută. Sinonimia celor doi termeni era necesară pentru a păstra comun sensul de "ousia" şi a elimina din particular orice limitare proprie individului, pentru ca ipostasul să se întindă la ansamblul naturii comune şi nu să împartă această natură. De aceea, Părinţii Sinodului I de la Niceea dădeau o accepţiune echivalentă termenilor ipostas şi substanţă. Sfântul [[Atanasie cel Mare]] le foloseşte într-un sens identic, afirmând într-o epistolă scrisă după 35 ani de la [[Sinodul I Ecumenic]], că ipostasul este „substanţă” şi nu înseamnă alt lucru decât fiinţa însăşi. Cercetările recente au arătat că spre sfârşitul vieţii, Sfântul Atanasie a înclinat să admită deosebirea dintre aceşti termeni, acordând ipostasului sensul de persoană. În Epistola către Papa Damasus, Fericitul [[Ieronim]] arăta faptul că nu cunoaşte alt sens al termenului ipostas decât cel de ''ousia''.
+Elenismul nu a fost capabil să dea o definiție noțiunii de persoană. Aceasta va veni o dată cu [[creștinism]]ul.
-Introducerea unei distincţii între cele două sinonime a fost o descoperire prin care trebuia să se exprime faptul că persoana nu poate fi redusă la natură şi, în acelaşi timp, să se exprime realitatea că ele nu pot fi opuse ca realităţi diferite, aşa cum arăta Sf. [[Grigorie de Nazianz]] în Cuvântarea a V-a (Teologică) : „Fiul nu este Tatăl pentru că nu este decât un singur Tată, dar El este ceea ce este Tatăl; [[Sfântul Duh]] pentru că purcede din [[Dumnezeu]], nu este Fiul, pentru că nu este decât un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”.
+Ipostasul, în creștinism, este strâns legat de termenul de „substanță/ousia”. În teologia trinitară patristică din secolul al II-lea, termenii de "ousia" și "ipostas" sunt sinonime. Acești termeni au mai degrabă o valoare de semne convenționale decât de concepte care să poată arăta identitatea, dar și diferența lor absolută. Sinonimia celor doi termeni era necesară pentru a păstra comun sensul de "ousia" și a elimina din particular orice limitare proprie individului, pentru ca ipostasul să se întindă la ansamblul naturii comune și nu să împartă această natură. De aceea, Părinții Sinodului I de la Niceea dădeau o accepțiune echivalentă termenilor ipostas și substanță. Sfântul [[Atanasie cel Mare]] le folosește într-un sens identic, afirmând într-o epistolă scrisă după 35 ani de la [[Sinodul I Ecumenic]], că ipostasul este „substanță” și nu înseamnă alt lucru decât ființa însăși. Cercetările recente au arătat că spre sfârșitul vieții, Sfântul Atanasie a înclinat să admită deosebirea dintre acești termeni, acordând ipostasului sensul de persoană. În Epistola către Papa Damasus, Fericitul [[Ieronim]] arăta faptul că nu cunoaște alt sens al termenului ipostas decât cel de ''ousia''.
-Astfel ipostasul primeşte toate atribuţiile şi negaţiile care pot fi formulate cu privire la „supraesenţă”, dar nu este reductibil la natură. În acest sens, [[Vladimir Losski]] spune că: „ Dacă am voi să facem un concept despre ipostasul divin, ar trebui spus că singura definiţie comună ar fi imposibilitatea oricărei definiţii comune a celor trei ipostasuri. După cum trei nu este aici un număr de calcul, ci arată o depăşire infinită a diadei de opoziţie în triada de diferenţă pură, tot aşa ipostasul, ca cel ce nu poate fi redus la natură,… este un semn introdus în domeniul particularului, marcând caracterul personal al lui Dumnezeu din revelaţia creştină”. (După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu)
+Introducerea unei distincții între cele două sinonime a fost o descoperire prin care trebuia să se exprime faptul că persoana nu poate fi redusă la natură și, în același timp, să se exprime realitatea că ele nu pot fi opuse ca realități diferite, așa cum arăta Sf. [[Grigorie de Nazianz]] în Cuvântarea a V-a (Teologică) : „Fiul nu este Tatăl pentru că nu este decât un singur Tată, dar El este ceea ce este Tatăl; [[Sfântul Duh]] pentru că purcede din [[Dumnezeu]], nu este Fiul, pentru că nu este decât un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”.
-Definiţia ipostasului - din ''Dialectica'' Sfântului [[Ioan Damaschin]] - servea doar ca preambul teologiei trinitare: cuvântul ipostas are la Sfântul Damaschin două sensuri:
+Astfel ipostasul primește toate atribuțiile și negațiile care pot fi formulate cu privire la „supraesență”, dar nu este reductibil la natură. În acest sens, [[Vladimir Lossky]] spune că: „Dacă am voi să facem un concept despre ipostasul divin, ar trebui spus că singura definiție comună ar fi imposibilitatea oricărei definiții comune a celor trei ipostasuri. După cum trei nu este aici un număr de calcul, ci arată o depășire infinită a diadei de opoziție în triada de diferență pură, tot așa ipostasul, ca cel ce nu poate fi redus la natură, (...) este un semn introdus în domeniul particularului, marcând caracterul personal al lui Dumnezeu din revelația creștină”<ref>Vladimir Lossky, ''După chipul și asemănarea lui Dumnezeu''.</ref>.
-. „existenţa” - De aceea unii părinţi au vorbit despre ousia/natură sau ipostas ca sinonime.<br />
+Definiția ipostasului - din ''Dialectica'' Sfântului [[Ioan Damaschin]] - servea doar ca preambul teologiei trinitare; cuvântul ipostas are la Sfântul Damaschin două sensuri:
-Noţiunea de ipostas nu descrie un individ din  specia „divinităţii” ,nici nu desemnează o substanţă individuală a naturii umane.
+. „existența” - De aceea unii părinți au vorbit despre ousia/natură sau ipostas ca sinonime.<br />
-[[Teodoret de Cyr]] a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele două sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că în forma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a unei realităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opună distincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
+Noțiunea de ipostas nu descrie un individ din specia „divinității” ,nici nu desemnează o substanță individuală a naturii umane.
-- După filosofia profană nu există o diferenţă între ipostas şi fiinţă.<br />
+[[Teodoret din Cir]] (cca. 393 – cca. 457) a atribuit Părinților Bisericii distincția dintre cele două sinonime, și anume ființă și ipostas. El nu a înțeles însă că în forma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximație a unei realități care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opună distincției adusă de Părinți, identității din filosofia profană a celor doi termeni:
-Analizând punctul de vedere al lui Teodoret, Vladimir Losski arată că acesta nu are dreptate când susţine opoziţia arătată, noţională, deoarece adevărul teologic al deosebirii dintre fiinţă şi ipostas stabilit de Părinţi nu trebuie căutat în litera expresiei conceptuale care exprimă această distincţie, ci între aceasta şi identitatea celor 2 concepte [care ar fi fost proprie filosofiei profane], adică trebuie situat dincolo de aceste concepte. De câte ori a existat încercarea de a se stabili o deosebire între cei doi termeni, atribuindu-le un conţinut diferit, s-a ajuns să se opună genul sau specia individului, generalul particularului.
+- După filosofia profană nu există o diferență între ipostas și ființă.<br />
-În timp, cei doi termeni însă au devenit deosebiţi,  dar nu diferiţi în conţinutul lor.
+Analizând punctul de vedere al lui Teodoret, Vladimir Losski arată că acesta nu are dreptate când susține opoziția arătată, noțională, deoarece adevărul teologic al deosebirii dintre ființă și ipostas stabilit de Părinți nu trebuie căutat în litera expresiei conceptuale care exprimă această distincție, ci între aceasta și identitatea celor două concepte (care ar fi fost proprie filosofiei profane), adică trebuie situat dincolo de aceste concepte. De câte ori a existat încercarea de a se stabili o deosebire între cei doi termeni, atribuindu-le un conținut diferit, s-a ajuns să se opună genul sau specia individului, generalul particularului.
-Părinţii de dinaintea Sinodului I precizează faptul că ipostas are acelaşi înţeles ca ousia.
+În timp, cei doi termeni însă au devenit deosebiți, dar nu diferiți în conținutul lor.
-La Sfântul Atanasie cel Mare şi la Părinţii de dinaintea sinodului, expresia ,,homousios" (din fiinţa Tatălui) se referea la ipostas şi se vorbea despre esenţa personală a Tatălui, a Fiului şi a Sf. Duh, în măsura în care fiecare  ipostas este considerat separat, fără să se confunde cu celălalt sau cu altul, de care este nedespărțit.
+Părinții de dinaintea Sinodului I precizează faptul că ipostas are același înțeles ca ousia.
-Toate încercările de a separa natura şi ipostasul pentru a atribui fiecărei noţiuni o poziţie logică, independentă şi nu corelativă, aveau să conducă la raţionalizarea dogmei.
+La Sfântul Atanasie cel Mare și la Părinții de dinaintea sinodului, expresia „homousios" (din ființa Tatălui) se referea la ipostas și se vorbea despre esența personală a Tatălui, a Fiului și a Sf. Duh, în măsura în care fiecare  ipostas este considerat separat, fără să se confunde cu celălalt sau cu altul, de care este nedespărțit.
 [[Categorie:Teologie]]

@@ Linia 18: / Linia 18: @@
 [[Teodoret de Cyr]] a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele două sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că în forma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a unei realităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opună distincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
-- Dupa filosofia profană nu există o diferenţă între ipostas şi fiinţă.<br />
+- După filosofia profană nu există o diferenţă între ipostas şi fiinţă.<br />
 - După învăţătura Părinţilor însă există între fiinţă şi ipostas aceeaşi diferenţă ca între comun şi particular, adică între gen sau specie şi individ.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-În filosofia greacă antică''' ipostasul''' se identifica cu persoana. În filosofia greacă termenul ,,ipostas" nu avea nici o relaţie cu termenul ,,prosopon" care înseamnă ,,persoană". Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici ,,prosopon" nu exprima „substanţa” sau natura omului.
+'''Ipostasul''' se identifica, în filosofia greacă antică, cu persoana. În filosofia greacă termenul "ipostas" nu avea nici o relaţie cu termenul "prosopon" care înseamnă "persoană". Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici "prosopon" nu exprima "substanţa" sau natura omului.
-Elinismul nu a fost capabil să dea o definiţie noţiunii de persoană. Aceasta va veni o dată cu creştinismul.
+Elenismul nu a fost capabil să dea o definiţie noţiunii de persoană. Aceasta va veni o dată cu [[creştinism]]ul.
-Introducerea unei distincţii între cele 2 sinonime a fost o descoperire prin care trebuia să se exprime faptul că persoana nu poate fi redusă la natură şi, în acelaşi timp, să se exprime realitatea că ele nu pot fi opuse ca realităţi diferite, aşa cum arăta Sf. Grigorie de Nazianz în Cuvântarea a V-a (Teologică) : „Fiul nu este Tatăl pentru că nu este decât un singur Tată, dar El este ceea ce este Tatăl; Sf. Duh pentru că purcede din Dumnezeu, nu este Fiul, pentru că nu este decât un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”.
+Ipostasul, în creştinism, este strâns legat de termenul de „substanţă/ousia”. În teologia trinitară patristică din sec.II, termenii de "ousia" şi "ipostas" sunt sinonime. Acești termeni au mai degrabă o valoare de semne convenţionale decât de concepte care să poată arăta identitatea, dar şi diferenţa lor absolută. Sinonimia celor doi termeni era necesară pentru a păstra comun sensul de "ousia" şi a elimina din particular orice limitare proprie individului, pentru ca ipostasul să se întindă la ansamblul naturii comune şi nu să împartă această natură. De aceea, Părinţii Sinodului I de la Niceea dădeau o accepţiune echivalentă termenilor ipostas şi substanţă. Sfântul [[Atanasie cel Mare]] le foloseşte într-un sens identic, afirmând într-o epistolă scrisă după 35 ani de la [[Sinodul I Ecumenic]], că ipostasul este „substanţă” şi nu înseamnă alt lucru decât fiinţa însăşi. Cercetările recente au arătat că spre sfârşitul vieţii, Sfântul Atanasie a înclinat să admită deosebirea dintre aceşti termeni, acordând ipostasului sensul de persoană. În Epistola către Papa Damasus, Fericitul [[Ieronim]] arăta faptul că nu cunoaşte alt sens al termenului ipostas decât cel de ''ousia''.
 Astfel ipostasul primeşte toate atribuţiile şi negaţiile care pot fi formulate cu privire la „supraesenţă”, dar nu este reductibil la natură. În acest sens, Vladimir Losski spune că: „ Dacă am voi să facem un concept despre ipostasul divin, ar trebui spus că singura definiţie comună ar fi imposibilitatea oricărei definiţii comune a celor trei ipostasuri. După cum trei nu este aici un număr de calcul, ci arată o depăşire infinită a diadei de opoziţie în triada de diferenţă pură, tot aşa ipostasul, ca cel ce nu poate fi redus la natură,… este un semn introdus în domeniul particularului, marcând caracterul personal al lui Dumnezeu din revelaţia creştină”. (După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu)
-Definiţia ipostasului -din Dialectica Sfântului Ioan Damaschin- servea doar ca preambul teologiei trinitare: cuvântul ipostas are la Sfântul Damaschin 2 sensuri:
+Introducerea unei distincţii între cele două sinonime a fost o descoperire prin care trebuia să se exprime faptul că persoana nu poate fi redusă la natură şi, în acelaşi timp, să se exprime realitatea că ele nu pot fi opuse ca realităţi diferite, aşa cum arăta Sf. [[Grigorie de Nazianz]] în Cuvântarea a V-a (Teologică) : „Fiul nu este Tatăl pentru că nu este decât un singur Tată, dar El este ceea ce este Tatăl; [[Sfântul Duh]] pentru că purcede din [[Dumnezeu]], nu este Fiul, pentru că nu este decât un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”.
 . „existenţa” - De aceea unii părinţi au vorbit despre ousia/natură sau ipostas ca sinonime.
 . „ceea ce există prin sine însuşi”- Prin aceasta se arată individul prin sine însuşi numeric diferit de oricare altul.
 Noţiunea de ipostas nu descrie un individ din  specia „divinităţii” ,nici nu desemnează o substanţă individuală a naturii umane.
-Teodoret de Cyr a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele 2 sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că în forma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a unei realităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opună distincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
+[[Teodoret de Cyr]] a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele două sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că în forma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a unei realităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opună distincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
 - Dupa filosofia profană nu există o diferenţă între ipostas şi fiinţă.
 - După învăţătura Părinţilor însă există între fiinţă şi ipostas aceeaşi diferenţă ca între comun şi particular, adică între gen sau specie şi individ.
 Analizând punctul de vedere al lui Teodoret, Vladimir Losski arată că acesta nu are dreptate când susţine opoziţia arătată, noţională, deoarece adevărul teologic al deosebirii dintre fiinţă şi ipostas stabilit de Părinţi nu trebuie căutat în litera expresiei conceptuale care exprimă această distincţie, ci între aceasta şi identitatea celor 2 concepte [care ar fi fost proprie filosofiei profane], adică trebuie situat dincolo de aceste concepte. De câte ori a existat încercarea de a se stabili o deosebire între cei doi termeni, atribuindu-le un conţinut diferit, s-a ajuns să se opună genul sau specia individului, generalul particularului.
-În timp, cei doi termeni însă au devenit deosebiţi,  dar nu diferiţi în conţinutul lor.
 Părinţii de dinaintea Sinodului I precizează faptul că ipostas are acelaşi înţeles ca ousia.
 La Sfântul Atanasie cel Mare şi la Părinţii de dinaintea sinodului, expresia ,,homousios" (din fiinţa Tatălui) se referea la ipostas şi se vorbea despre esenţa personală a Tatălui, a Fiului şi a Sf. Duh, în măsura în care fiecare  ipostas este considerat separat, fără să se confunde cu celălalt sau cu altul, de care este nedespărțit.
 Toate încercările de a separa natura şi ipostasul pentru a atribui fiecărei noţiuni o poziţie logică, independentă şi nu corelativă, aveau să conducă la raţionalizarea dogmei.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-   În filosofia greacă antică''' ipostasul''' se identifica cu persoana.În filosofia greacă termenul ipostas nu avea nici o relaţie cu termenul prosopon care înseamnă persoană. Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici prosopon nu exprima „substanţa” sau natura omului.
+În filosofia greacă antică''' ipostasul''' se identifica cu persoana. În filosofia greacă termenul ,,ipostas" nu avea nici o relaţie cu termenul ,,prosopon" care înseamnă ,,persoană". Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici ,,prosopon" nu exprima „substanţa” sau natura omului.
 Elinismul nu a fost capabil să dea o definiţie noţiunii de persoană. Aceasta va veni o dată cu creştinismul.
-    Ipostasul -în creştinism- este strâns legat de termenul de„substanţă/ousia”.
+Ipostasul -în creştinism- este strâns legat de termenul de„substanţă/ousia”. În teologia trinitară patristică din sec.II, termenii de ,,ousia" şi ,,ipostas" sunt sinonime. Acești termeni au mai degrabă o valoare de semne convenţionale decât de concepte care să poată arăta identitatea, dar şi diferenţa lor absolută. Sinonimia celor 2 termeni era necesară pentru a păstra comun sensul de ,,ousia" şi a elimina din particular orice limitare proprie individului, pentru ca ipostasul să se întindă la ansamblul naturii comune şi nu să împartă această natură. De aceea, Părinţii Sinodului I de la Niceea dădeau o accepţiune echivalentă termenilor ipostas şi substanţă. Sfântul Atanasie cel Mare le foloseşte într-un sens identic, afirmând într-o epistolă scrisă după 35 ani de la Sinodul I Ecumenic, că ipostasul este „substanţă” şi nu înseamnă alt lucru decât fiinţa însăşi. Cercetările recente au arătat că spre sfârşitul vieţii, Sfântul Atanasie a înclinat să admită deosebirea dintre aceşti termeni, acordând ipostasului sensul de persoană. În Epistola către Papa Damasus, Fericitul Ieronim arăta faptul că nu cunoaşte alt sens al termenului ipostas decât cel de ousia.
 În teologia trinitară patristică din sec.II, termenii de ousia şi ipostas sunt sinonime. Acești termeni au mai degrabă o valoare de semne convenţionale decât de concepte care să poată arăta identitatea, dar şi diferenţa lor absolută.
-Sinonimia celor 2 termeni era necesară pentru a păstra                         comun sensul de ousia şi a elimina din particular orice limitare proprie individului, pentru ca ipostasul să se întindă la ansamblul naturii comune şi nu să împartă această natură.
+Introducerea unei distincţii între cele 2 sinonime a fost o descoperire prin care trebuia să se exprime faptul că persoana nu poate fi redusă la natură şi, în acelaşi timp, să se exprime realitatea că ele nu pot fi opuse ca realităţi diferite, aşa cum arăta Sf. Grigorie de Nazianz în Cuvântarea a V-a (Teologică) : „Fiul nu este Tatăl pentru că nu este decât un singur Tată, dar El este ceea ce este Tatăl; Sf. Duh pentru că purcede din Dumnezeu, nu este Fiul, pentru că nu este decât un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”.
-De aceea, Părinţii Sinodului I de la Niceea dădeau o accepţiune echivalentă termenilor ipostas şi substanţă.
+Astfel ipostasul primeşte toate atribuţiile şi negaţiile care pot fi formulate cu privire la „supraesenţă”, dar nu este reductibil la natură. În acest sens, Vladimir Losski spune că: „ Dacă am voi să facem un concept despre ipostasul divin, ar trebui spus că singura definiţie comună ar fi imposibilitatea oricărei definiţii comune a celor trei ipostasuri. După cum trei nu este aici un număr de calcul, ci arată o depăşire infinită a diadei de opoziţie în triada de diferenţă pură, tot aşa ipostasul, ca cel ce nu poate fi redus la natură,… este un semn introdus în domeniul particularului, marcând caracterul personal al lui Dumnezeu din revelaţia creştină”. (După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu)
 Definiţia ipostasului -din Dialectica Sfântului Ioan Damaschin- servea doar ca preambul teologiei trinitare: cuvântul ipostas are la Sfântul Damaschin 2 sensuri:
 . „existenţa” - De aceea unii părinţi au vorbit despre ousia/natură sau ipostas ca sinonime.
 . „ceea ce există prin sine însuşi”- Prin aceasta se arată individul prin sine însuşi numeric diferit de oricare altul.
-Noţiunea de ipostas nu descrie un individ din  specia „divinităţii”,nici nu desemnează o substanţă individuală a naturii umane.
+Noţiunea de ipostas nu descrie un individ din  specia „divinităţii” ,nici nu desemnează o substanţă individuală a naturii umane.
-  Teodoret de Cyr a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele 2 sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că în forma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a unei realităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opună distincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
-- Dupa filosofia profana nu există odiferenţă între ipostas şi fiinţă.
+Teodoret de Cyr a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele 2 sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că în forma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a unei realităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opună distincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
 - După învăţătura Părinţilor însă există între fiinţă şi ipostas aceeaşi diferenţă ca între comun şi particular, adică între gen sau specie şi individ.
-Analizând punctul de vedere al lui Teodoret, Vladimir Losski arată că acesta nu are dreptate când susţine opoziţia arătată, noţională, deoarece adevărul teologic al deosebirii dintre fiinţăşi ipostas stabilit de Părinţi nu trebuie căutat în litera expresiei conceptuale care exprimă această distincţie,ci între aceasta şi identitatea celor 2 concepte [care ar fi fost proprie filosofiei profane], adică trebuie situat dincolo de aceste concepte. De câte ori a existat încercarea de a se stabili o deosebire între cei doi termeni,atribuindu-le un conţinut diferit, s-a ajuns să se opună genul sau specia individului, generalul particularului.
+Analizând punctul de vedere al lui Teodoret, Vladimir Losski arată că acesta nu are dreptate când susţine opoziţia arătată, noţională, deoarece adevărul teologic al deosebirii dintre fiinţă şi ipostas stabilit de Părinţi nu trebuie căutat în litera expresiei conceptuale care exprimă această distincţie, ci între aceasta şi identitatea celor 2 concepte [care ar fi fost proprie filosofiei profane], adică trebuie situat dincolo de aceste concepte. De câte ori a existat încercarea de a se stabili o deosebire între cei doi termeni, atribuindu-le un conţinut diferit, s-a ajuns să se opună genul sau specia individului, generalul particularului.
 În timp, cei doi termeni însă au devenit deosebiţi,  dar nu diferiţi în conţinutul lor.
 Părinţii de dinaintea Sinodului I precizează faptul că ipostas are acelaşi înţeles ca ousia.
-La Sfântul Atanasie cel Mare şi la Părinţii de dinaintea sinodului, expresia homousios (dinfiinţa Tatălui) se referea la ipostas şi se vorbea despre esenţa personală a Tatălui, a Fiului şi a Sf. Duh, în măsura în care fiecare  ipostas este considerat separat, fără să se confunde cu celălalt sau cu altul, de care este nedespărțit.
+La Sfântul Atanasie cel Mare şi la Părinţii de dinaintea sinodului, expresia ,,homousios" (din fiinţa Tatălui) se referea la ipostas şi se vorbea despre esenţa personală a Tatălui, a Fiului şi a Sf. Duh, în măsura în care fiecare  ipostas este considerat separat, fără să se confunde cu celălalt sau cu altul, de care este nedespărțit.
- Toate încercările de a separa natura şi ipostasul pentru a atribui fiecărei noţiuni o poziţie logică, independentă şi nu corelativă, aveau să conducă la raţionalizarea dogmei.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-    În filosofia greacă antică''' ipostasul''' se identifica cu persoana.În filosofia greacă termenul ipostasnu avea nici o relaţie cu termenul prosoponcare înseamnă persoană. Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici prosopon nu exprima „substanţa” saunatura omului.
+    În filosofia greacă antică''' ipostasul''' se identifica cu persoana.În filosofia greacă termenul ipostas nu avea nici o relaţie cu termenul prosopon care înseamnă persoană. Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru grecii antici prosopon nu exprima „substanţa” sau natura omului.
 Elinismul nu a fost capabil să dea o definiţie noţiunii depersoană. Aceasta va veni o dată cu creştinismul.
      Ipostasul -în creştinism- este strâns legat de termenul de„substanţă/ousia”.
-În teologia trinitară patristică din sec.II,termenii de ousia şi ipostas sunt sinonime. Acești termeniau mai degrabă o valoare de semne convenţionale decât de concepte care să poatăarăta identitatea, dar şi diferenţa lor absolută.
+În teologia trinitară patristică din sec.II, termenii de ousia şi ipostas sunt sinonime. Acești termeni au mai degrabă o valoare de semne convenţionale decât de concepte care să poată arăta identitatea, dar şi diferenţa lor absolută.
-Sinonimia celor 2 termeni era necesarăpentru a păstra                         comunului sensul de ousia concretă şi a elimina dinparticular orice limitare proprie individului, pentru ca ipostasul să se întindă la ansamblul naturii comune şi nu săîmpartă această natură.
+Sinonimia celor 2 termeni era necesară pentru a păstra                         comun sensul de ousia şi a elimina din particular orice limitare proprie individului, pentru ca ipostasul să se întindă la ansamblul naturii comune şi nu să împartă această natură.
-De aceea, Părinţii Sinodului I de laNiceea dădeau o accepţiune echivalentă termenilor ipostas şi substanţă.
+De aceea, Părinţii Sinodului I de la Niceea dădeau o accepţiune echivalentă termenilor ipostas şi substanţă.
-Sfântul Atanasie cel Mare le foloseşteîntr-un sens identic, afirmând într-o epistolă scrisă după 35 ani de la SinodulI Ecumenic, că ipostasul este„substanţă” şi  nu înseamnă alt lucru decât fiinţa însăşi.Cercetările recente au arătat că spre sfârşitul vieţii, Sfântul Atanasie aînclinat să admită deosebirea dintre aceşti termeni, acordând ipostasuluisensul de persoană.
+Sfântul Atanasie cel Mare le foloseşte într-un sens identic, afirmând într-o epistolă scrisă după 35 ani de la Sinodu lI Ecumenic, că ipostasul este„substanţă” şi  nu înseamnă alt lucru decât fiinţa însăşi.Cercetările recente au arătat că spre sfârşitul vieţii, Sfântul Atanasie a înclinat să admită deosebirea dintre aceşti termeni, acordând ipostasului sensul de persoană.
-În Epistola către Papa Damasus, Fericitul Ieronim arăta faptul cănu cunoaşte alt sens al termenului ipostasdecât cel de ousia.
+În Epistola către Papa Damasus, Fericitul Ieronim arăta faptul că nu cunoaşte alt sens al termenului ipostas decât cel de ousia.
-Introducerea unei distincţii între cele 2 sinonime a fost odescoperire prin care trebuia să se exprime faptul că persoana nu poate firedusă la natură şi, în acelaşi timp, să se exprime realitatea că ele nu pot fiopuse ca realităţi diferite, aşa cum arăta Sf. Grigorie de Nazianz înCuvântarea a V-a (Teologică) : „Fiul nueste Tatăl pentru că nu este decât un singur Tată, dar El este ceea ce esteTatăl; Sf. Duh pentru că purcede din Dumnezeu, nu este Fiul, pentru că nu estedecât un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”.
+Introducerea unei distincţii între cele 2 sinonime a fost o descoperire prin care trebuia să se exprime faptul că persoana nu poate fi redusă la natură şi, în acelaşi timp, să se exprime realitatea că ele nu pot fi opuse ca realităţi diferite, aşa cum arăta Sf. Grigorie de Nazianz în Cuvântarea a V-a (Teologică) : „Fiul nu este Tatăl pentru că nu este decât un singur Tată, dar El este ceea ce esteTatăl; Sf. Duh pentru că purcede din Dumnezeu, nu este Fiul, pentru că nu este decât un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”.
-Astfel ipostasulprimeşte toate atribuţiile şi negaţiile care pot fi formulate cu privire la„supraesenţă”, dar nu este reductibil la natură.
+Astfel ipostasul primeşte toate atribuţiile şi negaţiile care pot fi formulate cu privire la„supraesenţă”, dar nu este reductibil la natură.
-În acest sens, Vladimir Losski spune că: „ Dacă am voi să facem unconcept despre ipostasul divin, ar trebui spus că singura definiţie comună arfi imposibilitatea oricărei definiţii comune a celor trei ipostasuri. După cumtrei nu este aici un număr de calcul, ci arată o depăşire infinită a diadei deopoziţie în triada de diferenţă pură, tot aşa ipostasul, ca cel ce nu poate firedus la natură,… este un semn introdus în domeniul particularului, marcândcaracterul personal al lui Dumnezeu din revelaţia creştină”. (După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu)
+În acest sens, Vladimir Losski spune că: „ Dacă am voi să facem un concept despre ipostasul divin, ar trebui spus că singura definiţie comună ar fi imposibilitatea oricărei definiţii comune a celor trei ipostasuri. După cum trei nu este aici un număr de calcul, ci arată o depăşire infinită a diadei de opoziţie în triada de diferenţă pură, tot aşa ipostasul, ca cel ce nu poate fi redus la natură,… este un semn introdus în domeniul particularului, marcând caracterul personal al lui Dumnezeu din revelaţia creştină”. (După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu)
-Definiţia ipostasului -din DialecticaSfântului Ioan Damaschin- servea doar ca preambul teologiei trinitare: cuvântulipostas are 2 sensuri:
+Definiţia ipostasului -din Dialectica Sfântului Ioan Damaschin- servea doar ca preambul teologiei trinitare: cuvântul ipostas are la Sfântul Damaschin 2 sensuri:
-. „existenţa” - De aceea unii părinţi auvorbit despre ousia/natură sau ipostas ca sinonime.
+. „existenţa” - De aceea unii părinţi au vorbit despre ousia/natură sau ipostas ca sinonime.
-. „ceea ce există prin sine însuşi”- Prinaceasta se arată individul prin sine însuşi numeric diferit de oricare altul.
+. „ceea ce există prin sine însuşi”- Prin aceasta se arată individul prin sine însuşi numeric diferit de oricare altul.
-Noţiunea de ipostas nudescrie un individ din  specia „divinităţii”,nici nu desemnează o substanţă individuală a naturii umane.
+Noţiunea de ipostas nu descrie un individ din  specia „divinităţii”,nici nu desemnează o substanţă individuală a naturii umane.
-   Teodoret de Cyr a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele 2sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că înforma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a uneirealităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opunădistincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
+   Teodoret de Cyr a atribuit Părinţilor Bisericii distincţia dintre cele 2 sinonime, şi anume fiinţă şi ipostas. El nu a înţeles însă că în forma ei conceptuală, deosebirea nu este altceva decât o aproximaţie a unei realităţi care nu poate fi conceptualizată. Teodoret a încercat să opună distincţiei adusă de Părinţi, identităţii din filosofia profană a celor 2 termeni:
-Dupa filosofia profana nu există odiferenţă între ipostas şi fiinţă.
+- Dupa filosofia profana nu există odiferenţă între ipostas şi fiinţă.
-După învăţătura Părinţilor însă existăîntre fiinţă şi ipostas aceeaşi diferenţă ca între comun şi particular, adică întregen sau specie şi individ.
+- După învăţătura Părinţilor însă există între fiinţă şi ipostas aceeaşi diferenţă ca între comun şi particular, adică între gen sau specie şi individ.
-Analizând punctul de vedere al lui Teodoret, Vladimir Losski aratăcă acesta nu are dreptate când susţine opoziţia arătată, noţională, deoareceadevărul teologic al deosebirii dintre fiinţăşi ipostas stabilit de Părinţi nutrebuie căutat în litera expresiei conceptuale care exprimă această distincţie,ci între aceasta şi identitatea celor 2 concepte [care ar fi fost propriefilosofiei profane], adică trebuie situat dincolo de aceste concepte. De câteori a existat încercarea de a se stabili o deosebire între cei 2 termeni,atribuindu-le un conţinut diferit, s-a ajuns să se opună genul sau speciaindividului, generalul particularului.
+Analizând punctul de vedere al lui Teodoret, Vladimir Losski arată că acesta nu are dreptate când susţine opoziţia arătată, noţională, deoarece adevărul teologic al deosebirii dintre fiinţăşi ipostas stabilit de Părinţi nu trebuie căutat în litera expresiei conceptuale care exprimă această distincţie,ci între aceasta şi identitatea celor 2 concepte [care ar fi fost proprie filosofiei profane], adică trebuie situat dincolo de aceste concepte. De câte ori a existat încercarea de a se stabili o deosebire între cei doi termeni,atribuindu-le un conţinut diferit, s-a ajuns să se opună genul sau specia individului, generalul particularului.
-În timp, cei 2 termeni însă au devenit deosebiţi,  dar nu diferiţi în conţinutul lor.
+În timp, cei doi termeni însă au devenit deosebiţi,  dar nu diferiţi în conţinutul lor.
 Părinţii de dinaintea Sinodului I precizează faptul că ipostas are acelaşi înţeles ca ousia.
-La Sfântul Atanasie cel Mare şi la Părinţii de dinainteasinodului, expresia homousios (dinfiinţa Tatălui) se referea la ipostasşi se vorbea despre esenţa personală a Tatălui, a Fiului şi a Sf. Duh, înmăsura în care fiecare  ipostas esteconsiderat separat, fără să se confunde cu celălalt sau cu altul, de care estenedespartit.
+La Sfântul Atanasie cel Mare şi la Părinţii de dinaintea sinodului, expresia homousios (dinfiinţa Tatălui) se referea la ipostas şi se vorbea despre esenţa personală a Tatălui, a Fiului şi a Sf. Duh, în măsura în care fiecare  ipostas este considerat separat, fără să se confunde cu celălalt sau cu altul, de care este nedespărțit.
-  Toate încercările de a separa naturaşi ipostasul pentru a atribuifiecărei noţiuni o poziţie logică, independentă şi nu corelativă, aveau să conducă la o raţionalizare a dogmei.
+  Toate încercările de a separa natura şi ipostasul pentru a atribui fiecărei noţiuni o poziţie logică, independentă şi nu corelativă, aveau să conducă la raţionalizarea dogmei.