Iosif Flavius - Revizia istoricului

Inistea: en

2022-05-30T12:00:48Z

Sîmbotin: diacritice noi (cu virgulă)

2018-10-23T04:57:49Z

diacritice noi (cu virgulă)

Sîmbotin: /* Linkuri externe */

2018-10-23T04:53:09Z

‎Linkuri externe

Sîmbotin la 23 octombrie 2018 04:51

2018-10-23T04:51:07Z

Inistea la 30 aprilie 2012 22:43

2012-04-30T22:43:32Z

Vladimir-Adrian: /* Opera */

2011-11-09T13:09:45Z

‎Opera

Vladimir-Adrian: /* Cariera */

2011-09-15T07:27:52Z

‎Cariera

Vladimir-Adrian: /* Bibliografie */

2011-09-15T07:26:27Z

‎Bibliografie

Vladimir-Adrian la 9 septembrie 2011 15:09

2011-09-09T15:09:09Z

Vladimir-Adrian: /* Cariera */

2011-09-09T12:26:50Z

‎Cariera

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 30 mai 2022 12:00
Linia 36:		Linia 36:
	[[Categorie:Istoria Bisericii]]		[[Categorie:Istoria Bisericii]]
	[[Categorie:Oameni]]		[[Categorie:Oameni]]
		+
		+	[[en:Josephus]]

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 ==Cariera==
-Iosif Flavius s-a născut în anul 30 d.Hr ca descendent din familia Haşmoneilor dinspre bunică, într-o familie nobilă, având un frate mai mare. A avut o educaţie solidă inclusiv religioasă, fiind la curent cu doctrinele [[farisei]]lor, [[saduchei]]lor şi [[esenieni]]lor. Potrivit mărturiei sale, la vârsta de 13 ani era numit deja rabin în Ierusalim. După o vreme petrecută în sihăstrie, în deşertul din apropiere, Iosif Flavius se va înrola în armata evreiască, unde va comanda, vreme de 16 ani, un detaşament din Galileea. Încă din tinereţe a fost un remarcabil apărător al confraţilor, mergând chiar până la Roma ca să le apere interesele. Astfel, la vârsta de 27 de ani, Iosif este trimis la Roma, spre a negocia eliberarea unor preoţi evrei, ţinuţi prizonieri de soldaţii lui Nero. S-a implicat în revolta contra Romei, care izbucnise în anul 66 d.Hr. A fost învins în primele confruntări , trebuind să se retragă la Iotopata. Acolo a continuat lupta până la bătălia decisivă, când oraşul a căzut în mâinile duşmanilor. Pentru a nu fi prinşi de vii de romani, autorităţile au decis să se [[uciderea|sinucidă]]. Rămas doar cu un singur om, Iosif a decis să se predea. Cu această ocazie, Iosif ar fi spus că generalul Vespasian va deveni împărat roman, lucru care se va şi împlini. Vespasian l-a eliberat în anul 69 şi l-a luat la Roma. Făcând parte din anturajul lui Titus, fiul lui Vespasian, l-a însoţit pe acesta în asediul împotriva Ierusalimului. Revenit la Roma, a primit cetăţenie romană, luându-şi supranumele de Flavius, care era de fapt numele de familie al lui Vespasian, în semn de recunoştinţă faţă de eliberatorul său. A murit probabil în jurul anului 100.
+Iosif Flavius s-a născut în anul 30 d.Hr ca descendent din familia Hașmoneilor dinspre bunică, într-o familie nobilă, având un frate mai mare. A avut o educație solidă inclusiv religioasă, fiind la curent cu doctrinele [[farisei]]lor, [[saduchei]]lor și [[esenieni]]lor. Potrivit mărturiei sale, la vârsta de 13 ani era numit deja rabin în Ierusalim. După o vreme petrecută în sihăstrie, în deșertul din apropiere, Iosif Flavius se va înrola în armata evreiască, unde va comanda, vreme de 16 ani, un detașament din Galileea. Încă din tinerețe a fost un remarcabil apărător al confraților, mergând chiar până la Roma ca să le apere interesele. Astfel, la vârsta de 27 de ani, Iosif este trimis la Roma, spre a negocia eliberarea unor preoți evrei, ținuți prizonieri de soldații lui Nero. S-a implicat în revolta contra Romei, care izbucnise în anul 66 d.Hr. A fost învins în primele confruntări , trebuind să se retragă la Iotopata. Acolo a continuat lupta până la bătălia decisivă, când orașul a căzut în mâinile dușmanilor. Pentru a nu fi prinși de vii de romani, autoritățile au decis să se [[uciderea|sinucidă]]. Rămas doar cu un singur om, Iosif a decis să se predea. Cu această ocazie, Iosif ar fi spus că generalul Vespasian va deveni împărat roman, lucru care se va și împlini. Vespasian l-a eliberat în anul 69 și l-a luat la Roma. Făcând parte din anturajul lui Titus, fiul lui Vespasian, l-a însoțit pe acesta în asediul împotriva Ierusalimului. Revenit la Roma, a primit cetățenie romană, luându-și supranumele de Flavius, care era de fapt numele de familie al lui Vespasian, în semn de recunoștință față de eliberatorul său. A murit probabil în jurul anului 100.
 ==Familia==
-Prima soţie a lui Iosif Flavius a murit în Ierusalim, împreună cu părinţii săi, în cadrul asediului roman. Mai apoi însă, Vespasian l-a ajutat să se [[căsătorie|căsătorească]] cu o evreică ostatică, care însă îl va părăsi fugind. În jurul anului 70, el se va [[căsătorie|recăsători]] cu o evreică din Alexandria, împreună cu care va avea trei fii. Dintre aceştia, numai Flavius Hyrcanus a supravieţuit copilăriei. Iosif va divorţa  de această soţie în jurul anului 75, [[căsătorie|căsătorindu-se]] cu o a patra, o evreică din Creta, membră a unei familii de seamă. Cu aceasta din urmă va avea doi fii, Flavius Justus şi Flavius Simonides Agrippa.
+Prima soție a lui Iosif Flavius a murit în Ierusalim, împreună cu părinții săi, în cadrul asediului roman. Mai apoi însă, Vespasian l-a ajutat să se [[căsătorie|căsătorească]] cu o evreică ostatică, care însă îl va părăsi fugind. În jurul anului 70, el se va [[căsătorie|recăsători]] cu o evreică din Alexandria, împreună cu care va avea trei fii. Dintre aceștia, numai Flavius Hyrcanus a supraviețuit copilăriei. Iosif va divorța  de această soție în jurul anului 75, [[căsătorie|căsătorindu-se]] cu o a patra, o evreică din Creta, membră a unei familii de seamă. Cu aceasta din urmă va avea doi fii, Flavius Justus și Flavius Simonides Agrippa.
 ==Opera==
-[[Image:Iosif Flaviu 2.jpg|thumb|200px|right|Pagină din Antichităţile iudaice de Iosif Flaviu, 1466, limba latină]]
+[[Image:Iosif Flaviu 2.jpg|thumb|200px|right|Pagină din Antichitățile iudaice de Iosif Flaviu, 1466, limba latină]]
 Iosif Flavius a scris:
-) „Războiul iudaic” (lat. ''De bello iudaico'') este format din 7 cărţi şi a fost publicat mai întâi în limba aramaică pentru comunităţile iudaice din Mesopotamia în anii 77-78 d.Hr.. În prima carte sunt rezumate evenimentele cuprinse în timpul domniei persecutorului iudeilor, Antiohus al IV-lea Epifanes (175 î.Hr), continuând până la moartea lui Irod. Cartea a doua cuprinde perioada de la Arhelau (anul 6 d.Hr) până la anul 66 iar cărţile a treia şi a şasea redau insurecţia romană din Galileea. Cartea a şaptea îl evocă pe împăratul Titus, fiul lui Vespasian şi triumful acestuia împotriva ultimelor rezistenţe iudaice şi consolidarea domniei; cartea este relevantă pentru [[arheologia biblică|arheologia biblică]] graţie descrierii amănunţite a oraşului [[Ierusalim]] şi mai ales a [[Templul din Ierusalim|Templului]] înainte de distrugerea definitivă de către romani în anul 70.
+) „Războiul iudaic” (lat. ''De bello iudaico'') este format din 7 cărți și a fost publicat mai întâi în limba aramaică pentru comunitățile iudaice din Mesopotamia în anii 77-78 d.Hr.. În prima carte sunt rezumate evenimentele cuprinse în timpul domniei persecutorului iudeilor, Antiohus al IV-lea Epifanes (175 î.Hr), continuând până la moartea lui Irod. Cartea a doua cuprinde perioada de la Arhelau (anul 6 d.Hr) până la anul 66 iar cărțile a treia și a șasea redau insurecția romană din Galileea. Cartea a șaptea îl evocă pe împăratul Titus, fiul lui Vespasian și triumful acestuia împotriva ultimelor rezistențe iudaice și consolidarea domniei; cartea este relevantă pentru [[arheologia biblică|arheologia biblică]] grație descrierii amănunțite a orașului [[Ierusalim]] și mai ales a [[Templul din Ierusalim|Templului]] înainte de distrugerea definitivă de către romani în anul 70.
-) „Antichităţi iudaice” este o scriere în 21 cărţi, în care este evocată istoria iudeilor de la Creaţie până la anul 66 d.Hr.; scrisă în anii 93-94 d.Hr.. În prima parte până în epoca lui Simon Macabeul, Iosif Flaviu parafrazează [[Sfânta Scriptură|Biblia]] ebraică. Pentru perioada Haşmoneilor şi a lui Irod istoricul a folosit o lucrare a unui oarecare Nicolas din Damasc, care, din păcate, s-a pierdut. Este interesantă pentru arheologia biblică, mai ales cea nou testamentară, căci dă multe amănunte despre Irod Agrippa I. În partea numită "Testamentul lui Flavius", autorul aminteşte de trei ori de [[Iisus Hristos]].
+) „Antichități iudaice” este o scriere în 21 cărți, în care este evocată istoria iudeilor de la Creație până la anul 66 d.Hr.; scrisă în anii 93-94 d.Hr.. În prima parte până în epoca lui Simon Macabeul, Iosif Flaviu parafrazează [[Sfânta Scriptură|Biblia]] ebraică. Pentru perioada Hașmoneilor și a lui Irod istoricul a folosit o lucrare a unui oarecare Nicolas din Damasc, care, din păcate, s-a pierdut. Este interesantă pentru arheologia biblică, mai ales cea nou testamentară, căci dă multe amănunte despre Irod Agrippa I. În partea numită "Testamentul lui Flavius", autorul amintește de trei ori de [[Iisus Hristos]].
-) ''Autobiografia'' este scrisă ca şi o completare a ,,Războiului iudaic”. În aceasta, Iosif se străduieşte să clarifice evenimentul de la Jotapata, când camarazii s-au [[uciderea|sinucis]], iar el a trecut de partea romanilor.
+) ''Autobiografia'' este scrisă ca și o completare a ,,Războiului iudaic”. În aceasta, Iosif se străduiește să clarifice evenimentul de la Jotapata, când camarazii s-au [[uciderea|sinucis]], iar el a trecut de partea romanilor.
 ) ''Contra Apionem'' este o polemică îndreptată împotriva criticilor la adresa iudeilor formulate de un autor egiptean.
@@ Linia 22: / Linia 22: @@
 ===Valoarea operei===
-Meritul lui Iosif Flaviu a fost acela că a făcut cunoscută istoria şi religia poporului iudeu unui public de limbă greacă, demonstrând vechimea iudaismului, care o depăşeşte cu mult pe cea a grecilor. În plus, el a umplut un gol în istorie şi anume epoca de după Macabei, până la anul 70 d.Hr.. Opera sa este valoroasă prin informaţiile despre lumea iudaică transmise posterităţii.
+Meritul lui Iosif Flaviu a fost acela că a făcut cunoscută istoria și religia poporului iudeu unui public de limbă greacă, demonstrând vechimea iudaismului, care o depășește cu mult pe cea a grecilor. În plus, el a umplut un gol în istorie și anume epoca de după Macabei, până la anul 70 d.Hr.. Opera sa este valoroasă prin informațiile despre lumea iudaică transmise posterității.
 ==Bibliografie==
-#Petre Semen- Arheologie biblică în actualitate, Editura Mitropoliei şi Bucovinei, Iaşi, 1997, ISBN 973-9272-01-0
+#Petre Semen- Arheologie biblică în actualitate, Editura Mitropoliei și Bucovinei, Iași, 1997, ISBN 973-9272-01-0
 #http://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/istoria-bisericii-primele-trei-secole/iosif-flavius-124646.html

@@ Linia 28: / Linia 28: @@
 #http://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/istoria-bisericii-primele-trei-secole/iosif-flavius-124646.html
-==Linkuri externe==
+==Legături externe==
-.The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition | 2008 |http://www.encyclopedia.com/topic/Flavius_Josephus.aspx
+* ''The Columbia Encyclopedia'', Sixth Edition | 2008 |http://www.encyclopedia.com/topic/Flavius_Josephus.aspx
+* ''The Concise Oxford Dictionary of the Christian Church'' | 2000, E. A. LIVINGSTONE http://www.encyclopedia.com/topic/Flavius_Josephus.aspx#2
-. The Concise Oxford Dictionary of the Christian Church | 2000, E. A. LIVINGSTONE http://www.encyclopedia.com/topic/Flavius_Josephus.aspx#2
+* ''A Dictionary of the Bible'' | 1997 | W. R. F. BROWNING, http://www.encyclopedia.com/topic/Flavius_Josephus.aspx#3
+* ''A Dictionary of World History'' | 2000, http://www.encyclopedia.com/topic/Flavius_Josephus.aspx#4
 [[Categorie:Istoria Bisericii]]
 [[Categorie:Oameni]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 23 octombrie 2018 04:51
Linia 1:		Linia 1:
−	'''Iosif Flavius''' (n.30-d.100) a fost un istoric iudeo-roman din ~~sec~~ I d.Hr., în scrierile căruia se regăsesc câteva mențiuni potențial importante pentru istoria creștinismului primar.	+	'''Iosif Flavius''' (n. 30 d.Hr. - d. 100) a fost un istoric iudeo-roman din secolul I d.Hr., în scrierile căruia se regăsesc câteva mențiuni potențial importante pentru istoria creștinismului primar.

	==Cariera==		==Cariera==

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-Iosif Flavius (n.30-d.100) a fost un istoric iudeo-roman din sec I d.Hr.
+'''Iosif Flavius''' (n.30-d.100) a fost un istoric iudeo-roman din sec I d.Hr., în scrierile căruia se regăsesc câteva mențiuni potențial importante pentru istoria creștinismului primar.
 ==Cariera==
@@ Linia 7: / Linia 7: @@
 ==Familia==
 Prima soţie a lui Iosif Flavius a murit în Ierusalim, împreună cu părinţii săi, în cadrul asediului roman. Mai apoi însă, Vespasian l-a ajutat să se [[căsătorie|căsătorească]] cu o evreică ostatică, care însă îl va părăsi fugind. În jurul anului 70, el se va [[căsătorie|recăsători]] cu o evreică din Alexandria, împreună cu care va avea trei fii. Dintre aceştia, numai Flavius Hyrcanus a supravieţuit copilăriei. Iosif va divorţa  de această soţie în jurul anului 75, [[căsătorie|căsătorindu-se]] cu o a patra, o evreică din Creta, membră a unei familii de seamă. Cu aceasta din urmă va avea doi fii, Flavius Justus şi Flavius Simonides Agrippa.
 ==Opera==
 [[Image:Iosif Flaviu 2.jpg|thumb|200px|right|Pagină din Antichităţile iudaice de Iosif Flaviu, 1466, limba latină]]
 Iosif Flavius a scris:
-),,Războiul iudaic” (De bello iudaico) este format din 7 cărţi şi a fost publicat mai întâi în limba aramaică pentru comunităţile iudaice din Mesopotamia. În prima carte sunt rezumate evenimentele cuprinse în timpul domniei persecutorului iudeilor, Antiohus al IV-lea Epifanes (175 î.Hr), continuând până la moartea lui Irod. Cartea a doua cuprinde perioada de la Arhelau (anul 6 d.Hr) până la anul 66 iar cărţile a treia şi a şasea redau insurecţia romană din Galileea. Cartea a şaptea îl evocă pe împăratul Titus, fiul lui Vespasian şi triumful acestuia împotriva ultimelor rezistenţe iudaice şi consolidarea domniei; cartea este relevantă pentru [[arheologia biblică|arheologia biblică]] graţie descrierii amănunţite a oraşului [[Ierusalim]] şi mai ales a [[Templul din Ierusalim|Templului]] înainte de distrugerea definitivă de către romani
+) „Războiul iudaic” (lat. ''De bello iudaico'') este format din 7 cărţi şi a fost publicat mai întâi în limba aramaică pentru comunităţile iudaice din Mesopotamia în anii 77-78 d.Hr.. În prima carte sunt rezumate evenimentele cuprinse în timpul domniei persecutorului iudeilor, Antiohus al IV-lea Epifanes (175 î.Hr), continuând până la moartea lui Irod. Cartea a doua cuprinde perioada de la Arhelau (anul 6 d.Hr) până la anul 66 iar cărţile a treia şi a şasea redau insurecţia romană din Galileea. Cartea a şaptea îl evocă pe împăratul Titus, fiul lui Vespasian şi triumful acestuia împotriva ultimelor rezistenţe iudaice şi consolidarea domniei; cartea este relevantă pentru [[arheologia biblică|arheologia biblică]] graţie descrierii amănunţite a oraşului [[Ierusalim]] şi mai ales a [[Templul din Ierusalim|Templului]] înainte de distrugerea definitivă de către romani în anul 70.
-) ,,Antichităţi iudaice” este o scriere în 21 cărţi, în care este evocată istoria iudeilor de la Creaţie până la anul 66. În prima parte până în epoca lui Simon Macabeul, Iosif Flaviu parafrazează [[Sfânta Scriptură|Biblia]] ebraică. Pentru perioada Haşmoneilor şi a lui Irod istoricul a folosit o lucrare a unui oarecare Nicolas din Damasc, care, din păcate, s-a pierdut. Este interesantă pentru arheologia biblică, mai ales cea nou testamentară, căci dă multe amănunte despre Irod Agrippa I. În partea numită "Testamentul lui Flavius", autorul aminteşte de trei ori de [[Iisus Hristos]].
+) „Antichităţi iudaice” este o scriere în 21 cărţi, în care este evocată istoria iudeilor de la Creaţie până la anul 66 d.Hr.; scrisă în anii 93-94 d.Hr.. În prima parte până în epoca lui Simon Macabeul, Iosif Flaviu parafrazează [[Sfânta Scriptură|Biblia]] ebraică. Pentru perioada Haşmoneilor şi a lui Irod istoricul a folosit o lucrare a unui oarecare Nicolas din Damasc, care, din păcate, s-a pierdut. Este interesantă pentru arheologia biblică, mai ales cea nou testamentară, căci dă multe amănunte despre Irod Agrippa I. În partea numită "Testamentul lui Flavius", autorul aminteşte de trei ori de [[Iisus Hristos]].
-) Autobiografia este scrisă ca şi o completare a ,,Războiului iudaic”. În aceasta, Iosif se străduieşte să clarifice evenimentul de la Jotapata, când camarazii s-au [[uciderea|sinucis]], iar el a trecut de partea romanilor.
+) ''Autobiografia'' este scrisă ca şi o completare a ,,Războiului iudaic”. În aceasta, Iosif se străduieşte să clarifice evenimentul de la Jotapata, când camarazii s-au [[uciderea|sinucis]], iar el a trecut de partea romanilor.
-)Contra Apionem este o polemică îndreptată împotriva criticilor la adresa iudeilor formulate de un autor egiptean
+) ''Contra Apionem'' este o polemică îndreptată împotriva criticilor la adresa iudeilor formulate de un autor egiptean.
-==Valoarea operei==
+===Valoarea operei===
-Meritul lui Iosif Flaviu a fost acela că a făcut cunoscută istoria şi religia poporului iudeu unui public de limbă greacă, demonstrând vechimea iudaismului, care o depăşeşte cu mult pe cea a grecilor. În plus, el a umplut un gol în istorie şi anume epoca de după Macabei, până la anul 70. Opera sa este valoroasă prin informaţiile despre lumea iudaică transmise posterităţii.
+Meritul lui Iosif Flaviu a fost acela că a făcut cunoscută istoria şi religia poporului iudeu unui public de limbă greacă, demonstrând vechimea iudaismului, care o depăşeşte cu mult pe cea a grecilor. În plus, el a umplut un gol în istorie şi anume epoca de după Macabei, până la anul 70 d.Hr.. Opera sa este valoroasă prin informaţiile despre lumea iudaică transmise posterităţii.
 ==Bibliografie==
 #Petre Semen- Arheologie biblică în actualitate, Editura Mitropoliei şi Bucovinei, Iaşi, 1997, ISBN 973-9272-01-0
 #http://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/istoria-bisericii-primele-trei-secole/iosif-flavius-124646.html
 ==Linkuri externe==
 .The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition | 2008 |http://www.encyclopedia.com/topic/Flavius_Josephus.aspx
@@ Linia 36: / Linia 38: @@
 [[Categorie:Istoria Bisericii]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 9 septembrie 2011 15:09
Linia 25:		Linia 25:
	#Petre Semen- Arheologie biblică în actualitate, Editura Mitropoliei şi Bucovinei, Iaşi, 1997, ISBN 973-9272-01-0		#Petre Semen- Arheologie biblică în actualitate, Editura Mitropoliei şi Bucovinei, Iaşi, 1997, ISBN 973-9272-01-0
	#http://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/istoria-bisericii-primele-trei-secole/iosif-flavius-124646.html		#http://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/istoria-bisericii-primele-trei-secole/iosif-flavius-124646.html
		+
		+	[[Categorie:Istoria Bisericii]]